Jurnal de călătorie MAROC 2010. (I) Simple comparaţii

Este greu să cuantifici impresiile unei călătorii, chiar şi cu specificitatea şi experienţa evaluatorului imparţial!
Marocul, acest tărâm udat pe 2 laturi de ocean şi mare, vecin cu imensitatea pietrelor şi nisipurilor sahariene, cu oameni harnici pe ogoare şi nu numai, cu lichele şi cerşetori la tot pasul...
MAROC o ţară cu o infrastructură admirabilă pentru un stat african, fie el, chiar maghrebian! Peste 1000 de km de autostrăzi care leagă marile oraşe, aeroporturi noi ultramoderne (Rabat, Fez, Marrakesh, Casablanca, Agadîr sau Ouarzazatte), căi ferate modernizate şi noi gări cu un design arhitectonic uimitor şi o curăţenie exemplară. Toate astea, într-o ţară cu un rege probabil semi-democrat, dar care gestionează eficient bogăţia şi mai ales investiţiile de capital care să-i facă ţara mai atractivă pentru turism, una dintre principalele priorităţi.
Nu vreau să compar cu România, această ruină totală a U.E. în care nu avem aproape nimic din dotările marocane!
Îmi amintesc că în anul 2000, după ce am vizitat Tunisia, am spus tuturor celor interesaţi că nu ne putem compara sub nicio formă cu statele care doresc să dezvolte turismul, fie ele africane. Tot atunci mi-am reformulat părerile şi mai ales, constatările despre formele de turism practicate, în urma vizitei în Atlasul Mic şi ăn coloniile de corali din golful Bizerte. Am văzut şi am circulat pe autostrada dintre Tunis şi Hammamet care era în totalitate iluminată noaptea! Da, în Africa de nord, în Maghreb, acolo unde oficialităţile au înfiinţat academii de turism ca o prioritate naţională.
Pentru mine este clar, orice guvernant din România de după 1990 nu are decât o singură prioritate, căpătuirea lui şi a găştii din care face parte. Faptul că decidenţii economici şi administrativi sunt nepricepuţi şi rău intenţionaţi ne arată limita absurdului politic şi hăul imens în care ţara a fost aruncată...Atât!

IMPRESII DE VACANŢĂ (II)

30 IUNIE 2009, Vama Naidăş (Oraviţa), ora 21,20
Am trecut prin cca 12 puncte vamale pe durata concediului nostru în Balcanii de Vest: România, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi Heţegovina şi, nicăieri, nu am trăit umilinţa din vama românescă, Naidăş.
Cum am trecut de vama sârbească(unde vameşii sârbi ne-au urat "bun venit" şi "drum bun", în cele maxim 120 de secunde cât am stat în vamă) ne-a copleşit realitate românească, o mizerie cruntă peste tot, ambalaje, resturi menajere şi o putoare ordinară. Maidanezi şi şmecherii de România/Caraş-Severin care aduceau "marfă"(ţigări de contrabandă) din Serbia. Un limbaj ultratrivial domina totul. Suntem ţinuţi 90 de minute în vamă, pentru că, fiecare maşină este căutată...în toate ungherele. Clădirea vămii, jegoasă din cale afară, asfaltul aproape inexistent... Şeful vămii, ne ia la mişto, că, ar fi trebuit să intrăm pe contrasens şi să-i lăsăm pe "aştia" cu micul trafic de frontieră să aştepte, că ei oricum nu se grăbesc... Se scuză, puţin credibil, că nu are bani de modernizări şi că vama respectivă nu este prea importantă! (în comparaţie cu Stamora-Moraviţa, am avut impresia că intrăm în ...Afganistan!). Memoria, nu-mi joacă feste, acum 2 ani, în vama de la Carei am întâlnit aceeaşi situaţie şi o droaie de promisiuni-bineînţeles neonorate- ale oficialităţilor, că vor face şi drege...
M-am simţit umilit în toată fiinţa mea, că venind acasă, sunt primit ca ultimul bişniţar de contrabadă pe frontieră. Trebuie făcut ceva ca în ţara asta, bântuită de o clasă politică nepricepută sau poate, chiar rău intenţionată (!) oamenii cu adevărat competenţi ar trebui să conducă . Abuzurile de putere şi menţinerea statului de cetăţeni asistaţi social, a încurajat peste limită, hoţia, trândăvia şi demagogia ieftină.
Susţin cu toată tăria că este nevoie de legi speciale care să-i oblige pe români să muncească, este nevoie de şantiere şi infrastructură, că ne sufocăm în drumuri ruinate (moştenite de pe vremea comunismului) şi mizerie la tot pasul. Magazinele dutty-free din vămi ar trebui închise, aşa cum au făcut toate ţările din Balcanii de Vest pe care le-am vizitat.
Politicienii români, cei care se trag cu avionul, ar trebui puşi să conducă maşini pe drumurile desfundate din România şi, apoi, duşi să vadă cum oamenii responsabili, muntenegreni, croaţi, sârbi sau bosniaci, au realizat infrastructuri de invidiat, dealtfel normale în ţările în care, aleşii sunt responsabili faţă de cetăţenii pe care îi reprezintă...
La Bela Crkva, un orăşel de graniţă sârb, un indicator spre vama Naidăş avea următoarea inscripţie: "S.R.Rumania". Corect, aici, infrastructura este aceeaşi ca acum ...20 de ani, în plin comunism.