Este greu să cuantifici impresiile unei călătorii, chiar şi cu specificitatea şi experienţa evaluatorului imparţial!
Marocul, acest tărâm udat pe 2 laturi de ocean şi mare, vecin cu imensitatea pietrelor şi nisipurilor sahariene, cu oameni harnici pe ogoare şi nu numai, cu lichele şi cerşetori la tot pasul...
MAROC o ţară cu o infrastructură admirabilă pentru un stat african, fie el, chiar maghrebian! Peste 1000 de km de autostrăzi care leagă marile oraşe, aeroporturi noi ultramoderne (Rabat, Fez, Marrakesh, Casablanca, Agadîr sau Ouarzazatte), căi ferate modernizate şi noi gări cu un design arhitectonic uimitor şi o curăţenie exemplară. Toate astea, într-o ţară cu un rege probabil semi-democrat, dar care gestionează eficient bogăţia şi mai ales investiţiile de capital care să-i facă ţara mai atractivă pentru turism, una dintre principalele priorităţi.
Nu vreau să compar cu România, această ruină totală a U.E. în care nu avem aproape nimic din dotările marocane!
Îmi amintesc că în anul 2000, după ce am vizitat Tunisia, am spus tuturor celor interesaţi că nu ne putem compara sub nicio formă cu statele care doresc să dezvolte turismul, fie ele africane. Tot atunci mi-am reformulat părerile şi mai ales, constatările despre formele de turism practicate, în urma vizitei în Atlasul Mic şi ăn coloniile de corali din golful Bizerte. Am văzut şi am circulat pe autostrada dintre Tunis şi Hammamet care era în totalitate iluminată noaptea! Da, în Africa de nord, în Maghreb, acolo unde oficialităţile au înfiinţat academii de turism ca o prioritate naţională.
Pentru mine este clar, orice guvernant din România de după 1990 nu are decât o singură prioritate, căpătuirea lui şi a găştii din care face parte. Faptul că decidenţii economici şi administrativi sunt nepricepuţi şi rău intenţionaţi ne arată limita absurdului politic şi hăul imens în care ţara a fost aruncată...Atât!
Marocul, acest tărâm udat pe 2 laturi de ocean şi mare, vecin cu imensitatea pietrelor şi nisipurilor sahariene, cu oameni harnici pe ogoare şi nu numai, cu lichele şi cerşetori la tot pasul...
MAROC o ţară cu o infrastructură admirabilă pentru un stat african, fie el, chiar maghrebian! Peste 1000 de km de autostrăzi care leagă marile oraşe, aeroporturi noi ultramoderne (Rabat, Fez, Marrakesh, Casablanca, Agadîr sau Ouarzazatte), căi ferate modernizate şi noi gări cu un design arhitectonic uimitor şi o curăţenie exemplară. Toate astea, într-o ţară cu un rege probabil semi-democrat, dar care gestionează eficient bogăţia şi mai ales investiţiile de capital care să-i facă ţara mai atractivă pentru turism, una dintre principalele priorităţi.
Nu vreau să compar cu România, această ruină totală a U.E. în care nu avem aproape nimic din dotările marocane!
Îmi amintesc că în anul 2000, după ce am vizitat Tunisia, am spus tuturor celor interesaţi că nu ne putem compara sub nicio formă cu statele care doresc să dezvolte turismul, fie ele africane. Tot atunci mi-am reformulat părerile şi mai ales, constatările despre formele de turism practicate, în urma vizitei în Atlasul Mic şi ăn coloniile de corali din golful Bizerte. Am văzut şi am circulat pe autostrada dintre Tunis şi Hammamet care era în totalitate iluminată noaptea! Da, în Africa de nord, în Maghreb, acolo unde oficialităţile au înfiinţat academii de turism ca o prioritate naţională.
Pentru mine este clar, orice guvernant din România de după 1990 nu are decât o singură prioritate, căpătuirea lui şi a găştii din care face parte. Faptul că decidenţii economici şi administrativi sunt nepricepuţi şi rău intenţionaţi ne arată limita absurdului politic şi hăul imens în care ţara a fost aruncată...Atât!
Un comentariu:
mi-e dor de Maroc. Am stat acolo trei ani: intre 1978-1981. Eram copil, aveam 13 ani si inca ma mai visez pe-acolo...! Atmosfera si obiceiuri de poveste.
Trimiteți un comentariu