vineri, 25 martie 2011

Despre apusul puterii sindicatelor

Sindicatele din România prin puterea conferită de partidul-stat, la umbra unei legi super-protectoare (cum era vechea Lg 53/2003 cu amendamentele de rigoare) ajunsese unul dintre cei mai importanți agenți electorali pentru anumite partide politice, alături de biserică și de unele servicii...
Prin forța liderilor, adevărați mafioți locali și naționali, sindicatele manipulau prostimea și slujeau spiritul de turmă după interesele lor și a ”sforarilor” politici cu care colaborau în interese de tot felul. Recentele dezvăluiri legate de activitatea ”vârfurilor” sindicale nu este un lucru întâmplător și, probabil, ar fi fost imposibile în orice guvernare anterioară. Îmi amintesc că prin guvernarea pesedistă 2000-2004 un lider sindical (din educație) cu clanța mare, ieșean, avea cotă parte la șpăgile colectate la examenele de titularizare în învățământ, la fel ca politrucii care conduceau (politic) I.Ș.J. Probabil că și sub celelalte guvernări lucrurile să nu se fi schimbat prea mult, sunt inspectori de ”management” membri ai camarilei pesedisto-liberale cu vechi state în IȘJ Iași care știu bine cum se ”organizează” evenimentele și numirile...Posibil!
Să înțelegem că urmează o nouă normalizare a societății pe fondul promovării unor politici economice reale de dreapta și slăbirea puterii (discreționare) a liderilor de sindicat?
Până la un punct modificările legislative din ultimii 2 ani au urmărit în principal modernizarea țării și scoaterea ei de sub ”idealul” politicilor de stânga care încurajează lenea și chiulul. Statul social de emanație iliesciană a falimentat odată cu lacheii acestui sistem și, mai ales, cu românii creduli. O maximă specifică umorului fin a lui Mark Twain, veche de peste 100 de ani afirmă ...” oamenii de dreapta inventează fără încetare ideologii noi, dar după ce acestea au fost folosite, cei de stânga le adoptă”, așa că, în ipoteza unei noi accederi la putere, stângisto-centriștii din USL s-ar putea să adopte și ei, același traiect al reformelor, ce-i drept, impuse probabil și de Coana Evropă! Asta n-ar fi nicio noutate, deoarece reformarea politică a României este ultima țintă și cea mai grea, întrucât la mijloc sunt bani, foatre mulți bani, care leagă clanurile/găștile ce subordonează partidele. Și, să rămânem tot în spiritul lui Mark Twain care făcea o referire malițioasă la calitatea vinurilor nemțești, putem afirma că politicienii românii se deosebesc doar prin... etichetă (gașcă) și nu prin calitate...

Niciun comentariu: