Limita cea mai de jos a promiscuităţii din educaţie

Fiecare şcoală are brandurile ei, profesori care şi-au pus amprenta de-a lungul vremii pe generaţii de elevi... Cu cât şcoala este mai veche şi impactul ei în comunitate este mai mare, brandurile adevărate (nu cele impuse, confecţionate politic prin minciună!) sunt mai cunoscute, mai respectate de către întreaga comunitate şi în mod deosebit, de comunitatea educaţională.

Şcoala Normală Vasile Lupu din Iaşi nu a dus şi probabil, nu duce lipsa brand-urilor reale, adică recunoscute de majoritatea elitelor educaţionale locale.

Unul dintre cele mai mari brand-uri din ultimii ani pentru şcoala vasiliană, este şi va rămâne, Profesorul VIOREL BÂRLEANU.

Ori de câte ori paşii mă poartă prin şcolile din judeţele Iaşi şi Vaslui (dar, nu numai pe aici, ci şi la Suceava, Galaţi, Bacău, ş.a.) sunt întrebat ce mai face profesorul Bârleanu... Învăţători/ institutori sau profesori de diferite discipline, îmi evocă pe scurt, personalitatea amplă, deosebită a profesorului Bârleanu cu o imensă satisfacţie de împlinire profesională, cu lumină în ochi şi cu bucuria că au avut prilejul ca personalitatea şi profesionalismul dlui Bârleanu, să le fie călăuză vremelnică şi poate, pentru mulţi, chiar mentor. Am devenit mândru pentru faptul că sunt contemporan, că am colaborat chiar admirabil, cu Profesorul Bîrleanu.

Activitatea profesională amplă şi productivă a Profesorului Bârleanu a fost umbrită în ultimii săi ani de activitate de incompetenţa cuibărită în elementele decizionale, impuse politic la inspectoratul şcolar din Iaşi. Dezamăgirea Profesorului a fost amplificată după numirea clientelară a prof. Axinte Elena şi a "pupilei" Ungureanu Mihaela la conducerea şcolii.

Pentru faptul că în noiembrie 2005, profesorul Bîrleanu a avut curajul să fie solidar cu subsemnatul în conferinţa de presă în care am arătat doar o parte din ticăloşiile săvârşite împotriva şcolii noastre, de numita Gavrilă Camelia, întâmplător inspector general (de partid) şi că s-a declarat public solidar cu directorul de atunci al şcolii, a fost pus la zid -ul penelismului si aşa-zis "democraţilor", instalaţi la putere. În speranţa că sloganul umilitor, că o să trăim bine (confirmat că ei, guvernanţii , au dus-o nemaipomenit de bine, în mod deosebit peneleii...) neonomenclatura instalată la conducerea învăţământului ieşean a început să-şi bată joc de toţi aceia care, au avut curajul să rămână verticali, luptând cu mijloacele lor modeste împotriva imposturii promovată ca...virtute.

Brand-ul de aur al Şcolii Normale, Profesorul Viorel Bârleanu a fost umilit de neonomenclatura instalată la conducerea şcolii în decembrie 2005, iar suprema umilinţă a sunat cinic "... domnule profesor, dumneavoastră aţi demonstrat că nu sunteţi demn de încrederea noastră (a peneleilor!, n.a.) şi de aceea, mă văd nevoită să nu vă sprijin nici o iniţiativă şi mai mult, să nu vă mai dăm ore de la anul...!", rostită de tov. Axinte Elena, în spiritul nomenclaturii sale de partid. Parcă sună cunoscut, această modalitate, securisto-comunistă de a pune la punct pe toţi acei care, îndrăznesc să nu fie de acord cu... ticăloşia şi minciuna instaurate de către democraţia populară odată la 4 ani.

***

Şi, o scurtă problematizare:

Oare de ce, niciodată, în cei peste 15 ani de activitate didactică la şcoala normală vasiliană, NIMENI dintre absolvenţii noştri cu care am intrat în contact, nu întreabă ce mai fac profesori precum: Axinte, Purţuc, Ungureanu şi mulţi alţii de teapa lor?(inclusiv foşti elevi unde aceste personaje au fost diriginţi!)

Aştept cu interes răspunsul celor care au "rezolvat" deja ...Problema!

***

Trebuie să ne unim forţele cu toţii, acei oameni responsabili faţă de generaţiile viitoare, pentru ca toate elementele răului cocoţate politic în funcţii decizionale să nu revină vreodată ca factor decizional la niciun nivel în educaţie...Iar, dacă cu adevărat sunt competenţe de partid, să le creeze partidele şcoli unde să-i pună directori, inspectori generali...

Nimeni în acestă ţară nu plăteşte impozite, pentru ca elementele politice cu comportament aproape fascist să-şi bată joc de actul educativ şi de cadrele didactice cu adevărat responsabile.

***

Pentru necunoscători, PROFESORUL VIOREL BÂRLEANU, este membru a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor,, cadru didactic asociat la Universitatea de Artă George Enescu din Iaşi, culegător de folclor, a publicat numeroase studii şi cercetări de specialitate, conducător de cor laureat la numeroase concursuri naţionale, profesor-metodist, a imprimat numeroase discuri şi CD-uri cu muzică corală, colaborator al numeroase emisiuni radio şi tv, iar ca răsplată, se regăseşte în Enciclopedia Personalităţilor din România, ediţia I-a.

Prin comparaţie, cei care şi-au permis să-l umilească pe Profesorul Bârleanu, ce pot adăuga la CV -ul lor, înafară de aşazisa politică şi... mizeria intelectuală, care îi guvernează decizional?

La mulţi ani profesorului DAN PLĂEŞU

18 februarie 2009. Profesorul Dan PLĂEŞU îşi aniversează ziua de naştere.

Nici nu ştiu sigur câţi ani va face, cu toate că este foarte uşor să aflu din Anuarul şcolii normale vasiliene, publicat în anul 2005 (ultimul, din păcate!). Pe scurt, profesorul Dan Plăeşu este un neadaptat care are curajul de a spune lucrurilor pe nume. Un neadaptat (ca şi mine) care îndrăzneşte să spună "şefilor", slugilor de partid, lipitorilor de afişe sau cotizanţilor de rând ai partidelor, numiţi directori de şcoală (nouă!), inspectori sau mai ştiu eu în ce funcţii de pe care, aceştia îşi dau aere intelectualiciste de parvenit al sistemului. Indivizi lachei care niciodată nu ar fi în stare să participe cu succes la un concurs profesional real, pentru simplul fapt că sunt, incompetenţi...

Profesorul Plăeşu a plătit cu vîrf şi îndesat curajul de a nu sta cu capul plecat. Nu mai are dirigenţie, nu este propus în nicio funcţie (simbolică, neremunerată), nu are salariu de merit, nici 2% trimestrial, nu este în comisiile de bacalaureat...

Are curajul să spună lucrurilor pe nume, răspicat, argumentat şi responsabil. Câţi profesori au acest curaj în cancelariile şcolilor? Câţi profesori se ridică împotriva fanarioţilor directori (de partid!) care au transformat şcolile în sursă de înavuţire pentru ei şi clientela politică care-i susţin.

Dan Plăeşu a avut şi are acest curaj. L-am admirat şi am fost solidar cu el, ori de cîte ori am considerat că are dreptate. Din păcate pentru Şcoala Normală Vasile Lupu din Iaşi, de fiecare dată, Dan Plăeşu a avut dreptate.

Astăzi, în una din tot mai puţinele "replici", pe care ni le servim atunci când ne vedem, mi-a spus... " dreptul de a gîndi nu mi-l ia nimeni! Întotdeauna am să spun ceea ce gândesc, chiar dacă adevărul doare şi chiar dacă, voi avea (în continuare n.a.) de pierdut...".

Profesore DAN PLĂEŞU, LA MULŢI ŞI BUNI ANI!

Foto: în excursie, Programul managerial Team-building, -2004- în faţa căminului cultural din Praid, cu copii îmbrăcaţi în straie populare secuieşti.

Mentalitatea de slugă a românului

Trăim într-o societate bolnavă, scufundată pe zi ce trece, tot mai mult, în zoile istoriei neocapitaliste. Ne ducem zilele, de pe azi pe mîine, în minciună, demagogie ieftină, pupindosism şi politică de mahala, în interesul clientelelor de partid.
Cetăţeanul, votantul, adrisantul "atenţiei publice a politicianului", este bun de prostit odată la 4 ani. Punct!
De acasă, din copilărie, ni s-a cultivat "identitatea" de slugi, am fost învăţaţi să "stăm în poziţia ghiocel" în faţa "stăpînului politic/politruc" de ieri şi de astăzi. De cîte ori nu am fost îndoctrinaţi cu urarea..." capul plecat sabia nu-l taie". Balcanismele ieftine, mentalitatea de slugi ordinare (ale sistemului politic, fie el chiar şi neofanariot!) au fost gândite ca un panaceu pentru "prostimea" care votează actualmente. De aceea poporul acesta, insula de latinitate dintr-o mare slava (sau pravoslavă, cum ar spune panslaviştii!) nu a avut niciodată mentalitatea de învingător. Nu a avut interesul nimeni, nici turcii, nici fanarioţii, nici ruşii, nici austrieci, nici....politicienii care cică servesc cetăţeanul, să cultive o mentalitatea sănătoasă de învingător, de oameni drepţi, cinstiţi, oneşti, etc. Nu, hoţia, mangleala ieftină, mizeria umană, codoşeala, minciuna, etc, astea sunt virtuţile cultivate de pseudoclasa politică de ieri şi de astăzi.
Oamenii care au curajul să spună adevărul, să scrie fie şi pamflete (probabil fără nicio valoare literară) vor fi stigmatizaţi, puşi la zidul infamiei, vor fi catalogaţi inadaptaţi social şi de ce nu... nebuni. Aceştia sunt extremişti, ei nu sunt în stare să se alinieze niciunui partid, sunt clevetitori ieftini şi care trebuie marginalizaţi cu orice prilej, bineînţeles cu metodele stalinisto-securiste pe care aleşii, le cunosc şi chiar stăpânesc foarte bine.
Ca un "neadaptat" ce sunt, mă declar mulţumit şi satisfăcut că: un cotidian austriac a scris vinerea trecută pe prima pagină că "România şi Bulgaria au acces în lumea civilizată cu mai multe decenii decît ar fi avut dreptul..."(Dei Standard) şi că UE, începe adevăratele sancţiuni în raiul hoţiei balcanice, în mod deosebit în cel mioritic.
O societatea sănătoasă este aceea în care oamenii au dreptul să se manifeste liber şi unde politicienii îl respectă pe cătăţean. Cum acest deziderat va fi logo-ul multelor guvernări dâmboviţene de acum încolo, daţi-mi voie să mă îndoiesc că vom citi în publicaţiile responsabile din lumea civilizată, altceva despre români şi România, decât brand-urile de "ţară": corupţie, viol, hoţie, deturnare de fonduri publice, miliardari/politicieni de carton, maidanezi, copii străzii, cerşetori,...şi restul care efectiv, nu-mi trec prin minte!