Serbia, 5 iunie 2010
Cu un an în urmă, am traversat Serbia de la nord-est spre sud şi am făcut atunci comparaţii pertinente asupra evoluţiilor potrivnice a
acestui popor pe fondul imenselor tulburări interetnice care s-au succedat pe toată durata anilor 1990 şi până în 2006...Văzusem Belgardul imediat după bombardarea lui de către americani în 1999 şi am fost chiar atunci plăcut impresionat de reaşezarea comunităţilor şi capacitatea de autoregenerare a acestora în ciuda dictaturilor politice care s-au succedat. Acum un an, am vrut să intru în Kosovo, dar nu a fost posibil din cauze conjuncturale locale...
Ori de câte ori am trecut prin Cazanele Dunării, pe malul românesc, nutream speranţa că voi reuşi să admir peisajul carstic impunător şi de pe malul sârbesc...Aveam mereu impresia că este mai atractiv, mai spectaculos şi chiar mai bine întreţinută reţeaua lor rutieră...
***
Acum, cu prilejul Congresului Societăţii Române (fostă Regală) de Geografie desfăşurat la Drobeta Tr. Severin, am revenit pentru o zi în Serbia pentru a vizita zona de graniţă şi de a intra în contact cu românii din Valea Timokului şi Craina sârbească de sud-est...
GHERDAP, în limba sârbă are sens de "stânci în albie...", adică ape repezi cu stâncării. De aceea cele două hidrocentrale şi lacurile aferente de pe Dunăre au fost "botezate" de sârbi, Gherdap I şi II, sau pe româneşte "Porţile de Fier I şi II".
Da, Cazanele Dunării cu defileul care în zona de maximă îngustare are abia 130 de metri., parcă sunt mult mai spectaculoase de pe malul sârbesc. Chiar şi elementele antropice definitorii ale Cazanelor ...româneşti, Mănăstirea Mraconia şi sculptura în stâncă a lui Decebal (executată la comanda lui Iosif Constantin Drăgan) par mai impunătoare...Doar drumul care străbate defileul românesc între Orşova şi Moldova Nouă este o catastrofă, mereu este închis din cauza slabelor consolidări de versant şi...nu numai!
Defileul se poate admira în toată splendoarea lui de la înălţimea şoselei sârbeşti care străbate numeroase tuneluri printr-o zonă carstică plină de necunoscut.
Mănăstirea Malainiţa este unica în care se încalcă legislaţia sârbă religioasă, deci este ilegală. Ea este a românilor timoceni iar stareţul recunoscut de biserica ortodoxă română (provenit dintr-o familie mixtă, cu tatăl sârb şi mama româncă) este mereu ameninţat de autorităţile sârbeşti! Vizita noastră se pare că a adus un plus de siguranţă printre satele timocene, unele 100% româneşti şi cu locuitori care încă, nu ştiu a grăi sârbeşte! (www.geo-sgr.ro)
Zona are un imens potenţial turistic natural şi antropic. Noi, am vizitat oraşul minier Majdanpek, care, în opinia mea, nu seamănă deloc cu oricare dintre oraşele miniere româneşti, de la dotările edilitare până la aspectul gospodăriri comunitare. Spre exemplu, aici sunt două imense săli de sport (echipa acestui mic orăşel cca 25000 loc., a fost campioana Serbiei la baschet şi a făcut furori în ligile europene!), numeroase terenuri de sport, două terenuri de fotbal cu tribune şi spaţii de recuperare. Dealtfel, toate comunităţile vizitate (Delj Mladenovac, Kladova) ne-au demonstrat ataşament pentru sport şi mişcare în aer liber sau pentru proiecte educative. La Delj Mladenovac, echipele de scout (cercetaşi) participau activ la un proiect de ecologizare dedicat Zilei Mondiale a Mediului, iar şcoala şi gimnaziul local au dotări impresionante pentru activităţile recreative şi sportive (sală modernă, terenuri numeroase dotate cu gazon sintetic, etc). Negotin şi Kladova sunt două orăşele dunărene active pentru transportul fluvial şi care tîrguri comerciale de importanţă regională pentru românii timoceni.
Peştera Racovăţ situată în apropierea oraşului Majdanpek este o bijuterie carstică, relativ bine pusă în valoare şi cu un potenţial de valorificat în viitor... Vizibilitatea acesteia şi prin strategia de marketing turistic ne conduce la ideea unui viitor bun şi de perspectivă a zonei, inclusiv prin integrarea transfrontalieră a zonei, cu România.
Cu un an în urmă, am traversat Serbia de la nord-est spre sud şi am făcut atunci comparaţii pertinente asupra evoluţiilor potrivnice a
acestui popor pe fondul imenselor tulburări interetnice care s-au succedat pe toată durata anilor 1990 şi până în 2006...Văzusem Belgardul imediat după bombardarea lui de către americani în 1999 şi am fost chiar atunci plăcut impresionat de reaşezarea comunităţilor şi capacitatea de autoregenerare a acestora în ciuda dictaturilor politice care s-au succedat. Acum un an, am vrut să intru în Kosovo, dar nu a fost posibil din cauze conjuncturale locale...Ori de câte ori am trecut prin Cazanele Dunării, pe malul românesc, nutream speranţa că voi reuşi să admir peisajul carstic impunător şi de pe malul sârbesc...Aveam mereu impresia că este mai atractiv, mai spectaculos şi chiar mai bine întreţinută reţeaua lor rutieră...
***
Acum, cu prilejul Congresului Societăţii Române (fostă Regală) de Geografie desfăşurat la Drobeta Tr. Severin, am revenit pentru o zi în Serbia pentru a vizita zona de graniţă şi de a intra în contact cu românii din Valea Timokului şi Craina sârbească de sud-est...
GHERDAP, în limba sârbă are sens de "stânci în albie...", adică ape repezi cu stâncării. De aceea cele două hidrocentrale şi lacurile aferente de pe Dunăre au fost "botezate" de sârbi, Gherdap I şi II, sau pe româneşte "Porţile de Fier I şi II".
Da, Cazanele Dunării cu defileul care în zona de maximă îngustare are abia 130 de metri., parcă sunt mult mai spectaculoase de pe malul sârbesc. Chiar şi elementele antropice definitorii ale Cazanelor ...româneşti, Mănăstirea Mraconia şi sculptura în stâncă a lui Decebal (executată la comanda lui Iosif Constantin Drăgan) par mai impunătoare...Doar drumul care străbate defileul românesc între Orşova şi Moldova Nouă este o catastrofă, mereu este închis din cauza slabelor consolidări de versant şi...nu numai!
Defileul se poate admira în toată splendoarea lui de la înălţimea şoselei sârbeşti care străbate numeroase tuneluri printr-o zonă carstică plină de necunoscut.
Mănăstirea Malainiţa este unica în care se încalcă legislaţia sârbă religioasă, deci este ilegală. Ea este a românilor timoceni iar stareţul recunoscut de biserica ortodoxă română (provenit dintr-o familie mixtă, cu tatăl sârb şi mama româncă) este mereu ameninţat de autorităţile sârbeşti! Vizita noastră se pare că a adus un plus de siguranţă printre satele timocene, unele 100% româneşti şi cu locuitori care încă, nu ştiu a grăi sârbeşte! (www.geo-sgr.ro)
Zona are un imens potenţial turistic natural şi antropic. Noi, am vizitat oraşul minier Majdanpek, care, în opinia mea, nu seamănă deloc cu oricare dintre oraşele miniere româneşti, de la dotările edilitare până la aspectul gospodăriri comunitare. Spre exemplu, aici sunt două imense săli de sport (echipa acestui mic orăşel cca 25000 loc., a fost campioana Serbiei la baschet şi a făcut furori în ligile europene!), numeroase terenuri de sport, două terenuri de fotbal cu tribune şi spaţii de recuperare. Dealtfel, toate comunităţile vizitate (Delj Mladenovac, Kladova) ne-au demonstrat ataşament pentru sport şi mişcare în aer liber sau pentru proiecte educative. La Delj Mladenovac, echipele de scout (cercetaşi) participau activ la un proiect de ecologizare dedicat Zilei Mondiale a Mediului, iar şcoala şi gimnaziul local au dotări impresionante pentru activităţile recreative şi sportive (sală modernă, terenuri numeroase dotate cu gazon sintetic, etc). Negotin şi Kladova sunt două orăşele dunărene active pentru transportul fluvial şi care tîrguri comerciale de importanţă regională pentru românii timoceni.
Peştera Racovăţ situată în apropierea oraşului Majdanpek este o bijuterie carstică, relativ bine pusă în valoare şi cu un potenţial de valorificat în viitor... Vizibilitatea acesteia şi prin strategia de marketing turistic ne conduce la ideea unui viitor bun şi de perspectivă a zonei, inclusiv prin integrarea transfrontalieră a zonei, cu România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu