luni, 27 aprilie 2009

PROBLEMA BASARABIEI...

M-am abţinut câtva timp şi, am "rumegat" la rece subiectul, propunându-mi chiar să nu scriu nimic deocamdată...Dar, un filmuleţ tratat în manieră de novice, primit pe net, realizat de un tânăr studios basarabean bursier al statului român, mă determină să-mi "încalc" prinţipiile de moment...
Încă de la începutul manifestărilor de la Chişinău, care contestau (pe drept) victoria comuniştilor, am avut senzaţia că retrăiesc momentul iunie 1990, în faţă la terasa Dunărea, lângă universitatea din Bucureşti. A fost ceva monstruos, bine regizat în culisele scursurilor securităţii româneşti, care doreau să obţină "locuri mai în faţă..." şi, se pare, că chiar le-au obţinut cu concursul neo-tovarăşilor, vopsiţi peste noapte în social-democraţi.
Evenimentele tulburi de la Chişinău mi-au reconfirmat credinţa/convingerea mea, cu privire la sistemele totalitare, în care partidul-stat deţine toate pârghiile puterii. Pe hibridul acestui partid-stat, s-a ridicat o neo-nomenclatură (poate, şi politică pe alocuri dar, mai curând de interese şi corupţie) care nu poate ceda de bunăvoie puterea. Un stat sărac cu o populaţie activă redusă, natalitate negativă şi predominant rurală, nu se poate dezvolta. Diferenţele dintre Chişinău (deh, "metropola") şi lumea rurală, este cam ca, între evul mediu şi modernism... Gaşca lui Voronin, puternic susţinută de Moscova, au înţeles repede că "liniştea" şi voturile şi le pot asigura doar prin fraude. Pentru acest lucru, au dezvoltat o imensă caracatiţă birocratică iar, activiştii cu gura, specifici regimurilor totalitare, au creat propaganda necesară şi, mai ales, au acoperit fraudele electorale.
Voronin, un minuscul ofiţer de securitate sovietic, a acaparat puterea şi s-a înconjurat de un sistem corupt care îl susţine necondiţionat. Au "redescoperit" repede sloganurile imperialismului sovietic, ridicând la rang de virtute antiromânismul şi mai ales, limbajul dublu în relaţiile cu vecini şi instituţiile europene. Acest lucru, s-a datorat şi susţinerii de către democraţia în evoluţie de pe malul drept al Prutului pentru partidele cu adevărat democratice de pe malul stâng, respectiv din Republica Moldova.
Din nefericire, aceste partide moldoveneşti şi-au demonstrat propria lor imaturitate politică, fragmentând votul şi ajutîndu-i practic pe comunişti să câştige. În loc să propună o alianţă mare, care să distrugă din temelii acest balaur al totalitarismului şi corupţiei generalizate, ei s-au denigrat continuu şi au căzut pradă demagogiei comuniste, care şi-au infiltrat activişti şi securişti în interiorul acestor partide, pentru a putea controla din interior situaţia...
Poate că, acţiunile provocatoare ale comuniştilor de pe malul stâng al Prutului să convingă instituţiile democratice europene despre realele interese ale acestora, iar acei tineri care, cu adevărat, vor o ţară pro-europeană, să lupte decişi cu totalitarismul comunist şi să-l elimine pentru totdeauna din Europa civilizată (asta, în ideea în care această Europă se opreşte pe undeva pe Nistru...)

duminică, 5 aprilie 2009

AMINTIRI CU DAN PLAESU!
















Adio, DAN PLĂEŞU!

DAN PLĂEŞU
(18.02.1957- 02.04.2009)

DESTINUL este calea, nu linia de sosire (Marcio Barrios)

Vestea trecerii în lumea celor drepţi a bunului meu coleg, DAN PLĂEŞU, m-a marcat foarte mult... Eram într-o inspecţie pe la capătul judeţului şi, la un moment dat, telefonul meu mobil a început să sune aproape continuu (eram într-o "poziţie" în care era un semnal ...palid!) intrând, într-o goană teribilă, mesaje care m-au demolat... DAN PLĂEŞU nu mai este printre noi...
Cu o revoltă de nestăpânit, m- am întrebat: DE CE, Dane, DE CE? Nu am găsit răspunsul şi, probabil, nu-l voi găsi niciodată, pentru că răspunsul a plecat...împreună cu DAN PLĂEŞU!
Am pierdut pe unul dintre cei mai dragi colegi ai mei, un exemplu de dăruire profesională şi mai ales, UN PROFESOR. Într-o societate în care toate ierarhiile reale sunt bulversate de non-valori, o societate în care orice absolvent de universitate cu o diplomă reală sau cumpărată, de la boutique-urile cu pretenţii "academice" şi, care, cu toţii, îşi spun ... profesori, DAN PLĂEŞU A FOST UN ADEVĂRAT, PROFESOR.
Un individ care a predat cu dăruire exemplară matematicile şi, care, a determinat în rândul elevilor săi, ca disciplina respectivă să fie respectată şi iubită! Ştiu, omul, sfinţeşte locul!
DAN PLĂEŞU, nu a făcut niciun compromis cu nimeni, nici măcar atunci când s-a încercat, prin şantajul societăţii "consumiste", să fie promovat prin "compromitere". Un individ cu o verticalitate exemplară. Poate, şi de asta, era atât de iubit de elevi şi colegii lui...Nu a trădat niciodată şcoala normală pe care o iubea şi, căreia, i-a dedicat versuri şi cîntece...
* * *
O să-mi fie foarte greu să mă adaptez, fără DAN PLĂEŞU... în cancelarie. Oricum, golul lăsat în cancelaria şcolii, de PLECAREA LUI DAN PLĂEŞU, este mult mai greu de acoperit decât vor unii să recunoască...
Pildele lui Albert Camus s-ar putea să sintetizeze, în esenţa lor, cu caracter generalizator şi, viaţa dragului meu coleg, DAN PLĂEŞU: "DESTINUL UMAN NU POATE FI PRIVIT, ÎN ANSAMBLUL SĂU, DECÂT ÎN MOMENTUL ÎN CARE EXISTENŢA A ÎNCETAT. PENTRU OM, MOARTEA ESTE ACEEA CARE ÎI MODELEAZĂ DESTINUL..."
Dane, drum bun şi ...adio! Nu te vom uita, niciodată!