Ce mai aşteptăm de la clasa politică; doar să le "moară exponenţii"...

Citind astăzi un lung articol scris de Adr. Neculau într-unul din ziarele locale, nu pot să-mi înfrânez pornirile şi, să scot, din tolba cu filosofii politice proprii un mai vechi material, scris acum vreo 2-3 ani în urmă şi adus la zi...

"Lupta dintre forţele de conformare şi forţele de inovare nu-şi pierde niciodată atracţia şi rămâne decisivă şi pentru unele, şi pentru celelalte..." (J. Moscovici, Psihologia minorităţii active). "Când o populaţie este bombardată până la saturaţie cu modele, sloganuri, valori care nu au putut produce nimic nou, cerând conformare fără nici un fel de gândire critică, uniformitate şi mişcare dirijată precum mersul acelor de ceasornic, totul devine deodată suspect şi creează o sensibilitate la alte discursuri. Apare întâi mirarea, apoi se instaurează protestul şi se încheagă, încetul cu încetul, unitatea celor ignoraţi...(A. Neculau)

Prin ce impresionează aceste grupări minoritare care se intitulează “partide politice”? Printr-un stil de gândire nou, deosebit, sfidând limbajul şi gândirea la care oamenii au aderat până atunci, hipnotizaţi, manipulaţi prin media! Grupuri din ce în ce mai largi realizează ca au devenit jucăria unor forţe malefice, că gândesc după un tipar care le-a fost indus, că le-au fost sugerate gusturi, standarde străine de evaluare şi se hotărăsc să reziste şi să se revolte. O noua filozofie de viaţă îşi face încetul cu încetul loc printre cei orbiţi de stilul şi de limbajul mult coborât în derizoriu.

Toţi politicienii mioritici reclamă puterea în virtutea parvinitismului care îi caracterizează; ei sunt clasa “aleasă”, de neînlocuit, poziţia lor a fost câştigată prin sacrificii mari, corupte şi corupătoare deopotrivă. Dacă ne uităm cu ce “lacrimi” tovarăşii din gloata “opoziţiei” actuale reclamă puterea, adică acei care s-au înfruptat puternic şi scârbavnic din ciolan aducându-i pe români la sapă de lemn fără nicio umbră de remuşcare, atunci avem imaginea grotească a cine ne sunt politicienii actuali. Exact ca şi comuniştii, care de fapt au venit la putere ajutati de “pretenii (lor)de la răsărit!”şi s-au instalat ca o neo-burghezie roşie, clamând, înfierând cu mânie proletară burgezia anterioară, dar trăind exact ca aceştia într-o bunăstare deşanţată.

Am studiat cu maximă atenţia democraţia atât de invocată a perioadei interbelice a secolului al XX-lea, exact aceleaşi sentimente, ca şi acum, dominau societatea românească de atunci, aceeaşi corupţie, acceaşi nepăsare faţă de cetăţean. Tocmai din acest motiv, comuniştii, au venit la putere printr-un vid democratic de neîncredere în foştii politicieni pătaţi şi, au reprezentat pentru început, un potenţial orizont de aşteptare evolutivă care a şi reuşit prin industrializarea forţată să “confirme”. Astfel şi burgezia roşie s-a instalat lejer la putere distrugând doar elitele care se opuneau, nu şi pe cei care au coabitat şi au servit regimul pentru a-şi menţine privilegiile.

Şi, actuala clasă/cloacă politică se ghidează după acelaşi plan diabolic, în numele “democraţiei lor originale”, a “pluralismului” (“pleacă ai noştrii, vin ai noştrii…ăilalţi rămân ca proştii!”, adică populaţia), “anticorupţiei” şi “anticomunismului deşănţat”, adică acele sloganuri imbecilizatoare în care, ei, politicienii actuali nu cred nicio clipă şi, prin care îşi doresc şi dobândesc puterea doar pentru ei şi gaşca lor apropiată, nu au niciun respect faţă de contribuabilul român care până la urmă îi plătesc… Cetăţenii/votanţii nu fac parte niciodată din vreun algoritm al bunăstării “cetăţii”, ei, iau “parte”la spectacolul de jocuri si lumini transmis pe sticla tembelizorului unde “politicienii” se zbenguie în funcţie de cotizaţia aruncată la partid în următorii 4 ani de după alegeri. Dacă vreţi să aveţi imaginea lipsei elementare de bun simţ în “gospodărirea” banului public faceţi o analiză aritmetică: câţi bani din suma “forfetară parlamentară” au cheltuit deputaţii ieşeni, Fenechiu şi Spânu; răspuns: cam de peste 3 ori mai mult decât un deputat maghiar! Puterea este foarte importantă pentru politicieni, aceasta duce la acapararea averilor imense şi subjugarea banului public către clientelele relativ reduse de corupţi apropiaţi lor, ale “găştilor masonice” în care sau, la care au aderat. (cine se aseamănă se adună!)

Între profeţie optimistă a lui Brucan conform căreia ne trebuie cel puţin 20 de ani pentru a se instaura democraţia în spaţiul mioritic şi cea pesimistă a lui Djuvara, că ne sunt necesari cel puţin o generaţie, eu, înclin să cred că cei 45-50 de ani de comunism cer/reclamă cel puţin două generaţii de spălare socială reală a românilor. Adică şi “puii” lui alde: Iliescu, Hrebenciuc, Ponta, Cozmâncă, Gioană, Dragnea, Mazăre, Oprişan, Nichita,Tăriceanu, Antonescu, Fenechiu, Orban, Voiculescu, Băsescu, Videanu, Berceanu, Blaga, Udrea, Bela, Attila, Vadim Tudor, Becali, Diaconescu otv, etc., trebuie să “moară” şi astfel să avem speranţe…

Ăştia de acum, parcă, sunt clonele “mulatre” ale acelor politicieni intebelici, rezultaţi din “violul” politic de sub comunişti, adică neo-burghezia clientelară mioritică…Şi, ca o ironie, moderată, închei cu un banc englezesc:

-John, unde-i câinele?

-Sir, făcea politică şi l-am împuşcat!

-John, după ce ţi-ai dat seama că făcea politică?

-Sir, era în grădină şi mâna rahat...!