sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Cuvinte împotriva politicienilor care bat câmpii...

Astăzi un mesaj "discret" de la Realitatea Tv mă anunţa despre noua postare de pe blogul personal a lui Tudor Chirilă...Am citit repede şi mă simt obligat -moral şi puţin sentimental!- să iau poziţie. Candidatul Antonescu la alegerile prezidenţiale îl atacă pe artist încercând fără pic de abilitate să se folosească de mesajul către liceeni a acestuia, prin care s-a angajat voluntar, să-l ducă ca "ideal educaţional şi umbrelă morală..." (n.a.) pentru generaţiile ce vor veni...
Candidatul Antonescu este imaginea perfectă a ineficienţei unui sistem politic, în opinia mea descalificat, retrograd şi în cea mai mare parte antiromânesc. Asta este clasa politică românească!
Probabil, uimit de trecerea şi mai ales eficienţa mesajului lui Tudor Chirilă, mulţi dintre clientelarii ce-şi spun politicieni se simt umiliţi. Deh, prostia ca virtute pluteşte peste tot la toate nivelele administrative.
"Profesorul" de ştiinţe socio-umane Antonescu, adică "salahor cu ...gura" , a devenit dintr-o dată "gelos" pe toţi acei care au priză la public şi, mai ales care, la un moment dat s-ar putea solidariza şi chiar să devină o forţă...politică! Iată un pericol real pentru găştile care-şi zic pompos partide şi mai ales pentru toată baroniada locală, ineficientă, hulpavă şi troglodită.
Faptul că "un profesor de ...viaţă, autodidact..." , Tudor Chirilă, reuşeşte să transmită un mesaj care prinde la generaţia care va vota pentru prima dată nu poate fi văzut cu ochi buni de niciun individ care se joacă de-a politica. Întrebarea firească este care ar fi legitimitatea candidatului şi politicianului (!) Antonescu de a se simţi lezat!
Nu înţeleg, ceva îmi scapă, dar solidaritatea mea faţă de mesajul către liceeni a lui Tudor Chirilă este nelimitat... Şi, sunt profesor, am habar de politică, cel puţin de cea a bunului simţ pe care nu am reuşit s-o întâlnesc încă în România,...doar eventual pe bennere care frizează ele însele,... bunul simţ revoluţionar! Care bun simţ, monsher, în politica românească nu a existat vreodată aşa ceva...

Niciun comentariu: