vineri, 18 decembrie 2009

Decembrie 1989,revoluţie sau loviluţie sau ...eterna şi fascinanta Românie?

...în vară am reuşit să revăd Timişoara...Deja, cei responsabili şi neîmpăcaţi cu ceea ce s-a ales din mesajul lor revoluţionar, pentru care, unii au avut neşansa să fie în calea gloanţelor, încă din iunie se pregăteau de COMEMORARE...Nu se pregăteau de aniversare pentru că, pentru ei, cei care şi-au dorit distrugerea din temelii a unui sistem inuman şi antinaţional, dezamăgirea este imensă...Ce s-a întâmplat cu manifestul anticomunist al Timişoarei am văzut cu toţii...
Lacheii sistemului totalitar au acaparat puterea la Bucureşti, ucigaşii şi torţionarii timişorenilor s-au transformat în "eroi" şi au fost numiţi miniştri (Chiţac, Stănculescu...şi alţii, foarte multe alte secături ale încrengăturilor securiste). Toţi cei care au tras în manifestanţi, cei care au ars cadavrele morţilor revoluţiei reale...au ajuns demnitari în noul stat securisto-mafiot gestionat de FSN, PDSR şi, mai nou, PSD.
Iată de ce, Ion Iliescu, este vinovat de tot ceea ce s-a întâmplat în România după anul 1990. Că a fost captiv, ca un cocon, sistemului ticălos, coordonat de coaliţiile securisto-economice şi ...masonice, asta-i altă poveste...
Iată, de ce mă simt dator, moral, să fiu alături de exponenţii reali ai revoluţiei de la Timişoara. Sunt alături de prietenii mei de acolo şi, de oriunde paşii i-au purtat după 1990, dezamăgiţi de ceea ce s-a ales din credinţa lor!
La Bucureşti, în decembrie 1989, Ion Iliescu şi gloata lui de kaghebişti...reformatori au dat o loviluţie, acaparând mesajul Timişoarei.
Mă alătur acelor oameni responsabili care solicită public instituţiilor abilitate ale statului de drept şi personal preşedintelui ţării să desecretizeze documentele necesare lămuririi "misterului" loviluţiei iliesciene pentru ca, adevăraţi ucigaşi ai oamenilor nevinovaţi, să ajungă din ...demnitari în ocnaşi.

miercuri, 9 decembrie 2009

După alegeri, evaluare finală...

Dacă dăm crezare ultimului banc politic conform căruia culmea somnului este " să te culci duminică seara preşedinte şi să te trezeşti LUNI dimineaţa...prostănac" , atunci nu prea ar mai fi multe de spus...
Politic, analizând rezultatul, acesta este unul normal şi firesc, îmi place să cred, în interesul României şi a românilor!Ţara, societatea trebuiesc reformate din temelii. Şcoala, ca principala ţintă investiţională pentru viitor trebuie urgent depolitizată de sumedenia de scursuri care o conduc.
Avem nevoie de muncă multă, de un buget public care să demonstreze ..normalitatea. Parlamentul trebuie să demonstreze că este al românilor şi nu a baroniadei, a afacerilor de tip mafiot prin legile adoptate... Dacă nu, atunci preşedintele Băsescu trebuie să dizolve urgent parlamentul! Va fi o asanare reală a societăţii şi a politicenilor sau, mai bine zis, a indivizilor "vopsiţi" care-şi zic politicieni! Găştile care au acaparat partidele la nivele locale trebuiesc dinamitate urgent, din interior şi exterior. Numai aşa se poate crea o clasă politică!
***
După alegeri, bucuria unora şi moderaţia celorlalţi, ne-a arătat ce însemnă ...prostia. Dacă "traducerea" este corectă, pentru Geoană, PSD înseamnă "preşedinte... în seara de duminică", iar pentru Băsescu, PLD, înseamnă "preşedintele de luni dimineaţă..."
Dacă prostănăcimea a mizat la exasperare pe activiştii şi turnătorii din reţelele reactivate de Ion Iliescu, ceilalţi s-au orientat spre electoratul neimplicat şi neîncrezător. Diaspora a arătat trendul şi ...degetul mijlociu lui Geoană şi camarilei sale pentru secătuirea şi distrugerea României din perioadele hoţiei generalizate de tip securisto-pesedist a anilor 1990-2004. Nimeni nu a plecat de bine din România! Toţi şi-ar fi dorit să muncească decent aici. Dar, aici PSD a construit ...iadul, jaful ca unică doctrină..politică! Năstase, în guvernarea căruia corupţia devenise politică naţională are de ce să-i fie frică acum. Nu va putea bloca la nesfârşit dosarele sale şi ale mafiei proprii aciuată sub "plapuma" iliesciană. Şi, nu în utlimul rând, diaspora a realizat cam cine-i Geoana care prin vară răcnea din toţi bojogii, că va avea grijă ca fiecărei familii repatriate "să-i revină 25000 de euro..."! Mai mare prostie nici că putea emite...Iarăşi, Iliescu a avut dreptate când i-a pus "eticheta"...
FELICITĂRI ÎNVINGĂTORILOR...SCÂRBĂ ŞI...NIMIC ÎNVINŞILOR. TOT JOCUL LOR DE "IMAGINE" ESTE SĂ-ŞI CONSERVE STRUCTURILE TERITORIALE ÎN VEDEREA UNOR EVENTUALE ALEGERI ANTICIPATE...

marți, 1 decembrie 2009

Timişoara, după 20 de ani...

Este 1 DECEMBRIE 2009...LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Astăzi, la Timişoara după 20 de ani, urmaşii huliganilor care în 1989 au demonstrat, că un regim represiv şi inuman poate fi fugărit, au ieşit -din nou!-în stradă să-i fugărească pe urmaşii torţionarilor comunişti care au acaparat România.
DA, aceasta-i realitatea... Ca şi acum 20 de ani în urmă, tembeliziunea naţională şi miliţia poliţienească au îndrăznit să manipuleze grosolan opinia publică spunând ...la Timişoara nu se întâmplă nimic, doar nişte...huligani, care îndrăznesc să "militeze" împotriva tov. Geoană, adică oameni plătiţi de Băsescu!
O întrebare mă frământă mult de vreo 3-4 luni, după ce am revăzut Timişoara!
De ce a trebuit să moară atâţi oameni nevinovaţi în decembrie 1989?
Probabil, pentru ca şleahta de securişti travestiţi în oameni de bine să acapareze România!!
Când te uiţi care este "pedigree-ul" politicienilor români, te îngrozeşti, fiu sau fiică de ofiţer superior de securitate sau nepot în cel mai rău caz!!!
Pentru ca, indivizi obscuri, membri marcanţi ai unor oligarhii securiste de teapa lui Voiculescu, Patriciu, Roşca-Stăneascu să ne arate adevăratele "valori" democratice de tip securisto-mafiot?
Câţi oameni responsabili din aceată ţară s-au întrebat câţi bani o fi primit tov. Geoană la Moskova şi mai ales de la cine? Şi, mai ales cine-i tov. de bine care a făcut lobby?

Cred că a venit momentul real ca România să scape de hoardele de securişti care o conduc la toate nivelele, ba chiar şi directori de şcoli foşti turnători ordinari de "bine" sunt membri în hoarde...
DA, astăzi la Timişoara spiritul bănăţenilor molcomi a erupt din nou. Pentru ca, probabil, melancolicilor răgăţeni să le fie ...bine. Trebuie să ştergem pe jos cu aceşti indivizi abjecţi care îşi bat joc de România, şi care, ne-au târât în mizerie, corupţie instituţională şi ruşine oriunde mergem în lume...

Să alegem responsabil!Pentru ca mesajul Timişoarei să nu fie din nou furat!(Proclamaţia de la Timişoara, pct. 8)

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Cuvinte împotriva politicienilor care bat câmpii...

Astăzi un mesaj "discret" de la Realitatea Tv mă anunţa despre noua postare de pe blogul personal a lui Tudor Chirilă...Am citit repede şi mă simt obligat -moral şi puţin sentimental!- să iau poziţie. Candidatul Antonescu la alegerile prezidenţiale îl atacă pe artist încercând fără pic de abilitate să se folosească de mesajul către liceeni a acestuia, prin care s-a angajat voluntar, să-l ducă ca "ideal educaţional şi umbrelă morală..." (n.a.) pentru generaţiile ce vor veni...
Candidatul Antonescu este imaginea perfectă a ineficienţei unui sistem politic, în opinia mea descalificat, retrograd şi în cea mai mare parte antiromânesc. Asta este clasa politică românească!
Probabil, uimit de trecerea şi mai ales eficienţa mesajului lui Tudor Chirilă, mulţi dintre clientelarii ce-şi spun politicieni se simt umiliţi. Deh, prostia ca virtute pluteşte peste tot la toate nivelele administrative.
"Profesorul" de ştiinţe socio-umane Antonescu, adică "salahor cu ...gura" , a devenit dintr-o dată "gelos" pe toţi acei care au priză la public şi, mai ales care, la un moment dat s-ar putea solidariza şi chiar să devină o forţă...politică! Iată un pericol real pentru găştile care-şi zic pompos partide şi mai ales pentru toată baroniada locală, ineficientă, hulpavă şi troglodită.
Faptul că "un profesor de ...viaţă, autodidact..." , Tudor Chirilă, reuşeşte să transmită un mesaj care prinde la generaţia care va vota pentru prima dată nu poate fi văzut cu ochi buni de niciun individ care se joacă de-a politica. Întrebarea firească este care ar fi legitimitatea candidatului şi politicianului (!) Antonescu de a se simţi lezat!
Nu înţeleg, ceva îmi scapă, dar solidaritatea mea faţă de mesajul către liceeni a lui Tudor Chirilă este nelimitat... Şi, sunt profesor, am habar de politică, cel puţin de cea a bunului simţ pe care nu am reuşit s-o întâlnesc încă în România,...doar eventual pe bennere care frizează ele însele,... bunul simţ revoluţionar! Care bun simţ, monsher, în politica românească nu a existat vreodată aşa ceva...

miercuri, 11 noiembrie 2009

Votez Băsescu fără să fiu din "tiparul" lui Ludovic Orban

Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, ediţia 2009, a ieşit din "tiparele" arhicunoscute pe meleagurile mioritice. Faptul că unii candidaţi şi-au adus "sfătuitori" de taină, adică echipe de specialişti în manipularea maselor tocmai de peste Ocean, nu ştiu cât de benefic este şi, mai ales, va fi...
Un lucru este cert, Băsescu, este inamicul politic no. 1. Probabil că nu aş fi scris nimic despre subiectul de faţă dacă nu mi-ar fi atras atenţia o declaraţie de tip elucubraţii politice rostită de Ludovic Orban. Nici nu vreau să mă iau de imaginea lui de ansamblu ca "animal politic" ci, m-a deranjat, nesimţirea individului peste măsura suportabilului. Mai sunt şi în politica românească câţiva exponenţi care s-au simţit deranjaţi, tot aşa cum, sunt în Parlament şi oameni oneşti dar, fără puterea de a schimba ceva!
Chiar dacă "moguliada" se zbate ca un Pepsi expirat, chiar dacă investiţiile în imaginea proprie prin gâdilarea manipulabililor prin media ale lui Patriciu şi Voiculescu nu dau roade şi, societatea românească se zbate între criza identitară fără să mai ştie care este sistemul real de valori la care să se raporteze... viaţa bate câmpii!
Ludovic Orban a jignit conştient sau nu, pe toţi votanţii lui Băsescu. Să facă parte din recuzita manipulatorilor? Poate!
Eu, voi vota Băsescu chiar dacă un inconştient precum Ludovic Orban mă consideră haimana, beţiv şi fără carte. Probabil, că în cel puţin două tipare de mai sus, poate fi mai curând el încadrat după "cartea-i de vizită destul de pătată". Dar, asta-i o altă poveste...

joi, 29 octombrie 2009

INVITAŢIE LA HALLOWEEN-UL PORCIN/PORCESC

Gripa porcină a stârnit o adevărată isterie demnă de o societate manipulabilă prin intermediul tembeliziunilor, oricare ar fi ele.
Onor inspectoratul şcolar a decis suspendarea oricăror activităţi extraşcolare care ar trebui organizate începând din acest week-end...Nimic nou sub soare, ordinăria şi credulitatea duce la imbecilizare în masă. Un astfel de exemplu este cel hotărât de acelaşi inspectorat care ne obligă pe noi profesorii ca "la orice semn de gripă porcină vizibil la copil să-l izolăm şi...". Îmi este greaţă de asemenea tâmpenii debitate de nişte indivizi inculţi cocoţaţi pe funcţii politice şi,care cultivă isteria în mase pentru a arăta baronului local care i-a aşezat în funcţii ce loiali sunt ei partidului şi ce audienţă media aduc ...aceluiaşi partid!
Faptul că şcoală este o instituţie a inutilului şi imbecilizării elevilor nu mai este demult o noutate. Sunt şcoli în care directori pentru a-şi "demonstra" competenţa şi slugărnicia faţă de ticăloşii
politici care-i susţin au transforat şcoala într-un soi de batalion disciplinar. Profesorii trebuie să facă orice ca supravegherea să fie maximă. În pauze, profesorul nu are nevoie de aşa ceva, trebuie să stea pe post de păcălici în w.c.-urile elevilor să vadă cine fumează ca să se poată da amenzi şi scădea notele la purtare. Am văzut cum tembelizarea maselor profesorale chiar dă roade, profesoare intrând în toaletele băieţilor şi invers profesori intrând în toaletele elevelor... Cred că ţinta supremă a imbecilizării generale a învăţământului va trebui să fie militarizarea acestuia: profesoarele să umble cu puşti, iar profesorii cu...puştoaice!
Aşa că, proiectul meu extracurricular l-am redefinit în Halloween...porcesc. La anul probabil vom sărbători alte forme de manipulare ordinară, gripa cabalină sau pisicească, după cum aleşii neamului şi cei care dictează politicile publice europene au interese economice şi mai ales, stocuri de antigripale botezate ad-hoc!

miercuri, 21 octombrie 2009

Sportul românesc, eternul ambasador al unei ţări care nu-şi merită rezultatele...

Comuniştii transformase sportul în una din principalele "arme" de manipulare patriotică a maselor. Şi, nu întâmplător rezultatele sportivilor români au adus faimă ţării, mult peste ceea ce arată "cloaca" politică.
Rezultatele de excepţie ale lui Marian Drăgulescu la gimnastică, ale echipei de fotbal din Urziceni, ne arată care sunt adevăraţii ambasadori ai românilor. Tenacitatea, seriozitatea, munca fără ...limite, acestea sunt condiţiile unei reuşite şi a excelenţei sportive.
Statul, politica, distrug sistematic orice valoare, bazele sportive care "odiosul regim" le-a lăsat, au fost transformate prin "inginerii" funciare şi financiare în orice, mai puţin în interesul sportului de performanţă. Îmi amintesc de grotescul situaţiei de la sărituri în apă din primăvara, când sportivii se antrenau pentru mondiale sărind de la platformă în bazinul gol, pe...saltele!
Scene de ev mediu care confirmă ceea ce vede o întreagă ţară, incompetenţă, ticăloşie, răutate, îndreptate împotriva reprezentanţilor REALI ai acestei ţări, adică sportivii de performanţă. Societatea a luat-o mult înaintea acestor clientele politice care se pare că au distrus în totalitate societatea romînească. Dacă te uiţi în tribune la meciurile de fotbal de la Iaşi, parcă este un tablou din celebrul film "Naşul". O întreagă liotă de "conducători" care trebuie văzuţi alături de "cappo...naşul local" şi, care, ca în vechile lupte antice, se distrează alături de marele "ales" în văzul prostimii de la televizor. Ei, sunt conducătorii sau, ei sunt marii, NIMENI. Adevăratele valori sunt sportivii de performanţă care mai îndulcesc câte un pic viaţa amară a românilor distruşi...

joi, 8 octombrie 2009

Îmi este greaţă de românia...

...de aceşti indivizi macabri care îşi zic, politicieni!
Acum peste 10 ani, un individ din Cluj, un intelectual, a zis răspicat " îmi este greaţă de românia şi ...români!". Ţara era într-un haos total -ca şi acum şi, ca întotdeauna!*-unde găştile care îţi zic pompos partide, se încaieră pe ciolan, adică PUTEREA DISCREŢIONARĂ. Astăzi, Herta MULLER a primit Premiul Nobel. Dacă rămânea în România nu-l primea niciodată...Sunt sincer fericit pentru ea!
Tot astăzi, în conferinţă de presă, Harta MULLER a spus"... nu pot să-mi închipui cum acest regim odios (comunismul) a durat atît de mult...".Cu dezamăgirea din titlul postării, afirm că, comunismul nu numai că nu a dispărut, ci, este mai actual ca niciodată... Cu toată strădania lui Băsescu de a-l condamna, astăzi, fosilele şi puii sistemului totalitar de sorginte securistă conduc România. Ca gogoaşa viermilor de mătase, cuconii, aşa sunt îmbrobodiţi toţi lideri găştilor care se joacă de-a partidele-adoctrinare total!- în spaţiul mioritic.
PARANOIA GĂŞTILOR a atins cote de neimaginat. Mi-l reamintesc pe tov. Mitrea, acel "mare om de afaceri prin ...Austria", cunoscut!-, cel care cu faţa tumefiată, ca a unui dement în apogeu , murea cu dinţii în beregata lui Prostănacu. Îmi reamintesc aceeaşi imagine, repetabilă, cu Tăriceanu şi gaşca sa, care nu puteau lăsa puterea, pentru că mai aveau de ...furat (poate măcar instituţiile internaţionale ne vor lămuri cum duetul PNL-PSD au devalizat România în perioada 2006-2008; privatizările mari, gen BCR, spre exemplu!). Asistăm uimiţi cum, alţi tovarăşi care-şi zic partid de dreapta, adică PD, jefuiesc rapid ţara şi-i batjocoresc pe români. Dacă aţi vedea ce monumente de incompetenţă are acest partid în deconcentrate la Iaşi, ce corupţie instituţională patronează tandemul delaţionist (cu ample tente oligofrene) Cîrlan-Vasiliu, aţi vedea ce mare dreptate avem. Te miri cum un sculer-matriţer cu şcoala profesională a ajuns lider de filială, secretar de stat şi mai nou, ministru pe lîngă fusta dublă a dnei Udrea! Nu, este simplu...Un individ a cărui incompetenţă se citeşte pe faţa lui, un individ obscur şi corupt, protejat de partidul cu comportament de partid unic (deh, corupţii lor sunt mai buni decât ai celorlalţi!) râde ieşenilor şi românilor în nas. El, este politician...democrat.
Partidul comunist există, trăieşte, respiră prin toţi porii societăţii consumiste iar acest popor nu poate să-şi protejeze valorile. Herta MULLER, a câştigat Nobel-ul. Tembeliziunile mogulilor, inclusiv TVR cu mogulul Sassu păvază, sunt în delir. Au o pîine bună de mâncat. Ca şi alt exemplar a sistemului ticălos, Bogdan Olteanu, exponentul oligarhiilor securiste ("petroliere") cocoţat de nănaş şi sistem la tain!
Halal ţară! Păcat că-i locuită. Cât mai este un bilet dus pînă în vest?
*faptul că istoria, această pseudo-ştiinţă (n.a. în opinia mea) care "ne arată ce lapte şi miere au curs în perioada interbelică", nu-i altceva decât o gogoaşă ordinară susţinută de politic şi lacheii lor. Toată acea perioadă era IDENTICĂ cu cea actuală, golănia, incultura, mita, prostituţia sub toate formele ei, erau "virtuţile" acelor vremi şi, a celor actuale...
NOTĂ: Sabin Gherman, îmi cer scuze că atunci te-am condamnat... Nu am putut crede că eşti un vizionar... Oriunde te-ai afla, MULT SUCCES!

duminică, 13 septembrie 2009

SZEKELYFOLD, o problemă regională principială


Szekelyfold= "Ţara" secuilor, sau mai bine zis, "Ţinutul secuilor", a inflamat media românească mai zilele trecute prin adunarea de la Odorhei, unde au fost "aprobate": imnul, drapelul şi...principiile".

Suntem în anul de graţie 2009, de 2 ani membri a U.E.! Principiul regionalismului a U.E. dă dreptul colectiv oricărei entităţi teritoriale să deţină drapel, imn şi alte elemente de identificare şi particularitate teritorială. Inflamarea naţionalistă cu accente paranoide din partea unor "politicieni" ne arată de fapt, limitele manipulării jalnice a populaţiei de către clica politică. Să ne mai mirăm că tocmai prin exacerbarea problemei naţionale, indivizi de teapa lui Vadim Tudor au ajuns în Parlamentul european!

Orice comună din orice colţ de ţară sau din U.E. are însemne care particularizează comunitatea respectivă. Problema maghiară este una care însă va genera discuţii şi mitocănii din partea ambelor părţi. Un lucru este cert, enclavizarea Har-Cov nu este posibilă sub nicio formă. Judeţele cu populaţie majoritar maghiară/secuiască nu se pot dezvolta după principiul autonomiei locale şi au nevoie masivă de investiţii de la bugetul consolidat(!) al statului român. Cu o infrastructură deplorabilă, măcinată de un climat aspru peste 6 luni/an, cu o industrie aproape falimentară şi o agricultură în mare parte rudimentară, dar, cu principii ecologice şi specificitate durabilă, cu o parcelare excesivă a proprietăţii şi o minimizare a lotizărilor performante, această regiune nu se poate dezvolta singură, cu toată "teoria" Partidului Civic Maghiar/Secuiesc.

U.D.M.R. în schimb, a adoptat tactica specifică proximităţii interesului propriu şi al minorităţii pe care o reprezintă, speranţele unei cooptări la guvernare fiind vizibile. Şi, atunci, posibilitatea atragerii resurselor pentru regiune vor fi mai mari.

Nimeni nu suflă nimic despre jaful asupra pădurii şi declinul ecologic a masivelor forestiere de odinioară. Toţi fură pădurea în numele subzistenţei iar afacerile înfloritoare ale gaterelor nelegale i-au înfrăţit abitir pe români cu secuii. Că, pe ici pe colo, mai sunt manifestări iredentiste, nimeni nu neagă acest lucru. Dar, aceste manifestări se perpetuează pe fondul inculturii, lipsei educaţiei şi sărăciei maselor. Şi aici este mare nevoie de intervenţie din partea guvernanţilor!

Şi ca o constatare: de peste 15 ani lucrez la un proiect de cercetare în "ţinutul secuilor" şi am întâlnit fel de fel de oameni. În marea lor majoritate, spun că locul lor este acolo şi că trebuie cu toţii să clădim încredere reciprocă.

miercuri, 26 august 2009

Educaţia şi codurile ei!

Mare vâlvă în media pe tema celor două "coduri" (mai mult sau mai puţin deontologice!) care ar urma să re-consfinţească ceea ce vedem cu toţii, falimentul rapid al unui sistem educaţional aflat în anticamera "terapiei intensive politice".
Din principiu, nu elimin total o ipoteză neverificată. Dar, codul propus de echipa Doamnei Ministru Andronescu, este însăşi definiţia falimentului sistemului educaţional românesc. După cum constata şi Mircea Cărtărescu, într-un editorial semnat la un cotidian central în ziua de 21 august a.c., consider că acest cod este "făcut pe genunchi", pe holurile parlamentului într-o pauză, prin ansamblarea (în fapt, o struţo-cămilă iliesciană) a legilor comuniste şi a celor, neo-capitaliste eleborate în creuzetul mentalităţilor ştefan-gheorghiene, care domină gîndirea şi acţiunea liderilor lor de imagine. Mă opresc punctual la învăţământul tehnic, atât de important în orice stat responsabil pentru viitorul său. În 2008-2009, ARACIP a muncit responsabil pentru autorizarea a numeroase specializări şi profile tehnice care, acum, nu se mai regăsesc în "codul" pesedist. Eu, m-am săturat de imbecilizarea sistemului educaţional şi subscriu, că "filozofii" şi "tâmpiţii" suntem noi, cei care, nu ne ridicăm împotriva ticăloşiei şi incompetenţei promovată de "academicienii" echipei Andronescu. Şi, nu în ultimul rând, politizarea prin menţinerea centralizării resurselor din educaţie, prin numirea lipitorilor de afişe obedienţi/incompetenţi dar, cu carnete de partid(e) şi a elementelor corupte la cel mai înalt nivel decizional în judeţe, nu vor face decât să prăbuşească sistemul mult mai repede decît o ...guvernare.
În comparaţie, codul propus de Mircea Miclea este unul discutabil şi oricum vizionar, pornit dintr-o diagnoză de sistem care urmăreşte, ca finalitate, descentralizarea. Sunt şi aici discuţii, unele reale, cum sunt completările propuse de fostul ministru Andrei Marga, altele venite din partea băgătorilor de seamă, pe care, partidele le "înaintează" pe sticlă în funcţie de şpaga donată la puşculiţa de partid...
Sunt convins că Miclea a fost cel mai competent ministru pe care România neo-capitalistă la avut. Am aplicat să fac parte din comisia preşedinţială tocmai pentru crezul meu, voluntar, că pot aduce contribuţii la noile legi care să guverneze educaţia ca sistem. Nu am reuşit mare lucru şi datorită faptului că, această comisie, a fost paralizată cu fel de fel de politruci şi băgători de seamă trimişi de partid. Dar, Miclea şi-a impus câteva dintre cele mai importante idei novatoare pentru care îl admir şi îl sprijin.
Cele două coduri nu sunt compatibile, unul (cel al actualului ministru) este de emanaţie comunistă şi hipercentralizat, care urmăreşte doar conservarea avantajelor structurilor lor de partid, iar celălalt, al echipei Miclea este de actualitate, modern, suplu şi perfectibil. Să vedem dacă raţiunea -măcar de această dată!- va triumfa...
***
Pentru cei care au alte păreri vis-a-vis de cele mai sus, vă informez că în anul 2006, am absolvit un master în "Politici şi Management în Educaţie" la Universitatea "Alex. Ioan Cuza" din Iaşi, cu lucrarea de dizertaţie "Descentralizarea sistemului de învăţământ preuniversitar, dimensiune a politicii educaţionale". Aştept cu interes COMENTARII!

marți, 25 august 2009

Ce-aş face dacă voi fi numit ministru al transporturilor?

Nu vă speriaţi, nu am luat-o razna şi nici nu sufăr de frustrări ca Fenechiu care se visează ministru în fiecare noapte...
Recent, fiind prin Austria, am admirat a nu ştiu câta oară infrastructura din transporturile acestei ţări. De, oameni gospodari, responsabili pentru menirea lor de a face lucruri trainice şi durabile. Am fost întrebat de gazda noastră dintr-o staţiune din Salzamergut ce aş face dacă aş fi ministru al transporturilor! Am rămas pentru 3-4 secunde nedumerit şi, cu o rapiditate şi coerenţă debordantă, am înşirat:
-aş face o analiză responsabilă şi rapidă a cheltuielilor şi aş reduce toate "găurile negre";
-aş concesiona (unor investitori strategici externi) imediat şoselele transalpine (Făgăraş, Parâng, Retezat şi Rodna, peste pasurile Rotunda şi Prislop) care să fie rapid modernizate şi care, ar determina dezvoltarea imediată a turismului montan şi sportiv. Fac precizarea pentru necunoscători, că majoritatea şoselelor alpine din Austria, Elveţia, Liechtenstein, etc., sunt în regim cu plată, fiind concesionate întreprinzătorilor privaţi.
-aş concesiona construirea autostrăzii vest-est unor firme interesate din occident;
-aş moderniza, cu bani publici şi privaţi, 2-3 aeroporturi internaţionale/an, în funcţie de trafic şi importanţă (nu pe criteriile actuale, de şantaj politic sau cumetrii şi interese meschine!)
-aş rentabiliza transportul pe calea ferată cu oferte pentru toate categoriile sociale şi prin cointeresarea controlului public asupra respectării legilor pe calea ferată;
-aş căuta soluţii cu privire la podurile peste Dunăre, şosele rapide interjudeţene, etc... am fost întrerupt.
Interlocutorul meu a rămas puţin contrariat de înşiruirea mea de priorităţi...
I-am replicat că pe mine nu mă cheamă Berceanu ( sau Bercovici, sau Bercovitz) adică etern ministru, indiferent de competenţă, nu sunt membru al camarilelor de spălat bani publici din transporturi, locul unde ingineriile financiare se ţin lanţ, unde un deszăpezit costă triplu ca în Austria, unde chiar ninge vreo 6 luni pe an, etc. Pe mine însă, a început să mă deranjeze amarnic ineficienţa până la dispariţie a puterii statului de drept. Asistăm la o disoluţie -probabil controlată- a acestuia, toate pârghiile de putere sunt în mâinile grupurilor de interese transpartinice, iar corupţia atinge cote de neimaginat în orice domeniu de activitate. Nu mai avem justiţie, poliţie, educaţie, administraţie, societate civilă, toate sunt acaparate de clanurile de interese politice şi detonate din interior, prin numirea în funcţiile decizionale, a structurilor proprii, ierarhizate şi incompetente care generează şi întreţin corupţia. Aceştia nu ştiu să creeze plusvaloare dar, prin incompetenţa lor şi prin promovareaierarhiilor piramidale care să blocheze decizia, distrug totul şi determină falimentul societăţii.

IOAN BONTAŞ. VIVAT ACADEMIA, VIVANT PROFESSORES!


Pentru început trebuie să fac o mărturisire, de Profesorul Universitar Doctor IOAN BONTAŞ, m-a legat o mare şi sinceră prietenie, în ciuda diferenţelor de vârstă şi, uneori, chiar de idei/păreri.
L-am cunoscut personal în ianuarie 2005, când, în urma corespondenţei fructuoase pe care o purtam de peste doi ani, a onorat invitaţia de a participa la aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea Şcolii Normale Vasiliene. Ca fost absolvent al şcolii, promoţia 1944, Ioan Bontaş a căpătat o mare dragoste faţă de profesia de dascăl şi, în ciuda vremurilor extrem de grele, a răzbit în viaţă şi în cariera universitară.
A fost profesor la Universitatea Politehnică bucureşteană până la pensionare, iar apoi, a fost cooptat în corpul profesoral a Universităţii Ecologice din Bucureşti. A elaborat numeroase studii şi cercetări de pedagogie şi psihologie, iar ca un corolar al activităţii şi maturităţii sale intelectuale este Tratatul de Pedagogie, tipărit de Editura All în 6 ediţii (ultima în 2008).
De Şcoala Normală Vasiliană, îl leagă câteva evenimente marcante ale vieţii sale:
-pentru a se întreţine (provenea dintr-o familie cu 10 copii!), cât a studiat la şcoală, elevul Ioan Bontaş a îndeplinit pentru subzistenţă şi funcţia de pedagog şcolar;
-în 2005, la propunerea mea, Comitetul Director al Asociaţiei Normaliştilor Ieşeni/A.N.I. i-a solicitat Prof. Ioan Bontaş să devină Preşedinte onorific al acestei organizaţii neguvernamentale, propunere acceptată cu emoţie şi mare drag;
-între anii 2004-2005, Prof. Ioan Bontaş, a scris articole şi evocări în revista trimestrială "Normaliştii".

***
Ori de câte ori zăboveam peste noapte la Bucureşti eram invitatul lui Ioan Bontaş. Discutat despre viaţă, politici educaţionale, politică, evocam marile personalităţi ale gândirii pedagogice...nopţi despre: Stanciu Stoian, Ştefan Bîrsănescu, Titu Maiorescu, Gh. Comicescu, Nicolae Bagdasar, Vasile Pavelcu, Comenius, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Nicolae Mitrofan, ş.m.a.
În primăvară, între două trenuri, ne-am întâlnit pentru ultima oară. I-am făcut o vizită scurtă acasă şi i-am ascultat ultima confesiune. Conştient de viitorul lui, sumbru, mi-a mărturisit sincer că va pleca cu inima împăcată... A făcut doar bine în viaţa lui!

ADIO, IOAN BONTAŞ. Îţi vom păstra o amintire vie!

* * *


+IOAN BONTAŞ s-a născut în satul Hociungi, comuna Porceşti (actuală, Moldoveni) din Ţinutul Romanului (judeţul Neamţ) la data de 25 iulie 1923 şi, a decedat la Bucureşti, în apartamentul său din Calea Ştirbei Vodă, la vârstă de 86 ani, în urma unei grele şi îndelungate suferinţe. Astăzi, 25 august 2009, Ioan Bontaş a fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din Calea Griviţei... Să-i fie ţărâna uşoară!


Asociaţia Normaliştilor Ieşeni, transmite şi pe această cale condoleanţe familiei îndoliate.
Fotografia a fost realizată de Ioan Bontaş (foto dreapta), în ziua de 27 ianuarie 2005, în cabinetul directorului Şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi.

luni, 10 august 2009

Amintiri normaliste. In memoriam: Mircia AGRIGOROAIE, Ghiţă HONCIUC, Elena ŞERBAN şi Dan PLĂEŞU






























Acum, în apropierea Marii Sărbători a Naşterii Maicii Domnului, consider potrivit să postez pe blog-ul personal, câteva imagini memorabile cu dragii noştri foşti colegi care au construit, mult şi eficient la Şcoala Normală "Vasile Lupu". Pe durata mandatului meu managerial, toţi aceşti PROFESORI, alături de alţi oameni oneşti şi devotaţi profesiei, în cel mai înălţător spirit normalist, mi-au fost cei mai sinceri şi exigenţi evaluatori. NU VĂ VOI UITA NICIODATA!

+MIRCIA AGRIGOROAIE, profesor de geografie, fost director şi director adjunct
+GHEORGHE HONCIUC, profesor de muzică
+ELENA ŞERBAN, profesor de biologie
+DAN PLĂEŞU, profesor de matematică, fost director.




















NOTĂ
Fotografiile provin din colecţia personală a bloggerului si au fost realizate cu prilejul Proiectului TEAM BUILDING S.N.V.L. coordonat de directorul şcolii în perioada 2003-2005, iar alte fotografii au fost realizate cu prilejul unor aniversări şcolare sau personale.














































































duminică, 9 august 2009

Istorii care nu trebuiesc uitate. Mari personalităţi ale educaţiei: SIMION MEHEDINŢI

Este o postare mai nouă, rezultat al eforturilor mele constante pentru scoaterea la lumină a contribuţiilor educative ale unor mari oameni de stat pe care România i-a avut. Şi, nu în ultimul rând, un act reaparator pentru Şcoala Normală vasiliană, locul unde am lucrat în ultimii 16 ani încercând să aduc idealul educaţional cât mai aproape de ceea ce numim VIITORUL NAŢIEI!

Nu este răspunsul dorit de mulţi, foarte mulţi, foşti şi actuali elevi, sau cunoscuţi din cele mai diverse domenii cu privire la părăsirea de către mine a "corabiei normaliste".

Punct şi de la capăt...deocamdată!

* * *



ŞCOALA NORMALĂ
Revistă a învăţământului normal şi primar

ANUL I – NR. 1 IANUARIE 1916

(Apărută după Congresul dascălilor de la Iaşi, iunie 1915)



NĂDEJDEA DE PE URMĂ

Sub ochii noştri vedem unele hotare pierind şi, împreună cu ele, au pierit câteva state care dăduseră la iveală o mare dorinţă de a trăi - bunăoară Serbia.
E întrebarea: ce se va alege de neamurile care vor rămânea fără stat?
Iar răspunsul ne priveşte şi pe noi; căci, avâd părţi din neamul nostrum în toate ţările vecine, va fi cu neputinţă să-i unim pe toţi dintr-o dată. Ce se va întâmpla cu românii care vor mai rămâne în afară din hotarele unui stat românesc?
Cât timp, statul era al suveranului, şi pământul unei ţări, şi poporul care-l locuia, era ca un fel de moşie părintească. De aceea, suveranul putea pune zălog o parte din ţara sa, ori o putea da zestre copiilor săi,... întocmai ca pe o moşie.
De aceea rudenia dintre împăraţi, regi, şi alţi stăpânitori era pe atunci mare lucru. Ludovic al XIV îndrăznea să zică: Statul sunt eu; iar hotarele Spaniei se păruse un moment că pier, în urma unor împrejurări de familie.
De un veac şi mai bine, a ieşit însă o altă idee la iveală.
Statutul nu e al regelui, ci regele e al Statului. Frideric al II-lea a dobândit în istoria omenirii un mare merit, spunând cel dintâi: Regele e servitorul Statului...
Iar, de la Frederic şi până azi, am simţit că temelia cea tare, pe care se razemă un stat, nu e numai familia suveranului, ci mai ales familia cea mare a neamului. Cui i-ar mai trece azi prin minte, să dea o parte din vre-o ţară ca zestre copiilor unui rege?
Dimpotrivă, fiecare neam năzuieşte să se adune sub steagul aceluiaş suveran, rotunjind pe cât se va putea hotarel. Iar năzuinţa aceasta, dacă se împlineşte, toate celelalte interese cad pe plan secundar.
De aici urmează însă un lucru de mare însemnătate pentru viaţa unei naţiuni.
Dacă un stat are nefericirea să-şi piardă dinastia şi să-şi vadă hotarele mutate de vecini, asta nu înseamnă că naţiunea însăşi e ştearsă din paginile istoriei. Dimpotrivă, s-ar putea chiar să se închege şi mai mult unitatea acelui neam. Sârbii, de pildă, dacă s-ar afla la sfârşitul acestui război cuprinşi toţi într-o singură monarhie, ar fi de fapt mai puternici decât la sfârşitul războiului balcanic.
Pentru ce?
Pentru că, îndată ce un neam se înmulţeşte şi se lipeşte strâns de pământul strămoşesc;şi îndată ce în tot cuprinsul lui circulă una şi aceeaşi limbă, nici o putere omenească nu-l mai poate dezrădăcina de pe faţa pământului.
Primejdia cea mare în vremurile noastre e deci alta: ca nu cumva un neam să fie împărţit sub stăpâniri deosebite, care i-ar împiedica dezvoltarea limbii naţionale. Căci în ziua, când se pierde limba, neamul acela, rupt în bucăţi, e ca şi mistuit de vecini. Spre deosebire de părinţii noştri, care au putut trăi în adăpostul munţilor şi pădurilor, fără să se amestece cu străinii, azi, circulaţia mărfurilor şi a oamenilor, repede poate amesteca un neam mic, încât să nu se mai aleagă nimic din el.
Din aceste puţine fapte şi idei, este însă o concluzie de mare interes pentru educatorii unui neam.
Cel din urmă soldat şi cea din urmă nădejde a unui stat în lupta cu alte state e învăţătorul, ca păzitor al limbei.
Dacă o parte dintr-un neam sau chiar neamul întreg s-ar pomeni într-o zi cu hotarele sale mutate sau şterse, în vremurile noastre poate încă nădăjdui. E destul ca cei care povăţuiesc zi cu zi masa poporului, să-şi pună înaintea ochilor ca un ţel neclintit:
1. ridicarea materială a poporului, ca el să sporească în ce priveşte numărul;
2. păstrarea limbii care, ca un cerc de foc, nu lasă pe străini să intre în corpul neamului şi să-i şteargă pecetea caracterului său etnic.
Când condiţiile acestea sunt împlinite, viitorul e asigurat, chiar dacă interesele statului ar fi vremelnic şterşe.
Aşadar, nădejdea cea mai de pe urmă a unui popor, când statul ar fi primejduit şi dinastia alungată sunt povăţuitorii de toate zilele ai poporului.
În acest moment pentru Serbia mai de preţ decât dinastia Karageorge, putnic şi alţi generali biruiţi, e preotul, învăţătorul şi plugarul Sârb. Ei sunt cea din urmă chezăşie a viitorului Serbiei.
La aceste elemente trebuie să privim şi noi mâine, când vom vedea care români au mai rămas afară din hotarele României.


S. MEHEDINŢI


NOTE PROPRII/ întrebări (retorice)


1. ce putere în stat este oare educaţia?


2. ce înţeleg unii politicieni responsabili din manifestul lui Simion Mehedinţi?


3. mai sunt de actualitate în societatea care "distruge, dezumanizează..." adică capitalismul de cumetrie românesc, acele valori pe care înaintaşii noştri le-ar fi dorit permanentizate?





Ce fel de putere în stat este justiţia şi pe cine reprezintă ea?

Recunosc că aceste întrebări m-au frământat într-o oarecare măsură de-a lungul timpului, în încercarea mea de a găsi răspunsuri argumentate...
În opinia mea, lupta dintre justiţie şi guvern este anarhistă, arătând în fapt că, idealul de putere în stat pe care justiţia şi-l arogă este total depăşit. Ei, susţin că suprimarea unor drepturi salariale nu este constituţională şi chiar o consideră dumnealor abuzivă... Eu consider că demersurile lor sunt abuzive prin faptul că, un drept acordat de legiuitor poate fi suprimat, dacă realităţile economice şi constrângerile financiare ale statului de drept o reclamă.
Totuşi, să privim mai în amănunt situaţia; justiţia românească colcăie de corupţie (a se vedea sondaje de opinie recente şi eurobarometre) fiind politizată în totalitate şi, iresponsabilă pentru actul de justiţie care declarativ apără statul de drept. Fac parte dintre cei f.f. mulţi din ţara asta care am simţit iresponsabilitatea "făcătorilor de dreptate" pe propria piele. Am avut ocazia să cunosc adevărate hoarde de securişti camuflaţi în justiţiabili, care, au drept unică menire distrugerea statului de drept şi consolidarea statului mafiot. Am văzut la Iaşi, Focşani, Bucureşti- ICCJ- adevăraţi terorişti în robe care pe aceleaşi tipuri de dosare dădeau verdicte diametral opuse, pentru că, criminalitatea politică extinsă în spatele deciziilor reale, aşa le dicta...
Şi, atunci pe cine reprezintă în realitate justiţia în România? Pe cetăţeanul responsabil şi plătitor de impozite şi taxe în niciun caz, aşa cum ar trebui să fie în mod normal, legal, constituţional.
De ce ei, nu pot înţelege că aceasta-i realitatea economică de criză! Pentru că, guvernele anterioare şi-a căţărat la vârful piramidei incompetenţi şantajabili care iau deciziile dictate politic şi, securişti de bine care au distrus iremediabil, probabil, această ţară...

sâmbătă, 8 august 2009

"Dacă sunteţi cuminţi vă punem şi apă"

Titlul este deja celebru, fiind extras din bancul cu nebuni ( Socola, Dr. Marinescu, etc)...
Am urmarit stupefiat cum se "antrenau" sportivii care au reprezentat România la Campionate Mondiale de la Roma, în mod deosebit cei de la sărituri în apă. Da, săreau de la platformă pe...saltele groase de buret pentru că banii pentru modernizarea piscinei s-au ...evaporat! Tipic românesc, avem valori şi ne batem joc de ele. Poate că cel mai credibil AMBASADOR al acestei naţii este, şi va rămâne, SPORTUL. Activitatea cea mai umilită de incompetenţă şi hoţie în România este activitatea sportivă ne-fotbalistică.
Pentru că, în fotbal, interesele politice sunt imense. Pe stadioanele de fotbal vezi interlopi şi politicieni-patroni de echipe, laolaltă (oare este vreo deosebire!), aici este locul ideal unde să faci "băi de mulţime...". Pe stadioane, vezi cum regiile falimentare, care sunt finanţate din bani publici îşi fac reclamă (la Iaşi, C.E.T. S.A. şi altele) sau, ca la Tg. Jiu, unde cel mai mare datornic la stat, la bugetul asigurărilor sociale, COMPANIA NAŢIONALĂ A LIGNITULUI OLTENIA este mare sponsor de echipă de fotbal. Mă întreb dacă nu cumva, cele doar două exemple sus-menţionate nu ar trebui să "mişte" instituţiile competente anticorupţie pentru a vedea de ce sunt bani pentru fotbal şi nu sunt pentru necesităţile celor mulţi şi năpăstuiţi!
România nu are niciun stadion omologabil pentru jocuri internaţionale categoria PLUS, DAR are, bazine acoperite pentru sporturi în apă, în toată ţara, mai puţine decît state de care nu se aude nimic în aceste ramuri sportive: Jamaica, Siria, Scoţia, Irlanda...
Indivizi căţăraţi pe funcţii decizionale prin ministere, gen educaţie, făceau în liberalismul ...luminat sau social-democraţia de numărat ouă săli de sport şi piscine la tot cartieru', că era super-ofertă! Demagogia ieftină şi non-combatul societăţii civile face ca această ţară să ajungă în groapa mizeriei capitalismului banditesc. Iar, acum ne-am pricopsit cu un minister al Tineretului şi Sportului care se pare, funcţionează doar ca supapă pentru clientelele de partid, cu şoferi de belferi locali ai PD-L numiţi secretari de stat şi alţi tăietori de frunze (nu mai ştim de care şi mai ales, pentru cine!) care trebuiesc plătiţi pentru munca lor de lipit afişe electorale...
EU, FELICIT PE TOŢI PARTICIPANŢII LA ROMA CARE AU ADUS ONOARE ROMÂNIEI : LOCUL 7 LA POLO, LOCUL 8 LA SĂRITURI ŞI O MEDALIE MUNCITĂ PRIN CAMELIA POTEC... Şi când te gândeşti că Australia are doar la Melbourne peste 25 de piscine acoperite....

luni, 3 august 2009

EI CI EI, NOI CU PLATA ...sau din categoria si bătuţi (inclusiv de soartă) şi cu bani luaţi!

Găselniţi ieftine, demagogice, cu iz electoral încă mai pot fi văzute peste tot în spaţiul mioritic... Faptul că asistăm la un circ mediatic imens, bine regizat, în câteva tembeliziuni: de stat(TVR1), ale lui Felix Motanu sau ale altor patroni bine determinaţi -de reclama care va veni!- îl face pe bietul român să nu-i mai trebuiască politică nicicând.
Un lucru transpiră la vedere, circul mediatic este întreţinut de camarila lui Geoană. De ce? Simplu, Geoană ar frisoane că nu va prinde nici măcar turul II, d-apoi să-l bată pe Băsescu...
Faptul că acest individ, submediocru politic în opinia mea, recurge la acest tip de politică total iresponsabilă, arată în fapt, cât de mult acest partid (stat) este interesat de cetăţeni pe care, teoretic îi reprezintă. Nu, pentru ei accesul la putere, la banul public este unicul deziderat (de fapt ar face ceea ce ştiu ei cel mai bine...).
Cu un Boc din ce în ce mai şovăielnic şi, pe care nu-l ascultă nimeni, guvernul este în pionieze, face echilibristică ieftină ca şi politica momentului.
Reducerea personalului din administraţie cu 20% este o măsură ideală, pentru o reformă rapidă în structurile iresponsabile faţă de cetăţeni. Dacă aici, avem încă directori cu salarii scandaloase -probabil cu dedicaţie de la liberali care au secătuit intenţionat resursele bugetare- înseamnă că guvernul Boc şi însăşi premierul, trăiesc într-o continuă dezinformare. Legile în ţara asta nu le mai respectă nimeni, politicienii nu mai respectă nicio disciplină de partid totul este un haos, dar întreţinut.
SUGEREZ: dispariţia urgentă a 5 ministere, Turism, Tineret şi Sport, IMM, Mediu şi Relaţiile cu Parlamentul. Într-o ţară fără infrastructură de transport nu poţi avea turişti şi turism dezvoltat (eventual poate deveni o agenţie în cadrul unui viitor minister al Infrastructurii, prin reorganizarea şi a, Transporturilor). La Parlament nu ajung legi şi nu se justifică un post de "trântor" de partid acolo. Restul nu se justifică sub nicio formă. Ar fi o bună reclamă că economiile se fac cu adevărat în această ţară şi, că avem un guvern care se chinuie din răsputeri să ne arate că este responsabil (din păcate, doar o parte din el!). În rest, ceilalţi continuă ceea ce ştiu cel mai bine "Ei, doar cu ei".

miercuri, 29 iulie 2009

Problemele ecologice ale haldelor radioactive din România

De la bun început vreau să precizez că din punct de vedere ecologic, tehnologic şi geomorfologic, problemele legate de haldele de steril rezultate din exploatările miniere mă preocupă. Am luat poziţie critică şi am propus soluţii tehnice pentru atenuarea impactului acestor "moşteniri " ale epocilor de aur ori de câte ori am avut prilejul...
Acum cca o lună, m-am rătăcit întâmplător pe un drum în zona de nord a Oraviţei... Aveam să descopăr un imens "accident" ecologic care deopotrivă, ar trebui să revolte pe toţi cei care demagogic, zi de zi, şi, care sunt plătiţi din bani publici, spun ca au ecologizat ...totul. La Ciudanoviţa, un sat "prins" între dealuri abrupte care ţin geologic de Munţii Aninei, pe valea Jitinului, se întinde liniar o adevărată bombă care ticăie încet şi sigur...
Am văzut halda imensă de steril de la aproape un kilometru dar, fără să bănui ce se ascunde în imaginile apocaliptice din vale. Siguranţa acelor oameni din punct de vedere al sănătăţii publice este precară. Peste tot, relativ vizibil, semne de radiactivitate. Am vorbit cu cîţiva localnici şi păreau foarte surprinşi că cineva îi întreabă ...de sănătate. Sterilul este practic peste tot, şcoala a fost construită pe o haldă secundară. În gară (linia Oraviţa-Anina) se văd vechile depozite de minereu radioactiv. Ce-i de făcut? Cetăţenii Ciudanoviţei au ajuns acolo (şi, s-au sedentarizat) fiind majoritatea săraci de prin toate "sărăciile" româneşti, dar, mai ales din Oltenia şi Moldova. Nevoile şi lipsa uni orizont vizibil i-au determinat să rămână acolo. Este un peisaj apocaliptic dar, verde!
Astfel de peisaje sinistre, radioactive, sunt nenumărate, peste tot în România montană: în Apuseni (Băiţa-Plai şi Nucet/Mina Avram Iancu), în zona Orăştie (unde minele au fost dinamitate şi prăbuşite "controlat" dar, cu efecte pe termen lung catastrofale pentru mediu), la Crucea-SV (singurele mine care încă mai produc), Grinţieş- NT, Ciclova-CS, Jolotca şi Becheni-Gheorgheni, în Giurgeu. La Jolotca, am avut posibilitatea să verific pe teren reconstrucţia ecologică a haldei principale. Măsura tehnică adoptată este considerată foarte sigură. Eu, personal, mă îndoiesc de siguranţa specialiştilor şi pot aduce în orice moment argumente tehnice că radioactivitatea nu va înceta. Dar, s-a făcut ceva, spre deosebire de alte atâtea locuri unde nici măcar iarba nu mai creşte sau... creşte, iresponsabil de mult!! La Gheorgheni, materialul radioactiv depozitat necontrolat în zona de prospecţiune geologică a fost utilizat la construirea unor drumuri forestiere şi a unor vile dintr-o zonă rezidenţială din marginea de est a oraşului!
Şi, tot la Oraviţa, la câţiva km. de oraş spre Anina, este un sanatoriu care mie mi s-a părut o imagine sinistră a stării de sănătate a sitemului medical din România. Îmi permit să-i recomand ministrului social-democrat, Bazac, să meargă acolo şi să constate adevărata faţă a sistemului sanitar. Probabil, că la acest sanatoriu, medicii nu sunt preocupaţi să-şi cumpere vreun Ferrari de la firmele domnului ministru ci, sunt mai degrabă, preocupaţi -ca peste tot în România- să se îmbogăţească repede pe spatele bolnavilor prin şpagă şi însuşirea medicamentaţiei acestora, care, apoi ajunge în farmacii ...
* * *
La Ciudanoviţa, am prins un răsărit de Soare văratic...Pe lunca îngustă a văii Jitinului, apare ca la un concurs de starlete modiste... o barză neagră. Călca ţanţoş prin iarba udă, atentă la orice mişcare neavenită. În acest peisaj antropogen sinistru, apariţia gingaşă a acestei păsări m-a determinat să exclam"...Dumnezeu, mai face şi minuni!". Sunt curios dacă anul viitor barza aceea va mai apărea pe acolo. Asta din cauza radiaţiilor din haldele de steril...

luni, 27 iulie 2009

Jurnal de bord cu amintiri din lumea civilizată

ULM, Germania, 2005.

Un oraş superb la jumătatea distanţei dintre metropolele Munchen şi Stuttgart, mare nod de infrastructuri auto, feroviare şi port pe Dunăre. Ajungem la biroul de turism al municipalităţii, situat în burgul istoric. Suntem întâmpinaţi cu bucurie, ne sunt puse la dispoziţie pliante şi suntem solicitaţi să întrebăm orice despre vizita noastră şi posibilităţile reale de a fi ajutaţi. Suntem întrebaţi cîte zile suntem dispuşi să rămânem acolo şi dacă avem nevoie de cazare...Un lucru mi-a atras atenţia din prima vizualizare a pliantelor, acestea cuprindeau parcările amenajate în zona centrală şi toaletele publice, toate fiind marcate vizibil pentru orice trecător...
* * *
România, oricând şi oriunde...
Un grup de turişti ajunşi în vama X românească întreabă respectuos unde este toaleta. Răspunsul este simplu, ORIUNDE ÎN PEISAJ (tufe, păduri, porumbi, etc). În orice ţară civilizată, toaleta este o etichetă a bunului simţ elementar şi un indicator de sănătate publică. Acum câţiva ani am propus primarului Simirad un proiect care viza amenajarea unor toalete publice în toate punctele de intrare în Iaşi şi 6 toalete în zonele de maxim aflux turistic, adică oraşul vechi. Argumentele mele erau aceleaşi, curăţenia o miroşi doar prin cum arată un gospodar şi toaleta lui. Sigur, s-a ales praful din proiectul societăţii civile, mai ales că eu, nu am firme de construcţii, nu servesc partidele cu şpăgi şi mite electorale şi, la o adică, tufele din zona Roznovanu "miros" a gospodari de urbe ce avem. Îmi aduc aminte, cum o secătură securistă ajunsă şef de tv naţional cu filială regională, îmi spunea în anul 2005 când primise comandă să-mi însceneze regii televizate pe programul naţional(pentru că deranjasem sistemul ticălos) cam aşa"...ce ştiţi voi aştia din societatea civilă, noi (ei, adică statul-partid securisto-mafiot, n.a.) ne ştergem la K...cu voi când vrea muşchiul nostru... Tu, mă ţărane, nu înţelegi că doar noi conducem!". Am înţeles, mai greu şi se vede cine şi mai ales unde, conduce România!

duminică, 26 iulie 2009

Băsescu, pepeni şi oltenii...

O ştire banală extrasă dintr-o recentă conferinţă de presă a preşedintelui a atras după sine inflamarea bostănăriei olteneşti, acolo unde, cetăţenii comunităţii l-au votat masiv pe cel mai mare bostănar cu circumscripţie electorală cât un sat mai mare...
Nedreptăţile şi mai ales, clientelismul politic al tovărăşiei penelisto-pesediste, ne-au arătat că limita elemenarului bun simţ în politica dâmboviţeană nu are limite sau, mai scurt, feriţi-vă de ei că mama tâmpiţilor este mereu gravidă!
Altfel spus, acolo unde tov. Mircea Geoană a candidat şi a ieşit senator (în opinia mea mai ceva decât exemplul celebrului film ...cu melcii!) tovărăşul primar s-a simţit jignit că cineva are curajul să amintească întregiii ţării de mega-comunitatea Dăbuleni, a cărui brand agricol este ...lubeniţa (căreia i se mai zice şi ...bostan datorită calităţii lor precare, adică gust, dulceaţă, etc.). Practic satul-oraş din Câmpia Olteniei, este locul unde prostia poate îmbrăca aspecte dintre cele mai hazlii, din categoria râsu-plânsu!
Despre iresponsabilitatea politică a uni individ de teapa lui Geoană nu doresc să comentez, ci doar, câteva aspecte tipic olteneşti despre Dăbuleni, cred că ar trebui amintite.
Zona aceasta din sud-vestul României, cu climat submediteranean, cu dune mobile încă din perioada medievală era un pol al sărăciei perpetuu. Dar, regimul burghezo-moşieresc a început un studiu de salvare a terenurilor din zonă prin plantaţii forestiere încă din anii 1927-1930, când au fost sădite imense suprafeţe acoperite cu salcâmi. Pădurea a crescut, deflaţia a fost oprită (adică furtunile de nisip care reclădeau dunele mobile) şi terenurile au intrat treptat în circuitul agricol. Au venit comuniştii care au săpat canale de irigaţii, au plantat livezi de piersici şi caişi şi, au înfiinţat la Dăbuleni, o staţiune de cercetare pentru culturi pe nisipuri. Şi, legenda locurilor spune că de atâta "competenţă" locală, miliţienii păzeau sistemele de irigaţii de ...unde se fura apă! După îndelungi cercetări şi pânde de noapte, s-a găsit hoţul... rosturile dintre plăcile de beton nu au fost acoperite cu bitum (probabil furat!) şi apa, se infiltra în nisip liberăăăă! Snoava de un tragism sinonim cu prostia nu trebuie să ne mire, urmaşii acelor telectuali din câmpia Olteniei sunt acum politicieni.
În regimul burghezo-moşiliesc, dăbulenii, ca toţi ţăranii "responsabili" din această ţară s-au răzbunat crunt pe regimurile anterioare: defrişând fără milă pădurile, livezile şi viile, distrugând canalele de irigaţii şi au strămutat dalele din beton în propriile ogrăzi, arătând că hoţia din bunul public este noua doctrină care-i reprezintă cel mai bine şi cu care votează ... adică hoţia, ca unică doctrină politică a momentului în România!
Acum, schimbările climatice globale sunt de vină că deşertul înaintează fără milă şi bostănăria oltenească se inflamează din plin. De la voturi vi se trage, hoţie votaţi, hoţie perpetuaţi!

sâmbătă, 25 iulie 2009

Ce caută intelectualii în politică?

O întrebare ridicată la "fileu" de un oarecare cotidian şi, la care, încerc să caut răspunsuri, fără să fiu influenţat de succinta lectură a articolului...
Poate, disperarea că în ţara asta, nu se întâmplă nimic, hoţie pe toate planurile. Fel de fel de "intelectuali" fabricaţi de universităţile de partid, aceste "neo-ştefan gheorghiu" cu profesori bine şcoliţi în creuzetul luptei de clasă securisto-capitalist au acaparat puterea locală în fel de fel de partide şi se menţin la putere prin cultivarea unui sistem corupt şi incompetent.
Poate că, însuţi procesul comunismului ar trebui regândit şi adus pe linia mentorilor acestuia de prin parlamente europene, unde exponenţi de marcă şi ţuţeri ca Vadim Tudor, se lăfăie sub ...scăpările "democraţie originale" româneşti.
Disperarea intectualilor responsabili că nu pot face nimic, cu toate că, în orice ţară normală, ei, ar fi un imens capital şi ar fi puşi la treabă. În România, ei trebuiesc compromişi de "armadele" politice securisto-capitaliste care, în realitate, conduc ţara. "Armadele", sunt active în toate partidele şi, au principal scop, supravegherea şi compromiterea celor care au curajul să spună lucrurilor pe nume şi să lumineze populaţia ameţită de minciună şi demagogie politică.
Iată doar câteva motive care ar putea determina pe un intelectual să intre cu papucii înainte în ...politică, care oricum este adoctrinară.Mulţi însă, vor trebui să treacă pe la "academia de hoţii", marca vanghelie, pentru a reuşi în politică. Ca în ultimul banc care circulă pe net:
-Cioc! Cioc! la tov. Mircea.
-Cine-i?
-Mărean...
-Care ...?
-"Care este..."
Iaca, intelectualii "care este.." în politica românească şi care CONDUC!!!

joi, 16 iulie 2009

A gândi durabil, nu cred că poate fi specific acestui popor

Am participat recent, la Botoşani, la o conferinţă organizată de "Ziarul Financiar" şi administraţia publică locală şi regională despre Programul Operaţional Regional şi oportunităţile de dezvoltare regională. Invitaţia m-a surprins într-o primă fază dar, apoi, m-am dumirit şi chiar, am fost bucuros că am dar curs ei. Invitaţii, personalităţi politice şi administrative, ministrul Vasile Blaga, Preşedintele ADR Nord-Est, Gheorghe Flutur (preşedinţie prin rotaţie a preşedinţilor de consilii judeţene din cadrul ADRNE), directori executivi pe liniile de finanţare, primari şi întreprinzători interesaţi, societate civilă...
Ideea organizării acestei conferinţe aici, la Botoşani, a fost benefică, zic eu, pentru cea mai săracă zonă a României, respectiv, flancul Prutului, în fapt graniţa U.E. (!)
Am remarcat verva şi seriozitatea lucrului bine făcut de care a dat dovadă ministrul Blaga, ideile expuse punctual de Gh. Flutur, expunerile şi mai ales întrebările organizatorilor pentru invitaţi şi concluziile după întâlnirile cu finanţatorii proiectelor, bancherii.
O întrebare m-a urmărit tot drumul spre casă, trecând cu imaginea fugitivă peste peisajul aproape dezolant al dealurilor sterpe, sluţite de eroziune şi poate, de nepăsarea celor cu responsabilităţi...Cum va arăta Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, cea mai săracă din România, peste 20 de ani? Nu sunt un pesimist dar, niciun optimist incorigibil...
Mă îndoiesc că peste 20 de ani, această regiune va arăta mai bine! Am motive şi mai ales argumente cu care să-i combat pe optimişti că vom deveni placa turnantă a schimburilor economice ale U.E. cu ex-U.R.S.S. (Comunitatea Statelor Independente). Societatea este extrem de dinamică şi nu are răbdare ca, molcomii moldoveni, să capete mentalitatea de învingător şi să înţeleagă că prosperitatea se obţine doar prin muncă. Probabil, că unii conducători de judeţe şi lideri politici (pe unii chiar îi cunosc personal) să reuşească prin unele programe punctuale. Mă refer aici, la Gh .Flutur care a reuşit transformarea aeroportului de la Salcea, de lîngă Suceava, în aeroport internaţional care să deserveasă ambele judeţe din nordul regiunii (inclusiv Botoşani). Este un punct cîştigat, asta înseamnă tenacitate şi pricepere, inclusiv politică. La Botoşani, primarul Cătălin Flutur (exclud, orice cleveteală neprincipială legată de rudenii!) aduce bani din surse externe şi interne, a schimbat faţa oraşului mult în bine, lucru sesizat doar într-un an (2008, congresul S.G.R. şi acum!) ...La Iaşi, timpul stă pe loc. Nici măcar iarba nu mai creşte şi copacii toaletaţi cu motofierăstrăul de către "academicienii politici" din palatul Roznovanu se usucă pe arterele târgului extrem de mizerabil...Locul care trăieşte din amintiri, acesta este Iaşiul anului 2009. Actorii politici care au distrus şi distrug oraşul "asistaţilor sociali, care votează, însă..." îi cunoaştem cu toţii. Am făcut parte din fel de fel comisii la nivel de prefectură care vizau strategii de dezvoltare a Iaşilor şi judeţului. De toate s-a ales praful. Aeroport internaţional la Iaşi se construieşte ...din 4 în 4 ani, în campanii electorale. Fel de fel de retardaţi, ajunşi secretari de stat pe la capitală, dezgroapă proiecte comuniste şi fanteziste, cu Bahluiul plin cu bărci când, noi, avem drumuri glodoase pe care punem plăci de ...european (inclsiv acest Tg. Frumos-Hârlău-Botoşani), ce mai, o ruşine de drum naţional şi E... Iaşiul, se poate bate la titlul de oraşul kitch-ului perpetuu. Serbări ale berii, serbări sau sărbători popeşti, Iaşi 601, cu concerte de manele, teatru şi filarmonică în ruină, eventuale construcţii fanariote de consilii judeţene, în care să aduceţi programe de streptease... Anul trecut, ocazional am participat la proiecte din programele aniversare 600 ale oraşelor Cernăuţi şi Bacău. Nu ai ce compara! Cernăuţi este un oraş reconservat superb iar, la Bacău, primarul arată competenţă şi dăruire faţă de urbe...
Când nu ai infrastructură, nu ai nimic!
* * *
Recent mergând pe sectorul european E 60 între Sibiu şi Sebeş, dar şi între Avrig şi Braşov, am rămas uimit cât de nepricepuţi suntem noi românii. Drumul s-a modernizat dar, obiceiurile de neam prost sau de incompentenţă se văd. Am mers pe aceste drumuri de cel puţin 7-8 ori în ultimii 3 ani. S-au construit drenuri (fîntîni de colectare a apelor din zonele de alunecare, care ar fi trebuit să stabilizeze drumul prin drenajul proiectat) pentru a consolida şi stabiliza drumul... Dar, nu s-a ajuns la freaticul din patul de alunecare, care bineînţeles, se reactivează şi drumul se năruie, terenul se onduelază, îngreunând circulaţia. I-am întrebat pe nişte constructori acum 2 ani, în zona Făgăraşului, de ce lucrează de mântuială? "Păi domnu, drenurile la recepţie tre să se vadă din pământ, nu contează dacă am săpat...!". Am înţeles repede. Anul trecut se lucra "de zor..." la acest pseudo-european, Tg. Frumos-Botoşani, undeva f. aproape de limita judeţelor, unde drumul se surpase. Se făceau drenuri... Acum drumul este aproape impracticabil, alunecările s-au reactivat.
NOI, ROMÂNII, NU SUNTEM ÎN STARE SĂ FACEM LUCRURI DURABILE. DIN PROSTIE, AMESTECATĂ CU FUDULIE ŞI HOŢIE...
P.S.
Am mers pe autostrada bavareză dintre Munchen şi Salzburg, construită pe vremea lui Hitler din plăci betonate. Încă, se circulă pe ea în condiţii f.f. bune. Iată diferenţa între competenţă şi fudulie, amestecată cu prostie/amatorismul de pe plaiurile noastre.

joi, 9 iulie 2009

IMPRESII DE VACANTA (IV)











DUBROVNIK, după 33 de ani


Perla Adriaticii estice, a rămas un loc deosebit prin poziţie geografică şi atractivitate turistică...

Eram un copil, când, prin anul 1976, am mers în turul Jugoslaviei, în vizită la "pionierii" lui Tito. Atunci, am văzut toate capitalele statelor slave din Balcanii de Vest, care compuneau federaţia comunistă jugoslavă (" dar, cu o faţă umană", zic eu, acum după atâţi ani!).

Tot ţărmul dalmatin, specific zonei( care a dat şi denumirea acestui tip de ţărm carstic) este deosebit de spectaculos. Iar, croaţii, nu au stat cu mâinile întinse, s-au apucat de lucru. Vechea cetate ragussină (Ragussa romană, veneţiană,...) este conservată superb, fiind cea mai mare cetate locuită integral din Europa. Am vizitat şi incinta şcolii din cetate, care, mie, mi s-a părut un ideal de ambient şi amenajare a teritoriului, cu respectarea tradiţiilor şi peisajului antropic...

Am mers şi pe insula Trstena, transformată într-o imensă grădină botanică, amenajată superb. Plante subtropicale, flori diverse, colecţii de cactuşi şi păduri -parc, cu falnici chiparoşi, pini mediteraneeni şi elemente forestiere rare. Parcul peisagistic are aproape anvergura celui de la Palatul Schonbrunn din Viena. ...Statuia greacă, refigurată, a lui Poseidon, care strajuieşte lacul, plin de peşti viu coloraţi, specifici zonei dar, şi, mărilor tropicale ...Superb.

Am căutat şi "rănile" post-comuniste, când, odată cu declararea independenţei Croaţiei, în anul 1993 (sper că nu greşesc anul!) sîrbii au bombardat de pe mare şi din aer, cetatea Dubrovnikului. Totul a fost şters cu maximă atenţie. Doar un monument, mai aminteşte de acest nefericit eveniment...

Am vizitat şi universitatea ragussină, un superb monument arhitectonic, cu grădina sa plină de palmieri şi oleandri.
Dotările turistice sunt de invidiat dar, cam piperate, pentru un turist obişnuit.

Aeroportul nou, CILIPI, situat la cca 15 km. spre sud, către Muntenegru, este superb reamenajat. Practic, capătul pistei de aterizare-decolare, se termină deasupra şoselei care vine de la Dubrovnik. Dacă eşti în zonă, pe şosea, la decolarea-aterizarea unui avion, senzaţia de ciocnire involuntară este primul gând care-ţi vine... Dar, nu se va întâmpla aşa ceva, totul este calculat, avioanele zboară la cca 10 metri deasupra şoselei.
Croaţii ştiu ce vor. Felicitări, pentru curajul de a menţine această cetate ca un monument de referinţă pe coasta dalmată.

Addendă
1.Şi, muntenegrenii au transformat cetatea Budva, mult mai mică, într-un monument aproape identic. Amploarea şi mai ales, poziţia şi importanţa turistică, mai trebuie mediatizate. Oricum, diferenţele nu sunt prea mari, decât la marketing şi dimensiunea efectivă ocupată.
2.Ţărmul, est-adriatic, cuprinde numeroase cetăţi aflate într-o conservare realtiv bună şi, care, ar putea deveni obiective turistice deosebit de valoaroase prin reamenajarea lor, la standardele turismului modern. Am pomenit deja de Kotor, Herceg Novi, Bar, Tivat, Budva, Sveti Stefan (unde se pare, totul va redeveni cetate-monument istoric şi turistic) dar, şi la Shkoder, în Albania...
3. Am rămas profund uimit să constat că memoria dicatatorului comunist cel mai longeviv al iugoslavilor, croat de origine, Iosip Broz Tito, este încă...actuală. În Muntenegru, la Tivat, pe 25 mai, se organizează încă, "Ziua Tineretului", în memoria lui Tito. Curios, nu ştiu dacă, în Croaţia, au loc asemenea manifestări...!

miercuri, 8 iulie 2009

IMPRESII DE VACANŢĂ (III)

MUNTENEGRU, UN STAT MIC DAR, CARE ŞTIE CE VREA ŞI MAI ALES, POATE...



Îmi este foarte greu să recomand un traseu... totul este superb!

Este o adevărată încîntare să vezi, în iunie, vechea capitală CETINJE (Ţetinie), un orăşel aşezat într-o polie superbă la poalele Masivului Lovcen. "Oraşul teilor", este nemaipomenit la pas, în iunie. Clădirile vechi, majoritatea lor, atent restaurate (Biblioteca Naţională, Gimnaziul Central, Palatul Prezidenţial, sediile fostelor ambasade: Austro-Ungaria, Serbia, Bulgaria, Rusia..., mănăstirile, ş.a.), bulevardele largi şi atent integrate arhitectural.

Parcul Naţional Lovcen, cu Mausoleul lui Petar Petrovici Njegoshi situat la capătul a peste 460 de trepte, pe culmea muntelui la peste 1600 metri altitudine, o adevărată "bijuterie" arhitectonică a celui mai celebru sculptor croat Ivan Mestrovic...

Parcul Naţional Skandardsko Jezero (Scutari Lake), superb, cu mănăstiri pe insule, cu eutrofizări locale de vară şi multitudinea de nuferi şi păsări, cu pescari arşi de soare şi cu podgoriile, mici, de pe maluri...

Golful Kotor, o fostă vale glaciară, cel mai sudic fiord al Europei, care impune revizuirea limitelor glaciaţiei cuaternare pe continent, cu vreo 4-5 grade latitudine mai la sud. Golful este impresionant, ca şi localităţile situate pe mal, fiecare cu istoria lor şi mai ales, tradiţiile şi perspectivele viitorului, destul de clar exprimate pentru ochiul trecătorului ( Kotor, Herceg Novi, Perast, Tivat, ş.a.)...

Litoralul sudic, jos, cu plajele lui largi, cu nisip cenuşiu, de la sud de Ulcinj, cu insula Ada Bojana, considerată, paradisul nudiştilor, chiar dacă se găseşte la graniţa cu Albania...

Litoralul central, stâncos, cu golfuri spectaculoase, Budva, Bar, Petrovac sau Sveti Stefan, cu plaje renumite şi mulţime de staţiuni într-o extindere spectaculoasă...

Mănăstirile ortodoxe, cum ar fi cele de pe valea Moraca sau Ostrog, spectaculoase ca poziţie şi curăţenie, inclusiv spirituală...

Valea Moraca, cu valea sa în chei, defilee spectaculoase, ce mai, "lecţie" de endocarst pe viu...
Parcul Naţional Biogradska Gora, cu culmile lui albe calcaroase şi versanţii tociţi de glaciaţie, cu mici lacuri glaciare şi pădurile de fagi, cele peste 26 de psecii de plante calcificole, amenajările pentru turişti de la Biogradsko Lake...

Capitala actuală, Podgoriţa, adăpostită în cea mai mare polie carstică, la o zonă de confluenţe ale Moracei, înaintea vărsării în Lacul Scutari. Un oraş dinamic, în extindere teritorială prin redimensionarea tramei stradale şi pe versanţii depresiunii...

Vegetaţia şi fauna caracteristică zonei, de la mediteraneeană pe litoral, la submediteraneeană în interior şi la cea temperată în nord şi pe munţii înalţi, cu pădurile lui specifice, cu palmieri şi chiparoţi pe litoral, cu făgete mediteraneene pe munţi...

Gastronomia specifică, preparatele de peşte servite pe malul lacului Scutari, lângă orăşelul Virpazar, produsele lactate şi muşchiul afumat specific zonei Lovcen (am vizitat o afumătoare tradiţională!), fructele de pădure şi smochinele uscate, care pot fi achiziţionate din parcările din lungul marilor drumuri...

Sumar, cam atât. Pentru oricine are posibilitatea şi disponibilitatea de a călători, se merită .Eu, personal, am învăţat multe şi mi-am revizuit părerile induse de mass-media. Muntenegru este o ţară superbă care promite şi, care, în câţiva ani, va "prelua" din afluxul turistic adriatic italian şi... nu numai!

duminică, 5 iulie 2009

IMPRESII DE VACANŢĂ (II)

30 IUNIE 2009, Vama Naidăş (Oraviţa), ora 21,20
Am trecut prin cca 12 puncte vamale pe durata concediului nostru în Balcanii de Vest: România, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi Heţegovina şi, nicăieri, nu am trăit umilinţa din vama românescă, Naidăş.
Cum am trecut de vama sârbească(unde vameşii sârbi ne-au urat "bun venit" şi "drum bun", în cele maxim 120 de secunde cât am stat în vamă) ne-a copleşit realitate românească, o mizerie cruntă peste tot, ambalaje, resturi menajere şi o putoare ordinară. Maidanezi şi şmecherii de România/Caraş-Severin care aduceau "marfă"(ţigări de contrabandă) din Serbia. Un limbaj ultratrivial domina totul. Suntem ţinuţi 90 de minute în vamă, pentru că, fiecare maşină este căutată...în toate ungherele. Clădirea vămii, jegoasă din cale afară, asfaltul aproape inexistent... Şeful vămii, ne ia la mişto, că, ar fi trebuit să intrăm pe contrasens şi să-i lăsăm pe "aştia" cu micul trafic de frontieră să aştepte, că ei oricum nu se grăbesc... Se scuză, puţin credibil, că nu are bani de modernizări şi că vama respectivă nu este prea importantă! (în comparaţie cu Stamora-Moraviţa, am avut impresia că intrăm în ...Afganistan!). Memoria, nu-mi joacă feste, acum 2 ani, în vama de la Carei am întâlnit aceeaşi situaţie şi o droaie de promisiuni-bineînţeles neonorate- ale oficialităţilor, că vor face şi drege...
M-am simţit umilit în toată fiinţa mea, că venind acasă, sunt primit ca ultimul bişniţar de contrabadă pe frontieră. Trebuie făcut ceva ca în ţara asta, bântuită de o clasă politică nepricepută sau poate, chiar rău intenţionată (!) oamenii cu adevărat competenţi ar trebui să conducă . Abuzurile de putere şi menţinerea statului de cetăţeni asistaţi social, a încurajat peste limită, hoţia, trândăvia şi demagogia ieftină.
Susţin cu toată tăria că este nevoie de legi speciale care să-i oblige pe români să muncească, este nevoie de şantiere şi infrastructură, că ne sufocăm în drumuri ruinate (moştenite de pe vremea comunismului) şi mizerie la tot pasul. Magazinele dutty-free din vămi ar trebui închise, aşa cum au făcut toate ţările din Balcanii de Vest pe care le-am vizitat.
Politicienii români, cei care se trag cu avionul, ar trebui puşi să conducă maşini pe drumurile desfundate din România şi, apoi, duşi să vadă cum oamenii responsabili, muntenegreni, croaţi, sârbi sau bosniaci, au realizat infrastructuri de invidiat, dealtfel normale în ţările în care, aleşii sunt responsabili faţă de cetăţenii pe care îi reprezintă...
La Bela Crkva, un orăşel de graniţă sârb, un indicator spre vama Naidăş avea următoarea inscripţie: "S.R.Rumania". Corect, aici, infrastructura este aceeaşi ca acum ...20 de ani, în plin comunism.

IMPRESII DE VACANŢĂ (I)

MUNTENEGRU (CERNO GORA)

... cu unii, Dumnezeu, a fost foarte generos când a împărţit înfăţişarea reliefului. Dar, şi oamenii locului nu s-au mulţumit cu atât, s-au apucat responsabil de lucru şi au ce arăta. Nu sunt de acord cu niciun analist, mai ales dintre cei politici (şi, atoate ştiutori!) că Balcanii de Vest nu merită interes şi mai ales, că, aici nu prea ai ce vedea!!! La o evaluare profundă, după ce am văzut mai bine de 65% din acest "mic colţ de rai...", cum am exclamat după prima zi, Muntenegru, este un tărâm al viitorului.
Repet, oamenii sunt responsabili faţă de tot ceea ce fac şi au ce arăta. Chiar dacă, nu toate sunt la locul lor, diferenţa între turismul românesc şi cel muntenegrean, ca valoare şi eficienţă, este imensă...
Într-una din serile luminoase, după revenirea de la Dubrovnik unde am petrecut o zi, am ieşit pe terasa hotelului şi am scris câteva gânduri.
1. Muntenegru- scurte propoziţii care definesc acest loc
-ţara dintre munţi
-ţara carstului total
-ţara canioanelor, cheilor şi a poliilor
-locul unde munţii cad în Adriatica, spectaculos
-ţara viaductelor, debleelor şi a tunelelor
-ţară turistică
-ţara teilor, chiparoşilor şi rodiilor sălbatice
-ţara înţelegerii, interculturalităţii
-ţara "celor 4 parcuri naţionale montane"
-ţara adriatică, balcanică
-ţară mică, cu două capitale: economică şi politico-administrativă (Podgorica=Podgoriţa), istorică-prezidenţială (Cetinje=Ţetinie)
-...
2. Comparaţie cu România, scurte analize SWOT
a) asemănări
-multă mizerie aruncată pe drumuri şi în parcări
-parcări insuficiente, slab marcate şi murdare
-o parte a populaţiei (în sudul Macedoniei, faţă de...toată România) leneşă
-se construieşte foarte mult, un imens şantier
-zonele rurale sunt dependente de comerţul stradal cu fructe cultivate sau de pădure
-gestiunea deşeurilor urbane
...
b) deosebiri
-marea este foarte curată şi am remarcat un management responsabil, profesionist
-drumuri foarte bune, în ciuda unui relief aproape în cvasitotalitate montan, calcaros
-legături rapide între toate marile oraşe
-investiţii masive în infrastructură
-amenajarea teritoriului prin valorificarea tradiţiilor locale
-accent pe ramurile economice rentabile (turism, materiale de construcţii, comerţ, aluminiu)
-marcarea obiectivelor turistice, panouri, pliante, reviste
-introducerea patrimoniului turistic antropic în viaţa oraşelor, scene de spectacole amenajate în mai toate cetăţile mari, vizitate (acest lucru arată şi o revenire la viaţă a obiectivelor turistice prin permanentizarea unor manifestări artistice)
-foarte numeroase amenajări sportive la tot pasul; mari săli de sport în oraşele principale; terenuri de baschet în toate staţiunile(arhipline, ziua şi noaptea!)
-terenuri speciale, asfaltate şi chiar iluminate, pentru practicarea jogging-ului
-agricultura, atât cît permite relieful, este una de rentabilitate, fiecare gospodărie are un mic solar sau o mică seră (!)
-parcurile naţionale foarte bine îngrijite, chiar dacă accesul cu autoturismul este permis pe şosele asfaltate; un foarte bun management, cu amenajări turistice pentru toate vârstele
-calitatea serviciilor foarte bună
.....
Atât am reuşit să sintetizez la momentul respectiv. Cred, că "lista" s-ar dubla, mai ales la capitolul deosebiri...
Oare ce căutăm noi în UE? Cum s-au păcălit vesticii aşa tare...?
Balcanii de Vest sunt superbi şi, merită vizitaţi, ori de câte ori aveţi posibilitatea. Preţurile sunt aproape identice ca pe la noi dar, calitatea serviciilor este incomparabil mai bună în Muntenegru, Croaţia sau Serbia.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Marea "tăvăleală" a alegerilor prezidenţiale şi ...prostia ca virtute la români

Este ştiut că alegerile prezidenţiale din toamnă au o miză mai mare decât lasă aşa-zişi politicieni (de mahala...) să transpire către cei care au curajul să gândească şi să spună lucrurilor pe nume...
Marea frăsuială care i-a cuprins pe unii sau alţii, este legată tocmai de nevoia de imagine şi prostirea votantului pentru încă o tură...Unii, visează la alte reorganizări guvernamentale sau majorităţi, după alegerile prezidenţiale şi, îşi prostesc susţinătorii că vor ajunge din nou la putere şi le vor da posturi (deocamdată ale Sf. Petru, Mariei şi ale lui Sf. Aşteaptă, că-s mai la îndemână...), alţii se visează unici conducători ai ţării şi vor repune în mişcare maşina "jafului naţional, în care sunt mari specialişti...", alţii că vor apuca şi ei, ceea ce mai este de furat...
Ultima "bombă media" despre adevărata faţă, necosmetizată, a găştilor care au acaparat puterea în numele unei doctrine politice, confirmă alegătorului onest cu cine avem, în realitate, de-a face. Eu, care am fost pentru scurte perioade de timp în mijlocul unor grupări care cică făceau politică, am primit acum un feed-back convingător mai ales pentru cei care m-au considerat, care frustrat, care răzbunător că nu am ajuns la nu ştiu ce ciolan...şi, că am avut curajul să mă retrag în plină glorie
Iacătă acum, pe site-ul realitatea.net, o şedinţă a P.S.D. în care se vede cine îşi spun stângaci în ţara aceasta. În opinia mea, avem de-a face cu găşti de tip mafiot care au un singur ţel, acapararea puterii economice şi politice prin orice mijloc. Pentru că, deja uzitata "poză cu bunicuţa(moartă politic!) în geam, când vine poştaşul cu pensia, nu mai ţine la prostime..."se caută în disperare metode de anihilare a lui Băsescu...
Băsescu, este cel mai vinovat român, este "diabolic", este "Iuda", este... orice!
Simplu, un individ care trebuie îndepărtat prin orice mijloc. Ce nu au reuşit cei 322 şi oligarhiile, vor încerca miliardarii de carton îmbogăţiţi din banul public prin exploatarea naivităţii statului şi distrugerea sistematică a tot ceea ce înseamnă statul de drept şi justiţia corectă.
Băsescu le stă în calea jafului în care ei sunt "specialişti"...
Nu sunt şi nu am fost un admirator necondiţionat a lui Băsescu dar, în acest caz, cred că voi face din nou ceea ce am făcut împotriva celor 322 de ...hahalere!
***
Mulţi cunoscuţi mi-au spus că adevărate cohorte de trântori pe bani publici, ale tuturor partidelor, se ocupă de intoxicarea cu recuzită informatică(viermi, viruşi, etc) împotriva tuturor celor care îndrăznesc să scrie pe diverse forumuri ale ziarelor sau televiziunilor, împotriva "ţuţerilor" cărora ,ei, le sărută mâna. Eu, personal nu am avut probleme, dar secăturile astea ordinare sunt în stare de orice...Sediile acestor "celule" de tip securist sunt în instituţii de stat sau cu capital majoritar de stat. (deocamdată nu dau locaţiile dar, promit că reuşesc să le verific pe toate şi apoi să le public, dar în străinătate, să vadă coana europă, cum statul securist este extrem de activ şi luptă împotriva contribuabilului )
Le sugerez tuturor celor care au curajul să se implice în schimbarea la faţă a acestei societăţi în derivă (către nicăieri) să fie încrezători. Indivizi găunoşi, de teapa lui Fenechiu, Nichita sau Cîrlan şi alţi neica nimeni locali sau naţionali, vor dispare curând, chiar mult mai repede decât cred ei sau oligarhiile din care fac parte şi, unde, cară "cotizaţiile". Rezistaţi şi combateţi. Secăturile vor dispare, poate chiar odată cu seceta din acest an. Puţintică răbdare...

marți, 16 iunie 2009

Parlamentul român a devenit ...azilantul corupţilor

Astăzi, 16 iunie 2009, pentru a nu ştiu câta oară, parlamentarii români, plătiţi regeşte într-o ţară săracă şi sistematic sărăcită, tot de ei şi oligarhiile pe care le servesc, s-au retras mişeleşte la votul pentru începerea urmăririi penale a "colegului" lor, Adrian Năstase. Nu este nicio noutate în comportamentul de clan (mafiot) care caracterizează acestă instituţie care, teoretic, "serveşte" poporul, cel din banii căruia sunt ei plătiţi.
Am primit reconfirmarea că, în realitate, a doua clădire ca suprafaţă din lume adăposteşte altceva: impostura, hoţia, iresponsabilitatea, golănia, parşivenia...
Am înţeles de ce bătălia pentru "umbra" parlamentului a fost atât de acerbă din partea tuturor corupţilor din ţara asta şi care-şi spun parlamentari. De ce colegiile uninominale pentru marii corupţi din vechiul guvern liberal şi susţinătorii lor din umbră s-au reduc la o comună-două unde aveau şi primari de aceeaşi "culoare"...Tot acum, am mai înţeles că, alegătorul de la sate, nu mai este atât de naiv şi credul, şi, cere pentru a-şi da votul. Cu toate acestea, alde Geoană, Tăriceanu, Fenechiu, Adomniţei (scuze, lista este incompletă, eu , doar despre aceste "personalităţi" am date!) abia au devenit parlamentari, cu toate investiţiile masive din ...bani publici. Punem pariu că şi alţi corupţi dovediţi ca şi acest individ arogant şi ...nesimţit Adrian Năstase, cum ar fi Mitrea şi Necolaiciuc, vor sta de-a dreapta şi de-a stânga lui Geoană! Partidul trebuie să arate cum sunt solidare...lichelele în faţa legii(citat din Liiceanu).
***
În România, prin grija aceluiaşi parlament, funcţionarul public şi odată cu el, societatea civilă (şi, profesionistă) a dispărut. Astfel, orice funcţie de conducere în instituţiile finanţate de la bugetul public se obţine doar cu, carnetul de partid. Carnetul de partid şi, probabil şpaga donată înainte şi după campania electorală la baronul local al partidului, îţi asigură funcţia. Astfel, prin grija politrucilor, orice competenţă în instituţiile publice se "certifică" cu carnetul de partid. Doar aşa te duci la concurs (de împrejurări!). Încă odată, statul de drepţi, îşi desconsideră cetăţenii şi încalcă constituţia şi multe legi organice, cu privire la egalitatea de şanse!( Codul muncii, legile educaţiei, etc). Nu, că aş avea vreo admiraţie pentru cei care au guvernat înainte, şi ei la fel au făcut, dar nu au legalizat ticăloşia politică. Unica şansă pentru oameni competenţi din domeniul public este să-şi ia transferul în domeniul privat unde să-şi dezvolte o carieră sau, mai bine, să emigreze. Instituţiile statului sunt pentru...politicieni!
Am înţeles şi raţiunea dlui Boc, cu privire la "specialiştii politici" şi, mai ales, spaima că nici măcar membri lor de partid nu mai pot fi prostiţi şi aduşi la vot. Şi, atunci, iată premiul oferit de Partid (e)! Ce nu înţeleg eu, de ce, femeile de serviciu şi portarii instituţiilor publice, sunt şi ei înlocuiţi! Sau, şi ei trebuie prostiţi, fiindcă dintre ei sunt lipitorii de afişe şi alţi răspândaci pe durata campaniilor electorale!
Iacătă cum, se vor vota doar ei pe ei! Noi, cei responsabili şi chiar credibili pentru majoritatea celor din jur, hai să emigrăm. Ultimii să stingă lumina!

joi, 4 iunie 2009

De ce trebuiesc umiliţi profesorii!

Dintre toate categoriile socio-profesionale bugetare, cel mai mult au avut de păgubit după căderea comunismului profesorii din preuniversitar. Cei din universitar, şi-au creat propria lor ventuză, prin alternativa capitalistă a studiilor cu plată şi multitudinea "particularelor", care le asigură un confort lejer, financiar.
De ce trebuie umiliţi totuşi profesorii-dascălii din preuniversitar?
Pentru că sunt mulţi, într-un domeniu nereformat, pentru că gândesc şi mai ales, pentru că, fiind umiliţi constant prin salarii de mizerie, vor fi preocupaţi zi de zi de pâinea de mâine iar, hoţii din politică, vor putea să-şi vadă liniştiţi de afacerile cu banii publici care revin şcolilor/grădiniţelor/CCD/IŞJ-uri, etc.
Regimul totalitar comunist, investea în educaţie atât cât aceasta să serveasă propagandei partidului unic. Politicienii de atunci, cu studii muncitoreşti, cu două clase mai mult ca trenul, păstrau un echilibru între categoriile de bugetari. De frică că, gânditorii din educaţie se pot ridica împotriva regimului, salariile erau decente perioadei respective...
Actuala (pseudo-)clasă politică, în care se regăsesc mulţi profesori (probabil, mulţi absolvenţi de Ştefan Gheorghiu sau a noilor bouticq-uri universitare de partid!) s-au ridicat cu mânie proletară împotriva colegilor lor. Statul neo-capitalist, a găsit repede alte priorităţi, aparatul coercitiv, care să-i apere împotriva ...profesorilor, grevelor, justiţiei corecte. Astfel, au crescut halucinant salariile în justiţie, servicii secrete (o statistică neoficială, arată că avem în acest domeniu de 5 ori mai mulţia angajaţi ca în anul 1989!, iar listele de informatori plătiţi, se pare că este încă de actualitate...), poliţie, armată.
Trăim, într-un stat securisto-capitalist cu capitalişti de carton, fabricaţi din pleava luptei de clasă, adică din bani publici jecmăniţi majoritar sistemului bugetar...
STUDIU DE CAZ
În anul 1967, profesorul de muzică(debutant) Viorel Bârleanu, putea să-şi cumpere din salariu, 30 de pâini albe de 500 gr., două kg. de Parizer, 5 sticle de bere de 500 ml. şi, îi rămâneau pentru chirie şi cheltuieli curente, echivalentul actual a 30 de euro.
În anul 2007, când tovărăşeii, vopsiţi liberali, din conducerea IŞJ-ului, l-au scos la pensie pe prof. emerit Viorel Bârleanu, a cărui biografie se regăseşte în "Who is Who", ediţia elveţiană, cu pensia pe o lună, acesta, putea să-şi cumpere: 20 de pâini albe de 300 gr., 1 kg. de Parizer (din carne, de la Matache măcelarul) şi... o bere. Bani, pentru restul cheltuielilor, chirie, medicamente, transport în comun, tratament... NU AVEM.
CONCLUZIE
Iată, de ce, trebuiesc umiliţi profesorii cu salarii şi pensii mizerabile, pentru ca alde Vanghelie şi alţi analfabeţi, să le dea sacoşe pentru vot...

Totuşi, să mergem la vot!

Mărturisesc că, pentru prima dată în existenţa mea democratică, mioritică, eram decis să nu merg la vot. Probabil, am obosit să mai sper că se poate schimba ceva ... Nici măcar faptul că, un tovărăşel de bine mi-a recomandat să merg la "psiholog să-mi tratez frustrările...", nu m-a clintit din decizia mea. Cu toată pornirea mea, militantă, pro-europeană, ceva s-a întâmplat, parcă alunec spre euro-sceptici. Remarc că trendul european este cam tot în direcţia aceasta!
Ştiu, americanilor le-a fost uşor să clădească bunăstarea şi conglomeratul lor, etnic şi cultural.Ei, nu aveau aproape nimic de apărat: istoria. Noi, europenii, leagănul civilizaţiilor şi marilor imperii coloniale, descoperitorii americii, avem prea multe de apărat, prea multe lucruri care ne apropie şi parcă, din ce în ce mai des, ne separă.
***
Haotic, într-o seară, recent, mă jucam cu telecomanda, fără să intenţionez să caut vreo dispută politică. Mie greaţă de tot ceea ce însemnă politică la români. De toţi cocălarii şi pipiţele care-şi zic politicieni.
Dar, surpriză! Pe un post, oarecare, realitatea cosmetizată sau ireală, nişte tovărăşei de bine, combăteau la greu, împotriva Monicăi Macovei. Cea care, a avut îndrăzneala să încerce să demoleze statul totalitar fesenisto-pesedist care, au distrus tot ceea ce ar fi putut însemna o justiţie corectă în această ţară. Lacheii corupţiei generalizate, Norica Nicolai şi Victoraş Ponta ( acest micul cocălar coruptescu), combăteau cu mânie proletară reformele d-nei Macovei, din perioada ministeriatului acesteia la justiţie.
M-am dumirit repede şi despre cauză, Monica Macovei, este portdrapelul PDL-ului pe listele pentru europarlamentare şi ...trebuia compromisă. Ceva în sensul a ceea ce se întîmplă cu senatorul Oprea şi ANI (sau, nani, mai bine!)...
Nu ştiam că, Monica Macovei, este candidat independent pe listele unui partid la alegerile parlamentare europene.
Şi, m-am decis. Nu pot lăsa ca prin votul meu, lipsă, indivizi care nu au nimic de-a face cu poporul român, exponenţi ai regimurilor corupte, ticăloase, care au secătuit România, să ajungă să mă reprezinte la cel mai înalt nivel pan-european.
MERG LA VOT PENTRU MONICA MACOVEI. Este un reprezentant demn al societăţii civile reale care, a încercat să facă ordine în statul corupt. Nu a reuşit dar, măcar a încercat şi i-a mai rarefiat...