Pornind de la arhicunoscuta zicală românescă " nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită", mă întreb de multe ori, cum în educaţie, cu atât de multe inteligenţe, am rămas ultimul "bastion" al centralismului "democratic" care produce corupţie şi sărăcie pe bandă rulantă. Domeniul ineficienţei oricărei tentative de reforme, s-a lovit de rapacitatea sistemului la schimbare şi mai ales, de dorinţa unora de a nu schimba nimic -mai ales sindicatele, cu alde Izvoranu, dar şi alţi de teapa lui!- şi care, au manipulat primitiv , dar eficient, gloata dascălilor... Astfel, am ajuns la 18 ani de la evenimentele din 1989, în neocapitalismul original românesc, la un sistem muribund, antireformist şi evident, ineficient, care abia suflă şi căruia, care mai de care dintre aleşii neamului, vor să-i pună perfuzii în acest an electoral, amânând în fapt reforma, probabil peste alţi 4 ani...Fel de fel de cetăţeni relativ bine informaţi, vorbesc de nevoia unei reforme reale şi rapide pentru a mai salva ceva dacă nu măcar, aparenţele...
Nimeni, nu a vorbit de ineficienţa reformelor incipiente care s-au făcut şi datorate de fapt, politicului sau mai bine zis, antireformelor mascate care se propun sistemului educativ. Nimeni nu vorbeşte de pseudospecialiştii care se perindă pe sticla televizorului, adevăraţi artizani ai antireformei care, au simţit că din educaţie se pot scoate bani frumoşi. Şi nu în ultimul rând, este vorba de rezistenţa din sistemul în sine care, se prăbuşeşte sub propria povară, adică a ineficienţei resurselor umane, care au distrus prin abuzul de putere, aproape totul. Abuzul de putere naşte monştri, adică corupţia instituţionalizată, generalizată în întreg sistemul...
Şcoala românescă este anchilozată şi datorită mediului academic, care în tradiţia lui habarnistă, total nerealistă, confundă curricula cu programa şi mai ales denumirea disciplinelor şcolare cu conţinuturile universitare! Toate comisiile, denumite reformiste, au abundat de universitari şi ca decor, ici, colo, câte un profesor sau învăţător...
Ce este de făcut, în acest domeniu captiv între decizia guvernanţilor şi parţial, administraţia politică locală? Este nevoie mai întâi de, depolitizarea şcolii, care va trebui să devină realmente a comunităţii şi nu la dispoziţia inspectoratelor şcolare şi arbitrariului politic!
Inspectoratele Şcolare Judeţene (ISJ) au fost transformate în agenţii de partid, în care simplul cetăţean nu prea are intrare... Faptul că aceste instituţii politice prin hotărârea "aleşilor" şi apolitice prin lege, sunt emblema ineficienţei sistemului este deja de notorietate. Nu întâmplător, conducătorul acestei instituţii este şeful camorei din educaţie, responsabil cu centralizarea tuturor resurselor şi distribuirea "eficientă" a acestora, către clientela de partid(e). În buna tradiţie locală, această instituţie a produs ... şi un deputat, deci are balta suficient peşte!
Îmi amintesc de anul de graţie 2004 când, "schimbarea schimbării" de la Iaşi şi dorinţa de trăi f. bine (este limpede deja, cine!) anunţa cutremur în aşa-zisa "clasă" politică locală, cu destăinuiri incendiare despre corupţia din ISJ şi nu numai. Praf în ochi fraierilor, adică alegătorilor, pesediştii s--au zbătut amarnic ca noul şef să fie un fost! Am înţeles repede mişcarea, era şantajabil, lăsase multe "găuri" neacoperite din fosta guvernare CDR! PSD-işti avea înţelegeri tacite cu madama, fiind "colaboratoare" de nădejde. Este de înţeles de ce un "cadavru politic" ca acest din urmă exemplar, îşi doreşte mai mult, poate senator sau cel puţin, deputat. Aşa scapă şi de numeroasele dosare penale care, oricum se vor "topi" în umbra "clasei politice" pe care o serveşte cu mare elan.
Despre reforma aceleiaşi clase politice, rămâne cum am stabilit, "pleacă ai noştri, vin ...ai noştri!"
În curând: Studiu de caz- Şcoala Normală Vasile Lupu, raiul ticăloşiei politice sau ...cum distrugem şcoala!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu