marți, 24 ianuarie 2012

PONTĂNAC + ANTENESCU = 2 PINOCCHIO!


Orice român de bună credință și-a dat seama, cred, că problematizarea de mai sus este plină de adevăr; tot așa cum ne dăm seama că cele două personaje ne arată interfață hidoasă a unui ansamblu corupt cum sunt absolut toate partidele politice din România.
Ieri seară, pe TVR 1, l-am urmărit pe tov. Antenescu în calitatea lui de invitat. Pe durata tirului relativ modest de întrebări a celor doi moderatori s-a văzut cu ochiul liber că dl. Antenescu stăpânește în parte tehnica specifică securistului îndoctrinat, aceea de a răspunde prin …întrebare sau mai ales, contracararea prin minciună. Omul minte, dar modest de tot în opinia mea. Exemplu: moderatorul întreabă cum este posibil că partidul are în față tocmai securiști dovediți care au distrus viețile românilor cinstiți, respectiv Dan Voiculescu și, cea mai nouă achiziție, Sorin Roșca Stănescu? Răspunsul jalnic a tov.  Antenescu a demonstrat clar că partidul d-lui este o adunătură de…securiști sau, poate, vreo grădină zoo, dacă ținem cont de cine mișună prin filiale! Păi, tov. Antenescu, l-ai pus pe Voiculescu până și pe drapel, probabil prin transfer de la PSD! La o altă întrebare a moderatorului, când i s-a solicitat tov. Antenescu părerea asupra continuării demersului fostului președinte Constantinescu de a desecretiza dosarele fostei ICE Dunărea a fostei Securități, unde Dan Voiculescu era mare stăpân peste conturi! Al dv. Antenescu a dat în bâlbâială, l-au luat apele și a bâiguit ceva ambiguu…Cum, necum a ieșit șifonat și exact la fix, reușind să nu spună nimic, nici despre hălcuiala de-a demisia din Parlament. Totul este joc de imagine, este din ce în ce mai clar, socialiștii adunați în USL doresc cu ardoare să revină în cărți, fiind cotați mult sub 43% în intențiile de vot. Nu le-a ieșit jocul de imagine și nu le prea iese nicăieri, nici chiar la Iași, unde cei doi corupți, Nichita și Fenechiu, au adunat mulțimea prostită cu o fasolă cu ciolan. Nu domnilor- tovarasi, asta nu-i politică, este demagogie ieftină și dispreț pentru înaintașii noștri. Să vă fie rușine pentru toată mizeria umană pe care ați adunato pe caldarâmul din Piața Unirii din Iași, acolo unde, ieșenii demni au văzut cum cei doi pseudo-lideri de partide au arătat ca doi papagali stingheri. De asta minciunile ordinare ale celor doi mă fac să-i asemăn cu …2 Pinocchio cu capetele din lemn! Adevărații lideri socialiști (doar cu numele, pentru că ei în numele socialismului doar fură) sunt hrebenciuci, voiculești … și tot neamul vostru de nemernici!

luni, 16 ianuarie 2012

EMANAȚIA CALDARÂMULUI sau TENTAȚIA NIMICULUI?

Moise Guran, la un post radio comercial, spunea zilele astea că în astfel de momente tulburi, cu manifestări de stradă, se va ridica din mulțime, nemulțumită, un ”Mesia” care, însă, nu știe nici pentru ce se află acolo și cu atât mai mult ce să o să facă după acel eveniment! Exact ca în celebrul banc cu revoluția…” am făcut-o, am cîștigat-o dar acum, ce facem cu ea?” sau că tot suntem în anul Caragiale…” eu, cu cine votez?”. Concret, nemulțumirea maselor de oameni, firească, pentru actuala conjunctură economică națională și globală nu are un orizont al revendicărilor și, cu atât mai mult, nu prea știu care sunt prioritățile imediate! Am văzut cu toți că, dacă sunt întrebați 20 de manifestanți, sunt, în medie, peste 15-17 revendicări! Fiecare revendică ceva! Și mai grav, în opinia noastră, este că demisiile solicitate (cel mai probabil pe bună dreptate) nu sunt urmate de o gândire coerentă, invocată mai sus: CE PUNEM ÎN LOC? Pentru că, în opinia noastră, întreaga ”clasă politică” este declasificată, este repetentă de mult timp. Dacă actuala opoziție care își dorește cu ardoare să se folosească de mulțimea deznădăjduită petru a ajunge imediat la ciolan reprezintă o alternativă (doar pentru fripturiștii lor de partid și atât!), atunci noi le reamintim românilor că adevărați gropari ai lor sunt tocmai actuala opoziție. Trebuie spus, sau reamintit românilor, că imensa golănie financiar-bancară ”creditul cu buletinul” i-a distrus iremediabil, foșții guvernanți, prin încurajarea consumului în detrimentul producției și o imensă supradimensionare a aparatului bugetar a dus țara la faliment. Spre deosebire de ei, actualii guvernanți cu vistieria goală și la presiunea finanțatorilor externi, a început reformarea reală și creionarea unei Românii cu adevărat moderne. Numai că, metodele și mai ales exponenții lor politici de impact, nu sunt tocmai persoanele care să convingă românii că merită efortul de a se reforma o societate bolnavă din toate punctele de vedere!

NU VĂ MAI LĂSAȚI MANIPULAȚI!

duminică, 15 ianuarie 2012

România în haos....în regia Felix Motanu și camarila


Astăzi a fost Ziua Culturii Naționale și, evident, aniversarea poetului național Mihai Eminescu. Cei mai mulți au ”sărbătorit” în surdină, acasă, iar unii, manipulați, au ieșit în stradă reclamând ceva! Asta-i o altă limită a democrației, din păcate!

Am remarcat cu o oarecare resemnare cum, evenimentul cultural național în sine, este acoperit de ”marea revoltă națională” plănuită, cel mai probabil, în creuzetul urii de clasă a triadei rușinii Voiculescu-Ponta-Antonescu.

Românii sunt un popor fără apetență pentru spiritul civic, ușor manipulabili și deci ușor de prostit! Românii nu citesc legi pentru că, un sistem educativ bolnav nu a reușit să le cultive responsabilitatea civică! Momentul ales pentru așa-zisa explozie a urii naționale nu este deloc întâmplătoare, mai ales dacă le iese ”strategilor”. Săptămânile viitoare trebuie să se pronunțe justiția în cazurile de corupție a unor dosare grele ale oligarhiei furtului național, printre care amintim pe cele ale lui Dan Voiculescu sau Adrian Năstase. La fel de puțin întâmplător, a apărut pe surse, stenograma (parțială) a unei convorbiri între mult prea fericitul popă-șef și ”Guzganul Rozaliu”! Se pare că, colaborarea dintre cei doi era cu bătaie lungă, politică, urmând ca cei mai mari agenți electorali, adică popimea, să pună umărul la prostirea enoriașilor care să fie sfătuiți, discret, total ”dezinteresat” cum să voteze! Nu știm dacă nu cumva și actuala răsmeriță, nu era bătută în cuie de cei doi tovarăși de mult prea bine amintiți anterior.

Un lucru este cert, Dragnea, un alt mare ”strateg” pesedist (și el penal cu fonduri europene ca mai toți lideri acestui partid, care batjocorește imaginea acestei țări și, evident, pe români!) se bătea de ceasul morții ”că le pleacă marele chilot național la Monte Carlo…” și nu are cine ieși pe sticlă la evenimentele programate în mare taină, marcă înregistrată Felix Motanu cu impactu!

Așa că, deocamdată băieți au trecut la planul ”B”, pentru că primul deja a făcut fâsssss….Vor să aducă capitala în fierbere pe un motiv de care, cei mai mulți nu-l știu, pentru că oricum nu știu să citească, ori primesc bani să iasă în stradă! Dar dacă nu le iese nici planul ”B” sau cel de rezervă, să-i vedeți săptămâna viitoare ce urlă alde Voiculescu sau Năstase că sunt condamnați pe nedrept și că sunt victime ”politice ale dictatorului Băsescu!” Cam acesta-i scenariul!

Trebuie să dovedim bun simț și spirit civic și să nu cădem pradă unor hoți care s-au cocoțat în funcții politice prin corupție generalizată și, care, acum, speră să scape din nou de răspundere în fața legii pentru toate faptele lor. Hai că se poate!

luni, 2 ianuarie 2012

După peste...20 de ani!

După doi ani de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, la 12 decembrie 1941, România este presată de Germania să declare război Statelor Unite ale Americii. Deşi americanii au răspuns abia în iunie 1942, în aceste 6 luni ei s-au interesat de comportamentul şi obiceiurile românilor. Aşa se face că agenţia guvernamentală însărcinată cu propaganda (Office of War Information) o angajează pe antropologul Ruth Benedict să scrie un studiu despre cultura şi comportamentul românilor. Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unul din cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă a lui Franz Boas (supranumit şi "părintele antropologiei"), scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cu personalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza în noiembrie 1943, avansând astfel calea metodei denumite "antropologie de la distanţă".

Lucrarea începe cu o scurtă trecere în revistă a istoriei românilor. Autoarea spune că, deşi din cele mai vechi timpuri populaţiile de pe teritoriul actualei Românii au fost exploatate pe rând, mai întâi de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, forţaţi la muncă agricolă de grecii care au primit pământ de la stat şi cuceriţi de Imperiul Habsburgic, românii au reuşit să îşi creeze o identitate istorică naţională.

Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţine că românii sunt, în primul rând, preocupaţi de crearea imaginii de sine şi analizează modul în care aceştia concep formarea unei identităţi în contextul social.Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazat pe analizarea unor proverbe din cultura română, care să reliefeze modul în care românii concep dezvoltarea personală.

Conform concluziilor cercetătoarei, românii se bucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitatea erau considerate "arme" pe care orice individ le putea utiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea. Românii erau prezentaţi ca având o dorinţă arzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloace cât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc, o potenţială sursă de îmbogăţire, este consemnată şi ea de către antropolog. Omul din România era văzut drept un individ impulsiv şi violent, dar care se simţea vinovat atunci când experimenta plăceri şi se pedepsea pentru acest lucru. Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania sunt mult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare, practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează că religia practicată în România nu respectă canoanele creştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimită băieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.

Cea de-a doua preocupare a românilor, după dezvoltarea personală şi implicit îmbogăţirea, era reprezentat de îndeplinirea obligaţiilor familiale. Solidaritatea socială avea un nivel scăzut şi, prin urmare, nu putea fi vazută ca o povară, dar nici ca un ajutor real.
Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum "Capul plecat sabia nu-l taie" sau "Sărută mâna pe care nu o poţi muşca", antropologul afirmă că românii trăiesc într-o societate în care a săruta mâina superiorului este o practică comună, ei fiind umili şi supuşi. Nici onoarea nu are o valoare prea mare, concluzionează autoarea în urma analizării unor zicale precum "Onoarea nu ţine de foame".

Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată o valoare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin care părinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizar lui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţată public şi în detaliu. La români, afirmă autoarea, bărbatul îşi alegea întodeauna o femeie frumoasă la trup, dar nu şi la faţă. În acest fel, femeia nu ar fi fost dorită de un alt bărbat şi ispitită de acesta.

Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sa că, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiu sexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pe care românii l-au consemnat în proverbul "Bătaia e ruptă din rai". De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedict notează că, spre deosebire de polonezi, românii sunt mult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi. Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie apare cel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, românii îl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţa acestuia.

Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţii româneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa unei unităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologul susţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slab dezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România se baza pe simboluri culturale, iar masele de oameni se lăsau conduse precum oile.

Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.

În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. Drept concluzii, antropologul a scris că "Idealul de viaţă românesc este practic hedonismul. Oamenii ar trebui să îşi satisfacă dorinţele".
"Această aprobare a plăcerii e substratul atitudinilor româneşti în relaţiile interpersonale. Un individ îşi bazează legătura cu un alt individ pe plăcerea pe care i-o furnizează această legătură".
"O relaţie omenească bună care să nu dăruiască plăcere este pentru români o contradicţie în termeni"; oportunismul românesc este o expresie a hedonismului românesc".

Deşi lucrarea Romanian Culture and Behavior a fost terminată în 1943, ea a fost tipărită mult mai târziu, în România fiind tradusă abia după anul 2000.


CONCLUZII- DUPĂ PESTE 20 DE ANI!

Evident trăsăturile care generalizează, antropologic, poporul român este tipic balcanic, speculativ și arată ceea ce se cunoaște dar …nu se recunoaște; un popor care trăiește în sărăcie îl vinde și pe Dracu drept Înger! Am sperat că măcar după căderea comunismului trăsăturile antropologice datorate mentalului colectiv sa ”eu-lui” individualizat să se fi schimbat. Din păcate cei peste 40 de ani de comunism, nu au făcut decât, ca prin uniformizarea socială declarată, ca politică națională de comuniști cu toate racilele trecutului moștenite sub turci, ruși sau austro-ungari, să răbufnească și cu mai mare putere. Din păcate!

Bibliografie

www.descopera.ro/decembrie 2011