De obicei, luna august a ultimilor ani şi sărbătorile de iarnă, determină un aflux de "vizitatori" în România, "îngroşând" practic statistica turistică din punctele vamale. Se întorc pentru concediu acasă, acei români plecaţi la muncă în vestul Europei. Este perioada când nici nu-ţi dai seama că, concitadinii tăi sunt plecaţi în concediu, viaţa stradală, diurnă şi nocturnă fiind animată ca de obicei.
În schimb, concetăţenii noştri, indiferent ce activităţi economice prestează în cele străinătăţi, vor să ne arate că bruma de civism vest-european, funcţionează doar la locurile lor de muncă. În orice intersecţie, la semafor, vezi cum "căpşunarul" român deschide geamul fumuriu al limuzinei pentru a-şi goli scrumiera pe carosabil, pe trecerea de pietoni... Sau, altul care, de pe banda întâi, rezervată virajului la dreapta, se bagă în faţă la semafor, că-i grăbit... sau, un altul, astăzi, la un service ţipa din toţi rărunchii că "el a bătut atâta drum din Spania cu limuzina şi aştia au tupeu să-l ţină la rând"... Sau...
Probabil că românii noştri îşi conservă "admirabil" moştenirea genetică a neamului prost sau mârlănia relaţională. Această moştenire este lăsată (probabil) la păstrare în punctul vamal, la ieşirea din România şi apoi, este imediat "preluată" la revenire... Altfel, nu-mi explic de ce compatrioţii noştri au un comportament dublu, unul de "export", normal prin raportarea la civismul vestic şi altul tradiţional, românesc, de neam prost. Am discutat cu câţiva dintre aceşti "eroi" ai vestului care, în treacăt fie spus, au "migrat" pentru muncă în vest datorită "grijilor" părinteşti ale clicilor politice care guvernează România. Toţi, au aceeaşi placă, "păi aici, nu ne face nimeni nimic dacă suntem obraznici..."
În Podu Roş fiind mai zilele trecute, mi-am permis să deranjez un agent al poliţiei comunitare care se plimba agale pe marginea străzii- doar va agăţa vreun fraier fără centură de siguranţă- atrăgându-i atenţia că un individ dintr-un bolid 4x4, cu numere de Italia, parcat ilegal la 10 metri distanţă, a deschis portiera şi a golit în faţa mea scrumiera... Respectivul agent comunitar m-a trimis direct la ...plimbare, că el nu are în fişa post astfel de obligaţii şi mai apoi ce treabă am eu cu fişa lui post...
Cam asta-i conştiinţa muncii la românul bugetar, care este guvernat de celebra zicală "ziua trece, leafa merge, noi cu drag...muncim!".
Acum cca 12 ani, o snoavă auzită prin Ardeal, lângă Dumbrăvenii Sibiului, m-a distrat copios şi mă determină s-o povestesc şi altora ca o pildă a "moştenirii genetice" româneşti. După Loviluţie (adică, 1989) o familie de saşi, au revenit în vacanţă în România (cred că era toamna lui 1992!), mai ales că bătrânul se apropia de 80 de ani... La cca 400 de metri după ce au intrat în România, bătrânul a ordonat pauză rapidă de tufar, în porumbiştea de lângă drum, înainte de Pecica. Apoi, a revenit la autoturism ca faţa numai zâmbet şi satisfăcut a declarat: baieţii tatei, de 15 ani aştept momentul acesta, să mă ...uşurez în porumb şi să mă şterg cu frunza! La noi, în Germania, nu ai unde să te simţi atât de apropiat de natură!
Am zâmbit sec, poate chiar puţin tâmp, dar mi-am dat seama că incultura şi moştenirea genetică de neam prost nu dispar nicicând. Incultură pentru că în România ai toate şansele să faci pe tine până găseşti o toaletă publică, eventual şi aceea într-un restaurant. Şi aceasta, toaleta publică, este un indicator de bun simţ şi mai ales de sănătate publică şi, civism în general. Dar, mai trebie îndeplinită o condiţie, să ai guvernanţi responsabili şi culţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu