luni, 21 iunie 2010

Lecţie despre...socialism!



Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar, odată a picat o grupă intreagă.
Acea grupă de studenţi a insistat că "...socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea EGALĂ !"
Profesorul le-a spus, "OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate şi fiecare va primi aceeaşi notă astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota A.
După primul test, notele au fost mediate şi toţi au primit un B.
Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi iar cei care au studiat mai puţin au fost bucuroşi...
Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o "pomană", aşa încât şi ei au studiat mai puţin.
Media celui de-al doilea test a fost D!
Nimeni nu mai era fericit.
Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat)
Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat.
Profesorul le-a spus că socialismul ar fi picat în final deoarece, atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar, când statul nu mai acordă acea recompensaă nimeni nu va încerca sau, va vrea să aibă succes.
..!

Nu putea fi o explicaţie mai simplă.

Iată un scurt paragraf care sintetizează totul:

"Nu se poate legifera ca săracul sa fie liber iar bogatul în afara
libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primeşte pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.
Când jumătate din populaţie vede ca poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi, când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească pentru că altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci prietene, acesta este sfârşitul oricărei naţiuni!

"Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o...!"

NOTĂ
materialul a fost primit pe poşta electronică şi se doreşte un nou semnal de alarmă asupra pericolului pe care-l reprezintă pentru România statul social-paternal, în care majoritatea populaţiei este beneficiara "jafului" politic asupra oamenilor cinstiţi care muncesc ... ROMÂNIA ESTE UN PRODUS EXPIRAT FIZIC ŞI MORAL. Sănătatea şi educaţia, alături de celelalte sisteme ale statului întreţinuţilor social, create şi regizate "doctrinar" de Ion Iliescu şi acoliţii lui este ...FALIMENTAR PENTRU ROMÂNIA.
Această megastructură funcţionărească şi bugetară, supradimensionată, a fost umbrela sub care România a fost devalizată în ultimii 20 de ani de toate clicile, găştile, clanurile ...politice care îşi spun pompos, partide. NU, ei au avut o singură "doctrină", FALIMENTUL ROMÂNIEI ŞI PROSPERITATEA LOR INDIVIDUALĂ!

joi, 17 iunie 2010

Din ciclul: Revanşa statului totalitar (IV). Interviu cu oaneni sinceri şi responsabili faţă de viitorul poporului român

Reproduc integral un material primit pe net de la un coleg, profesor, un fel de lider de sindicat al neputinţei pentru cei fără de noroc în societatea consumistă, neocapitalistă sau a jafului organizat...


Acad. Florin Constantiniu - "Clasa politica postdecembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria României"

20 de ani de la Revolutia română

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern; in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti. Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate. Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania? Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani? In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.

"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator. In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau: in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania. Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative: cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza, avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa. Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta. Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o. Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit. Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele), vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice. Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman! El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica. Cum sa indrepti o tara, cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!? Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine. Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o. Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid. In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos. Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO. A fost o decizie americana, nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta extindere, si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii. Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic, Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei. In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara. Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista. Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale. In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala. La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa. Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii": "Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica. Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei. Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate. Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi!

***

Dar, oare România va mai exista peste 100 de ani după jucarea ei la ruleta hoţiei şi demagogiei de către aceste lichele care-şi zic "clasă politică"?

marți, 15 iunie 2010

De ce guvernările de dreapta sunt...de stânga?

Paradoxal pentru o ţară ca România, cele două guvernări de centru-dreapta (declarativ ca partid majoritar!!), cea CDR cu ţărăniştii vârf de lance (1996-2000) şi cea actuală cu struţo-cămila, PD-L, sunt aproape de faliment politic...
Aşa-zisa clasă politică românească nu a învăţat nimic din doctrinele reale ale dreptei consacrate europene sau nord-americane şi, nici măcar din experienţa poloneză care a adus prosperitate acestei ţări, în plină criză economică mondială! Poate, pentru că partidele româneşti nu au nimic de-a face cu dreapta politică, poate doar cu ...dreptul (adică: mita, peşcheşul, ciubucul, hoţia mai pe scurt). Practic, după guvernarea mediocră dar eficientă economic, ţărăniştii, au dispărut la groapa istoriei politice!! Actualii ţărănişti se ceartă la căpătâiul muribund al doctrinei şi sunt animaţi doar de dorinţa de a deveni ...şefi"...Întrebarea este peste ce...!
PD-L-ul însă, pare a fi învăţat din tragedia ţărăniştilor şi încearcă din răsputeri să ne convingă că şi-au găsit nişa de piaţă politică, după ce au marşat pe toate culoarele, de la stânga la...dreapta! Personal, ca fost vicepreşedinte judeţean a unui partid "înghiţit" la comandă de P.D. în 2008, respectiv PLD, sunt consecvent în a afirma că drumul actual nu are de-a face cu nimic cu un partid realmente de centru-dreapta.
Ca şi în vremea ţărăniştilor, PD-L-ul actual colcăie de activişti comunişti, turnători şi securişti de bine care au un ţel bine precizat să dinamizeze partidul din interior. Astfel, la Iaşi, psd-iştii au "exportat" un lot masiv de "oameni de afaceri" care s-au lipit imediat de banul public şi de funcţii importante în deconcentrate, iar unii au fost promovaţi în structura decizională judeţeană a partidului (Butucă, Nani-fost candidat la senat pe listele PSD, director a S.C. Antibiotice S.A. devenită "puşculiţa" pesedeului şi a lui Gh. Nichita şi, mai nou a clientelei PD-L, tandemul Cârlan-Vasiliu- Movilă). Deloc surprinzător, PD-L la Iaşi nu se deosebeşte cu nimic doctrinar faţă de predecesori, jaf, hoţie, incompetenţi în funcţii decizionale, totul după şpaga donată baronilor locali. Nu miră pe nimeni că acest partid nu poate aduna adevărate personalităţi locale care, conform cutumelor ar avea idei de ...dreapta! Cu excepţia prof. univ. Dumitru Oprea nici un nume marcant al vieţii social-culturale locale nu se mânjeşte alături de Cîrlan, Movilă şi gaşca lor de lipitori de afişe...De aceea, imaginea prof. univ. Oprea a avut atât de mult de suferit din pricina acestor indivizi suburbani care nu au ce căuta în politică, fie ea şi de centru-dreapta!
Iată de ce guvernarea PD-L devine de...stânga pentru că puterea treptat este acaparată de stângişti de conjunctură şi pentru că, în statul social, se poate fura foarte bine la umbra luptei de clasă...
***
Notă: fac precizarea că din convingere doctrinară, am fost împotriva "absorbţiei" comandate a PLD în PD. Şi, nu că pierdeam vreo funcţie ci datorită consecvenţei mele politice şi crezului că, poate cândva, voi avea posibilitatea să particip la viaţa publică într-un partid realmente doctrinar şi necorupt, condus de ...securişti vopsiţi!

sâmbătă, 12 iunie 2010

Din ciclul: Revanşa statului totalitar (III). Niciodată nu vom fi demni ca sud-coreenii

Acum câţiva ani în urmă economia Coreei de Sud s-a prăbuşit, adevăratul crah economic fiind "mâna" băncilor americane care au falimentat marii producători din construcţiile de maşini pentru a lichida astfel concurenţa acerbă de pe piaţa mondială a automobilelor. Atunci, sud-coreeni au dat dovadă de un spirit naţional real şi, şi-au donat valorile personale, aurul, către banca naţională pentru a întări astfel moneda şi rezervele în aur, astfel, aceasta să poată garanta împrumuturi externe pentru a reechilibra situaţia economică. A fost un prim semnal că nimic pe lumea asta, inclusiv "know-how"-ul de bunăstare şi democraţie de peste ocean (Atlantic) nu este gratuit...
Nu ştiu câţi români ar face gestul sud-coreenilor dacă ar fi cu adevărat nevoie! Pentru că, majoritatea dintre noi, suntem convinşi că acei bani ar ajunge tot la clientela politică şi nicidecum nu ar aduce beneficii cetăţeanului onest, batjocorit sistematic de toate guvernările care s-au perindat prin Palatul Victoria.
Situaţia economică a României este puţin diferită. O ţară care nu produce mare lucru, care trăieşte din ceea ce trimit cele 2-3 milioane de "căpşunari" şi muncitori din occident nu poate avea o economie sustenabilă. Criza economică a ajuns în România defazat, pentru că, încă muncitorii din vest mai trimit bani, ce-i drept din ce în ce mai puţini!
O ţară care trăieşte doar din ...consum fără orizonturi economice certe şi fără rentabilitatea muncii nu are viitor! Este ştiut că, un stat, este un produs finit! Adică, trece prin cele 3 stadii evolutive identice omului sau oricărui element al naturii, adică tinereţe, maturitate şi bătrâneţe...la care adăugăm, dispariţia sa! România este în stadiul de bătrâneţe, este un produs expirat care abia se târâie... Probabil dispariţia sa nu este departe... Muncitorii români din vest refuză să mai investească în "neantul" economic românesc, familiile tinere se reîntregesc în occident şi nu mai doresc să revină într-un stat falimentar, în care nu se mai regăsesc şi, care, oricum nu i-a reprezentat cu cinste vreodată!

joi, 10 iunie 2010

Din ciclul: Revanşa statului totalitar (II). Statul marionetă

Societatea este pe zi ce trece din ce în ce mai divizată... Orizontul de aşteptare a unei bunăstări promise de politicienii vopsiţi a dispărut! Minciunile acestora se concretizează în bunăstarea lor şi a găştilor din care ei fac parte.
Cheltuirea iresponsabilă a banului public este unica lor prioritate. De-un exemplu, deputat penelist de Iaşi, Fenechiu, meşter în chiolhanuri prin reprezentanţele statului din Europa şi nu numai, este unul din principalii mari cheltuitori şi plimbăreţi de conjunctură...Şi, încă o precizare importantă, Fenechiu şi-a desenat (fiind la guvernare sau mai bine zis, la jaf!) colegiul uninominal pe câteva comune sărăcăcioase unde cu un ulei şi zahăr...poşi ajunge deputat!!
Securistul mascat Gh. Nichita (nume de cod "Mihăiţă", sursa www.bzi.ro), primar de Iaşi, după ce a devalizat bugetul public şi un împrumut imens extern (Dexia) vrea din nou să-i îndatoreze pe ieşeni. Facem precizarea că tov. primar al întreţinuţilor social, Gh. Nichita, a "investit" banii din împrumuturi pe o societate falimentară respectiv CET S.A., cea care sponsoriza echipa de fotbal, dar şi pe străzi care deja se dărâmă sau necesită reparaţii urgente!
***
Bătălia care se dă pe accesul la ciolan atinge cote de nebănuit. Indivizii care i-au adus pe români la sapă de lemn, se autopropun prim-miniştri şi vor, împreună cu o media total subordonată (felicşi motani, patricieni şi vînturi de conjunctură) să pună mâna pe decizie, ştiut fiind că cine are puterea legitimată prin vot, ăţi poate bate joc iresponsabil de români şi România.
Ajungem ca un profesor să aibă salariu minim pe economie (500 lei) pe când şoferi, matroane şi alte lipitori angajate de jefuitorii penelisto-pesedişti în perioada guvernării lor mascate (2006-2008) în agenţii şi agenturi ale statului să se lăfăiască cu salarii de 800-1000euro.
Restructurarea sistemului bugetar trebuia să înceapă cu cei 400000 de angajaţi ai sistemului ticălos penelisto-pesedist, în marea lor majoritate monumente de incompetenţă şi care sunt principalii baneficiari ai ...reformei bugetare!
PENTRU CĂ, PROFESORII, AU CURAJUL SĂ ARATE TICĂLOŞIA MASCATĂ POLITIC ŞI SĂ GÂNDEASCĂ, ATUNCI CÂND MERG LA VOT.
Dar, politicul are nevoie de o masă mare, amorfă, de proşti care sub stindardul "statului social" să fie în continuare folosită drept sursă de voturi şi bazin electoral! Cine a calculat cât cheltuie cei cca 1 milion de întreţinuţi social cu venit minim garantat şi cât se cheltuie din bugetul sănătăţii pentru alcoolismul acestora? Nimeni, pentru că nu suntem responsabili faţă de cetăţeanul cinstit...