sâmbătă, 27 martie 2010

Legea educaţiei, privire critică şi scurte comentarii...

După o scurtă citire, legea propusă de actualii guvernanţi este o culegere/spicuire/ansamblu de legi comuniste şi criptocomuniste. Te înspăimânţi cum, guvernanţii, au grijă de tot ce mişcă în sistem, scriu vrute şi mai ales nevrute pentru a putea ţine sistemul sub control. M-am înspăimântat citind grozăviile sistemului Andronescu (un sistem ticălos prin tot ceea ce au însemnat pentru România acea adunătură iresponsabilă, după părerea mea) dar acum, cu aceşti indivizi care-şi zic partid de "dreapta", chiar că-ţi vine să ...emigrezi.
Nu, nu mai este nicio şansă de evoluţie în acestă ţară.
O lege responsabilă a educaţiei se poate scrie pe maxim 3 pagini. Definim sistemul naţional, enunţăm descriptorii de performanţă prin care statul atestă competenţele şi verifică transferul acestora şi apoi după ce am descris suma input-urilor şi output-urile din sistem, ca produs şi ca expectanţă măsurabilă, aşteptăm ca SISTEMUL SĂ SE URNEASCĂ! Sistemul va fi principalul reglator al pieţei muncii, se va adapta din mers la cerinţele acesteia.
Formulările cvasi-ambigue din actuala aşa-zisă lege, gen "statul poate..." nu aduce nimic nou, regulamentele vor fi cele care vor creiona, în mare, necesităţile reale ale pieţei muncii şi ale comunităţilor.
Dar, sistemului politic, în cea mai mare parte a lui, ticălos, nu poate scăpa şcoala din mână! Acolo, cu larga complicitate a tartorilor sindicali, încă se poate fura. Mult şi bine, chiar dacă directorii vor fi "apolitici", iar consiliile de administraţie se vor forma din agarici şi lipitori de afişe electorale.

joi, 25 martie 2010

Spre normalizarea politică a României?

Recentele bulversări ale sistemului corupt care guvernează efectiv România, prin acceptul arestării preventive a unui senator, fapt ultramediatizat, arată sau mai bine zis, confirmă, ceea ce ştim cu toţii dar pe care nimeni nu încearca să-l distrugă!
Discuţiile conţinute în celebrele stenograme sunt identice în mediile "clasei politice" româneşti pentru că indiferent de actori, fie ei, voici, hrebe, vanghelion, fenechii, orbani, videni, bordureni, berceni si tot neamul lor, totul în politică se învârte în jurul şpăgilor, mitelor imense, care se plătesc pentru traficul de influenţă din spectrul politic şi justiţiar.
Aşa zisa criză economică românească este oarecum identitară, CRIZA circulă în limuzine de lux şi o vezi blocând şuşelele patriei în week-end-uri, când practic de la Bucureţti către litoral, vara şi către Valea Prahovei-Braşov, iarna şi vara, nu-i loc de mers decât bară la bară. În Bucureşti totu-i mistificare, aici, este perpetuuşi bine uns sistemul neo-fanariot care îşi zice capitalist (de cumetrie şi conjunctură!). Aici, se adună obolul lunar adus de către baronii locali, şefii de filiale impuşi şi susţinuţi de la centru. Totul printr-o structură piramidală bine "administrată" în deconcentrate şi regiile unde statul este acţionar majoritar. Aici au fost impuşi lipitorii de afişe, "damele de companie", ţuţerii, "ghiocei" cu buze umede care gâdilă baronul local cu pupături şi plecături adânci, meşteri în "cotizaţii" impuse şi smulte, de cele mai multe ori cu Forţa şi alţi lachei....
Instituţiile statului de drept din teritoriu sunt paralizate, aici au fost impuşi cerberi de partid care supraveghează ca "sistemul sa nu fie deranjat!", adică poliţie, procuraturi, etc.
Şi, astfel sistemul corupt este nemuritor, aceiaşi "industriaşi şi patroni" de carton defilează cu noua putere, pentru că, ei, sunt meşteri a trăi din traficul de influenţă, darea de mită şi întreţinerea CORUPŢIEI SAU, MAI PE SCURT, STATUL SECURISTO-MAFIOT.
Şi ca să nu fiu considerat că, bat niţel câmpii, vă solicit un studiu de caz:
preziua alegerilor locale. Flaşneta ce se vrea cotidian local, care aparţine unei aripi securiste cu domiciliul prin Bucşinescu, publica cu litere de-o şchioapă despre "coruptul" candidat Dumitru Oprea. De ce? Pentru că, sistemul corupt susţinut puternic de mafia economică locală, de cumetriile de conjunctură şi corupţia sistemului, au hotărât să-l scoată iar primar pe cel de-al lor, cu care-şi fac treaba, ...primarul întreţinuţilor social. Cine a pierdut de fapt? IAŞII, în primul rând. Oraşul şi locuitorii lui au fost târâţi cu încă 4 ani în urma vestului de aceeaşi lachei ai târguielor şi ai hoţiei care guvernează la Iaşi. Primăria oraşului nu mai este de mult a ieşenilor, ea, aparţine sistemului mafiot local care deja, încep să-şi antreneze viitorul lor primar!
Probabil că ieşenii îşi vor reveni din prostia de a alege mereu corupţi în toate funcţiile decizionale sau vor persista în continuare în prostie şi indolenţă!
Asanarea morală a clasei politice nu se va realiza niciodată în România, pentru faptul că statele sărace -inclusiv cu duhul!- nu pot promova valori care să le elibereze din minciună şi teroare. Democraţia este doar de faţadă şi încă, păcăleşte, instituţiile U.E. Până când?

miercuri, 3 martie 2010

Maroc (IV). Meknes, oraşul sfânt...

Meknes-ul prin cei peste 35 de km de ziduri imense care înconjoară Medina este o adevărată capodoperă arhitectonică arabă. Un adevărat regal turistic pentru cei pătrunşi de tradiţiile arabe. Taxiuri ieftine, şoferi amabili care în schimbul a 10-15 euro fac o tură bună cu pauze de rigoare pentru fotografiat şi filmat, iată o reţetă potrivită pentru o excursie de-a lungul zidurilor... La câteva ore după ce am plecat din Meknes s-a întâmplat catastrofa, tavanul unei moschei pe lângă care trecusesem şi unde făcusem fotografii s-a prăbuşit, făcând numeroase victime... Se pare că am avut noroc!

Atunci mi-am amintit de versurile simpliste a unei poezii care animă viaţa internauţilor şi... pentru că am scăpat de mânia lui Allah, o redau în întregime...




***

Naufragiu în ...Atlantic

Lângă o insulă uitată din Oceanul Atlantic
S-antâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.
Nu ştim care-a fost motivul : ceaţă, valuri, terorişti,
Cert e c-au scăpat cu viaţă, o multime de turişti!
Dar, să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,
Cum se joacă cu destine, Bunul nostru Dumnezeu!

Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,
Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o, Evă :
Doi broscari şi cu-o broscară, doi franţuji şi-o franţuzoaică,
Doi englezi şi-o englezoaică, doi rusnaci şi cu-o rusoaică,
Doi nemţoci cu o nemtoaică, doi arabi si-o arăboaică,
Si doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică!

Başca, au iesit din valuri, cu noroc, doi mexicani
Şi cu-o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani!
Şi-ncă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşor,
Evident că impreună cu americanca lor.
Şi-n final, să vezi necazu': cocoţaţi frumos pe-o stâncă,
Uite c-au scăpat ai dracu', doi români si cu-o... româncă!

Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat
Şapte zile-n care-a naibii, multe s-au mai întâmplat.
Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţa
Să rămână numai unul, pe felie cu ragazza!
Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zel
Fac de-o săptămană-ntreagă s.. în grup cu mademoiselle.

Englezoii înc-aşteptă, poate pică tam-nesam
Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam!
Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică
Pe vreun kilogram de vodcă chiar făcută din pufoaică.
Nemţii s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemţoaica lor
Şi-au plecat în largul zării înotand cu mare zor.

Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilă
Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă.
Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,
Blestemându-şi a ei soartă, îi priveste pofticioasă.
Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să trateze
Cum să vândă mexicanca sau, măcar s-onchirieze!


Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă
Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră...
Iar românii, cei uniţi în cultură şi idei
Au format fix... trei partide şi se ceartă între ei!"

Maroc 2010 (III). In muntii Atlas si in hamada...


La Casablanca am reusit cu ajutorul unor prieteni locali sa inchiriem o maşină...si am "tocmit" un şofer localnic, pe unul dintre prietenii nostri de acolo. Fac precizarea, că în Maroc regulile de circulaţie sunt facultative, se circulă haotic iar trecerile de pietoni sunt pur decorative, absolut niciun şofer nu acordă prioritate pietonilor! Pornim pe autobandă spre Marrakech. Autostrada este perfectă dar, pe alocuri, gardul a fost "subtilizat" şi apar instantaneu "cete" de câini maidanezi sau capre şi oi...Ca pe la noi!
Apropiindu-ne spre Marrakech, se văd Munţii Atlasul Înalt. Vârfuri semeţe arcuiesc orizontul prin albul imaculat afişat. Un peisaj superb!
Marrakech-oraşul grădinilor, capitala sudului, oraşul de la intersecţia drumurilor comerciale vechi... Intrăm în oraş, admirăm parcul /rezervaţia naţională de palmieri şi noile cartiere rezidenţiale. Practic oraşul este înconjurat de o centură verde de măslini! Chiar dacă gazdele spun că are cca 2 milioane de locuitori, noi, ne-am îndoit amarnic, poate în jur de 1 milion de oameni!
Ne cazăm la un hotel pretenţios la care aveam rezervare şi care ne-a acordat remiză 15 %, deh, extrasezon! Ieşim să vizităm oraşul şi, la insistenţele mele, se acceptă mai întâi zona nouă din vest şi sud. Vizităm Jardin Menara cu bazinul său plin de crapi bine ...crescuţi, apoi caravana de cămile pentru turişti din apropiere, Grădinile Mamounia şi mai ales imensul bulevard-parc Mahomed VI, un exemplu de adaptare a arhitecturii moderne la specificitatea locală. Trecem şi pe la Grădinile Agdal şi grădina botanică Majorelle. Revenim în oraş. Ajungem la Moscheea Koutoubia(moscheea librarilor) care cu minaretul său zvelt, domină oraşul. Prima şi cea mai profundă impresie este cel imprimat de arhitectură, toate clădirile sunt vopsite în culori cărămizii şi au numeroase decoraţiuni exterioare din fier forjat, o adevărată artă! În moscheea Kashbah se găsesc mormintel dinastiei Saadite, fondatoare a oraşului. Trecem spre suk (bazar) şi Medina. Oprim în piaţa Jemaa el Fna, imensă şi neaşteptat de plină de viaţă la ceas de seară: spectacole felurite, talente nedescoperite din lumea muzicii, artelor, pantomimei, clovni, instrumentişti etc..., alături de îmblânzitori de cobre, hoţi din buzunare... Un spectacol incredibil! Alături, imensul comerţ de întâmpinare, numeroase terase cu produse tradiţionale marocane, printre care celebra supă harira...Vizităm suk-ul şi rămânem impresionaţi de aparenta curăţenie şi gospodărire interioară, spre deosebire de altele vizitate: Rabat, Sale, Fez, Casablanca, Meknes...Intrăm într-un birou local de turism şi aflăm despre oferta oraşului pentru cazare, cca 100 de hoteluri omologate cu peste 40000 de locuri! Impresionant. Dar, nimic nu este la voia întâmplării, noul aeroport situat în sud-vestul oraşului a fost complet modernizat şi extins. Este aproape cât Otopeniul! De aici, pleacă curse regulate spre Europa, Africa, America de Sud şi marile oraşe marocane.
Plecăm spre Atlasul Mare (Înalt)...La început urcăm uşor printr-un piemont larg, evazat, apoi din ce în ce mai puternic înclinat. Satele se cuibăresc pe văile şi terasele râurilor. Vârfurile de peste 3000-4000 de metri sunt din ce în ce mai aproape. Peste tot, de-a lungul şoselei care traversează Atlasul Înalt sunt "expoziţii itinerante" de geme şi fosile. Au zice că marocanii sunt un popor de ...geologi! Amoniţi imenşi-probabil contrafăcuţi-, geode portocalii, vopsite pentru a ...atrage!, fel de fel de gipsuri, şisturi, rubine şi safire...Ce mai, un adevărat muzeu ambulant! Urcăm şi oprim în Pasul Tizi a Tichka la peste 2260 metri altitudine. Rece, vânt tăios! Admirăm în zare o imensă cascadă, a cărei înălţime este de cca 100 de metri. Peisaj superb!Spre est se desprind culmile Atlasului Mijlociu cu vârfuri de peste 3000 de metri... Coborâm spre sud, către Ouarzazate, cel mai important oraş din deşert. Oraşul cinematografiei marocane, aici fiind studiouri specializate, la care oprim pentru o scurtă vizită.
Suntem în hamada calcaroasă Dra'a, un podiş slab ondulat şi arid. În zare culmile Atlasului domină peisajul spre nord şi vest. Valea Dra'a, cu izvoarele bine alimentate în Atlasul Înalt delimitează oraşul spre vest şi contrastează prin peisajul agricol, verde, cu ternul prăfos al hamadei. Vizităm cetatea berberă, un atelier de covoare şi un muzeu improvizat unde se vindeau de toate pentru toţi!Oraşul este în cea mai mare parte nou. Uimitoare este intrarea modernizată în oraş, cu un bulevard larg, în lungime de peste 3-4 km dinspre vest...
Am revenit la Marrakech şi apoi la Casablanca...

marți, 2 martie 2010

Maroc 2010 (II). La mormântul lui IBN BATTUTAH




Tanger, port mediteraneean, vis-a-vis de Gibraltar, în zona strâmtorii... Inundaţiile catastrofale, cele mai mari din ultimii cca 60 de ani au închis calea ferată litorală atlantică. Compania feroviară marocană, transformată în societate anonimă la debutul acestui an, şi-a pus în mişcare divizia auto aflată în subordine şi a transportat călătorii cu autocarele. Plecaţi din Casablanca la miezul nopţii, am fost preluaţi de autocare în gara Kenitra. Dimineaţă ajungem la Tanger. Este vânt puternic şi plouă în rafale. Dorim să încercăm traversarea strâmtorii Gibraltar cu ferry-boat-ul...Nu sunt curse decât duminica! Revenim din portul turistic în oraş. De frica terorismului la gară nu sunt bagaje de mână!! Reuşim să ne lăsăm bagajele în autogară. Oraşul pare aerisit. Suntem pe conul de dejecţie a unui ued, unde se construieşte oraşul nou, ultramodern, cu spaţii comerciale, birouri, locuinţe, mall-uri şi hoteluri... Pe faleza înaltă se vede vechiul oraş, cu Medina... Acolo este adevărata istorie a oraşului, odinioară "recunoscut" ca "portul plăcerilor: prostituţie, droguri, contrabandă...". Aceste amintiri triste, vechi de peste 60 de ani, au dispărut odată cu generaţiile de întreţinători ai "plăcerilor"...Urcăm spre Medina. Admirăm construcţiile din proximitatea portului, în majoritatea lor ridicate de coloniştii spanioli şi francezi. Străzile au denumiri occidentale. Ajungem la Marea Moschee, nouă, alături de care admirăm şi silueta zveltă a unei biserici catolice, deasemenea nouă. Căutăm bisericile vechi, monumente arhitectonice, cea italiană şi cea anglicană. Noroc de vânt, care din când în când, umfla drapelul englezesc de pe turla bisericii anglicane. Ajungem în Piaţa Grand Socco, la principala poartă de acces în Medina...Urcăm pe Strada Italiei, pe lângă Jardin de la Mendoubia, în încercarea noastră de a descoperi mormântul marelui geograf arab, Ibn Battutah... Ajungem la cafeneaua Excelsior dar aici totul se complică, pierdem orice element de orientare. Urcăm spre Kasbah (cetatea), admirăm zidurile construite de sultani, grădinile Dar el Makhzem şi cerem ajutorul unui localnic. Un pensionar amabil care se întorcea dintr-o vizită. Ştie aproximativ unde se află monumentul. Între timp ajungem la un punct de belvedere de pe zidurile Medinei(Bab El Marsa), de unde admirăm tot golful Tanger. Superb!Trecem pe lângă Marea Moschee, iar apoi, prin culoare aproape imposibile circulaţiei omului, străduţe înguste, pavate, specifice Medinei de sus. După câteva urcări şi coborîri succesive ajungem! Iată mausoleul. Uşile erau zăvorâte. Mulţumim ghidului nostru şi încercăm să sensibilizăm vreun trecător să aflăm cine deţine cheile de acces. Reuşim. Un fost marinar ne-a auzit vorbind...italieneşte şi a plecat să cheme întreţinătorul mausoleului. După un timp, apare un adolescent cu cheile. Descuiem greu uşa monumentului. Intrăm. Ura, victorie! Ne închinăm respectuos în micul monument islamic. Cred, că a fost suprema satisfacţie a unei zile extrem de obositoare şi a reprezentat pentru noi (eu şi prof. univ. Liviu Apostol), încununarea tenacităţii, curajului şi încrederii că vom găsi şi poate...regăsi! După amiază, din nou în autocare, spre Fez, via Kenitra. Aveam să vedem tragediile lăsate de inundaţii, dar şi rezultatele remarcabile ale marocanilor din domeniile, agricol şi al infrastructurii.

Jurnal de călătorie MAROC 2010. (I) Simple comparaţii

Este greu să cuantifici impresiile unei călătorii, chiar şi cu specificitatea şi experienţa evaluatorului imparţial!
Marocul, acest tărâm udat pe 2 laturi de ocean şi mare, vecin cu imensitatea pietrelor şi nisipurilor sahariene, cu oameni harnici pe ogoare şi nu numai, cu lichele şi cerşetori la tot pasul...
MAROC o ţară cu o infrastructură admirabilă pentru un stat african, fie el, chiar maghrebian! Peste 1000 de km de autostrăzi care leagă marile oraşe, aeroporturi noi ultramoderne (Rabat, Fez, Marrakesh, Casablanca, Agadîr sau Ouarzazatte), căi ferate modernizate şi noi gări cu un design arhitectonic uimitor şi o curăţenie exemplară. Toate astea, într-o ţară cu un rege probabil semi-democrat, dar care gestionează eficient bogăţia şi mai ales investiţiile de capital care să-i facă ţara mai atractivă pentru turism, una dintre principalele priorităţi.
Nu vreau să compar cu România, această ruină totală a U.E. în care nu avem aproape nimic din dotările marocane!
Îmi amintesc că în anul 2000, după ce am vizitat Tunisia, am spus tuturor celor interesaţi că nu ne putem compara sub nicio formă cu statele care doresc să dezvolte turismul, fie ele africane. Tot atunci mi-am reformulat părerile şi mai ales, constatările despre formele de turism practicate, în urma vizitei în Atlasul Mic şi ăn coloniile de corali din golful Bizerte. Am văzut şi am circulat pe autostrada dintre Tunis şi Hammamet care era în totalitate iluminată noaptea! Da, în Africa de nord, în Maghreb, acolo unde oficialităţile au înfiinţat academii de turism ca o prioritate naţională.
Pentru mine este clar, orice guvernant din România de după 1990 nu are decât o singură prioritate, căpătuirea lui şi a găştii din care face parte. Faptul că decidenţii economici şi administrativi sunt nepricepuţi şi rău intenţionaţi ne arată limita absurdului politic şi hăul imens în care ţara a fost aruncată...Atât!