luni, 7 aprilie 2008

Olimpismul chinez stins şi societatea civilă europeană


Am urmărit cu real interes "pelerinajul" flăcării olimpice prin unele ţări europene, ceea ce trebuia să fie un exerciţiu de imagine, a ţării gazdă a Jocurilor Olimpice din 2008.

Ceea ce politrucii de la Beijing nu au intuit, nici măcar ca factor de hazard social, s-a întâmplat la Londra şi Paris. Sincer să fiu, mi-a plăcut solidaritatea societăţii civile franceze, sensibilă la tot ceea ce se întâmplă în spatele acoperişului lumii, respectiv în Tibet. În fapt, budismul este un crez profund, însăşi educaţia de zi cu zi a populaţiilor din această regiune şi, orice regim opresiv, oricât de "performant" se crede el, nu poate domina la nesfârşit crezut localnicilor( a se vedea, comparativ, situaţiile din Bhutan şi Nepal!). Diaspora tibetană, a reuşit să sensibilizeze opinia publică occidentală şi să determine societatea civilă să-i fie alături. (îmi amintesc că în 2005, fiind la Porto, într-un mare restaurant cu numeroase saloane, am asistat cu sfială, la o întâlnire a populaţiei originare din Timor-fost portughez- ocupat samavolnic de Indonesia şi, am rămas profund mişcat de modul original prin care se cerea sprijinul opiniei publice pentru cauza locuitorilor de acolo. Ne-am alăturat cauzei şi am făcut donaţii, toţi cei cca 20 de participanţi la un colocviu Socrates-Comenius, chiar dacă eram din peste 10 ţări diferite şi cu tradiţii democratice pe măsură!).

La Paris am asistat la o desfăşurare de forţe impresionantă, 500 de manifestanţi pro-tibetani şi 3000 de poliţişti. Cu foarte mici excepţii, toleranţa, înţelegerea poliţiştilor faţă de cauza sprijinită de protestatari, a fost vizibilă. În Tibet există o mare problemă, iar China este un asurpritor şi uzurpator, chiar dacă a dislocat acolo, noi populaţii de origine chineză, care să schimbe configuraţia etnică din regiune.
Orice asociere cu ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti, cu manifestanţii anti-NATO, în privinţa drepturilor democratice şi a libertăţii de exprimare a cetăţenilor, este total gratuită. Statul poliţienesc român domină toată societatea, o controlează ceva mai discret ca pe vremea comunismului. Este deosebit de grav ceea ce se întâmplă în România!

În schimb, societatea civilă românească, aceea total apolitică şi responsabilă, hulită peste măsură de oricine are acces pe "sticlă" (fie el Dinescu, sau alţi diverşi "dătători" cu presupusul, din "clasa politică"!) iese din amorţeală şi demonstrează ...funcţionalul. În ultima vreme, iniţiative on-line şi petiţii, pentru cauze reale ale comunităţilor, sunt din ce în ce mai frecvente iar în urbea mea, Iaşi, ieri, un grup de cetăţeni, responsabili, s-au răzvrătit împotriva "ciocoilor" noi din primărie, cică social-democraţi, care au hotărât transformarea unui spaţiu verde dintre blocuri, în parcare pentru un hotel! Letargia societăţii civile, încălecată prin acordarea subvenţiilor publice şi de know-how-ul politic, trebuie să înceteze şi, se pare că este pe punctul revenirii. Chiar şi în târgul Paşcanilor, un tânăr cu spirit civic, a lansat un protest împotrivă demolării celei mai vechi şcoli din oraş. Felicitări!

Lumea trebuie să conştientizeze că nu prin pasivitate vom deveni puternici şi vom putea vorbi de un cadru democratic în România.

Cauza tibetană m-a mişcat şi, sincer, aş protesta şi eu pentru Dalai Lama!Este o cauză pentru care, cred că, chiar se merită!

Niciun comentariu: