În fiecare vară, moneda naţională ne "arată" ce înseamnă trufia/prostia guvernanţilor noştri. Practic, în ţara care trăieşte din consum, venirea în ţară a căpşunarilor şi asistenţilor sociali de prin cea Europă, determină "întărirea" leului românesc, vârtos şi guraliv, către spălăcitul Euro de consum. În economia de piaţă "originală" ( ca şi democraţia, dealtfel!), întărirea leului nu este decât o demonstraţie clară a incapacităţii economiei româneşti şi a guvernanţilor, de a propune o stabilitate şi dezvoltare macroeconomică reală, bazată pe diagnoză de progres, crearea de locuri de muncă stabile şi mai ales, bine plătite. Mână-n mână, Banca Naţională şi băncile comerciale stimulează pauperizarea cetăţenilor, încurajând în acestă perioadă împrumuturi în euro. Creşterea imediată a cursului de schimb euro-leu, care va începe de prin septembrie-octombrie, va determina din nou băncile să stimuleze împrumuturile în lei... Iarăşi, cetăţeanul va pierde întrucât întărirea monedei europene în raport cu blegul leu de după vărat va determina scumpirea creditelor, indiferent de clauzele impuse împrumutatului de respectivele bănci. Politicile de creditare ale băncilor comerciale care se îmbogăţesc vizibil de pe urma unei economii în derută totală, nu sunt deloc în regulă. Acceptul tacit al băncii centrale pentru toate aceste nereguli vizibile din domeniul creditelor personale, mie personal, mi se par "dubioase". De ce nu vin marile bănci europene care să determine scăderea dobânzilor? Probabil pentru că, încă, populaţia nu a fost sărăcită total şi sub povara debitelor către bănci, nu o să mai aibă curajul să se împrumute. Sau, doar pentru că celebra sintagmă a liberalismului mioritic este actuală sub toate guvernările, indiferent că-şi zic de stânga sau de dreapta, "să furăm cât de puţin de la cât mai mulţi!". Poate de aceea se susţin atît de tacit şi din semiumbră exponenţii acestor partide, pesedeii şi peneleii... Şi, parcă, un cetăţean sărac şi cinstit, fost chiar şi preşedinte prin acelaşi peisaj mioritic, ne spunea că el -şi doar el- a asigurat stabilitatea acestei ţări prin sprijinirea guvernelor Tăriceanu ( câte or mai fi fostele!). Care supravieţuire moncher? V-aţi sprijinit propria oligarhie cripto-securisto-comunistă, plină de baroni locali şi miliardari de carton, care nu cumva să fugă la duşmanul de clasă după contractele cu bani publici şi după funcţii administrative.
Cât despre politicile economice şi leul- paraleu recomand românilor să se uite în buzunare şi veţi constata că, cel mai mare povestitor român, a fost şi un mare vizionar " mai sărac decât ieri, astăzi şi de când mă ştiu, parcă n-am fost niciodată!" şi mulţumiţi-le acestor flecăitori de vorbe mieroase şi care-şi zic politicieni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu