Pentru început trebuie să fac o mărturisire, de Profesorul Universitar Doctor IOAN BONTAŞ, m-a legat o mare şi sinceră prietenie, în ciuda diferenţelor de vârstă şi, uneori, chiar de idei/păreri.
L-am cunoscut personal în ianuarie 2005, când, în urma corespondenţei fructuoase pe care o purtam de peste doi ani, a onorat invitaţia de a participa la aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea Şcolii Normale Vasiliene. Ca fost absolvent al şcolii, promoţia 1944, Ioan Bontaş a căpătat o mare dragoste faţă de profesia de dascăl şi, în ciuda vremurilor extrem de grele, a răzbit în viaţă şi în cariera universitară.
A fost profesor la Universitatea Politehnică bucureşteană până la pensionare, iar apoi, a fost cooptat în corpul profesoral a Universităţii Ecologice din Bucureşti. A elaborat numeroase studii şi cercetări de pedagogie şi psihologie, iar ca un corolar al activităţii şi maturităţii sale intelectuale este Tratatul de Pedagogie, tipărit de Editura All în 6 ediţii (ultima în 2008).
De Şcoala Normală Vasiliană, îl leagă câteva evenimente marcante ale vieţii sale:
-pentru a se întreţine (provenea dintr-o familie cu 10 copii!), cât a studiat la şcoală, elevul Ioan Bontaş a îndeplinit pentru subzistenţă şi funcţia de pedagog şcolar;
-în 2005, la propunerea mea, Comitetul Director al Asociaţiei Normaliştilor Ieşeni/A.N.I. i-a solicitat Prof. Ioan Bontaş să devină Preşedinte onorific al acestei organizaţii neguvernamentale, propunere acceptată cu emoţie şi mare drag;
-între anii 2004-2005, Prof. Ioan Bontaş, a scris articole şi evocări în revista trimestrială "Normaliştii".
***
Ori de câte ori zăboveam peste noapte la Bucureşti eram invitatul lui Ioan Bontaş. Discutat despre viaţă, politici educaţionale, politică, evocam marile personalităţi ale gândirii pedagogice...nopţi despre: Stanciu Stoian, Ştefan Bîrsănescu, Titu Maiorescu, Gh. Comicescu, Nicolae Bagdasar, Vasile Pavelcu, Comenius, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Nicolae Mitrofan, ş.m.a.
În primăvară, între două trenuri, ne-am întâlnit pentru ultima oară. I-am făcut o vizită scurtă acasă şi i-am ascultat ultima confesiune. Conştient de viitorul lui, sumbru, mi-a mărturisit sincer că va pleca cu inima împăcată... A făcut doar bine în viaţa lui!
ADIO, IOAN BONTAŞ. Îţi vom păstra o amintire vie!
* * *
+IOAN BONTAŞ s-a născut în satul Hociungi, comuna Porceşti (actuală, Moldoveni) din Ţinutul Romanului (judeţul Neamţ) la data de 25 iulie 1923 şi, a decedat la Bucureşti, în apartamentul său din Calea Ştirbei Vodă, la vârstă de 86 ani, în urma unei grele şi îndelungate suferinţe. Astăzi, 25 august 2009, Ioan Bontaş a fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din Calea Griviţei... Să-i fie ţărâna uşoară!
Asociaţia Normaliştilor Ieşeni, transmite şi pe această cale condoleanţe familiei îndoliate.
Fotografia a fost realizată de Ioan Bontaş (foto dreapta), în ziua de 27 ianuarie 2005, în cabinetul directorului Şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu