Turcia și puseurile de mare putere regională!

Nu-i nici un secret că economia Turciei este una dintre cele mai dinamice din lume în ultimii ani. Metamorfozarea peisajului urban este vizibilă pentru orice trecător, la sate mai trăiesc cca 25% din locuitori, iar Turcia a acces în G-20 fiind cam a 17-a țară după PIB…Numai că, diferențele dintre urbanul modern și chiar ultramodern al orașelor de pe litoral contrastează puternic cu ruralitatea pronunțată, cu elemente de feudalism în dotările tehnice din Anatolia și Kurdistan.

Recent am avut o discuție, relaxantă, cu un expert în Ministerul Economiei din Turciei, un diplomat de carieră. Am fost plăcut surprins de pregătirea științifică a specialistului (dr în SUA) și discuția a ajuns la economie, geopolitică și viitorul Turciei în U.E. Evident, discuția a pornit de la percepția vizuală a peisajului economic, mai mult sau mai puțin cosmetizat. Numai că am ajuns și la subiecte mai sensibile care au necesitat armonizarea discursului și am văzut licărirea de frustrare din ochii colegului de dezbateri și confesiuni!

Turcia își dorește f. mult să fie în U.E. dar dacă nu se grăbesc pașii, noi, cu creșterea noastră economică, s-ar putea să nu mai dorim această integrare! Turcia este o putere la Mediterana și nu are nevoie prea mare de U.E. Măi să fie! Retorica asta am auzit-o acum vreun an și din gura premierului turc!

Am adăugat că la nivelul societății discrepanțele dezvoltării Turciei sunt foarte mari. Și, inevitabil, am ajuns la indici și indicatori. I-am amintit colegului turc că un indicator care nu minte este IDU/IDH care postează Turcia pe un neonorant loc 92 și care demonstrează precaritatea sistemului social, educațional și sanitar. Dealtfel, i-am amintit colegului turc că în timp, am vizitat școli din Turcia și că pot concluziona nivelul evoluției educației în acestă țară. Și ca să fiu convingător i-am amintit de cum arată un liceu în Antalya și la Mahmutlar, un orășel de lângă Alanya, unde ne aflam noi. Ca să nu mai vorbim de nivelul școlarității sau de gradul de alfabetizare…. Apoi, am continuat cu nivelul de trai și asistența sanitară. Am reușit astfel să-i arăt preopinentului meu diferențele vizibile din societatea turcă care nu sunt reflectate în societatea …reală!

Numai că puseurile dezvoltării (boom economic sau ”tigru eurasiatic”) determină în rândul populației și analiștilor economici re-trăiri istorice, de mare putere imperială otomană. Turcii uită un lucru elementar, ei, au ars niște etape evolutive sociale, sărind din feudalismul musulman și subdezvoltat în modernitate, la începutul secolului al XX-lea, odată cu reformele radicale ale lui Kemal Atatürk. Și, chiar dacă Turcia este o putere economică recunoscută, cu cca 73 milioane de cetățeni, istoria o judecă iar elementele care țin de bunăstare socială nu pot fi încă mințite…

(foto: parcul portului din Alanya)

În ţara lu' râsu'-plânsu'!

Nu puţini sunt românii care sub dictatura comunistă au supravieţiut prin umor...negru care le îndulcea într-un fel sau altul ternul social şi lipsurile de zi cu zi!
Dar, în plină contemporaneitate, în societatea neocapitalist-consumistă umorul relativ sumbru al cetăţeanului actual îmbracă forme pe alocuri groteşti. În primul rând mă refer la doza de impertinenţă şi nesimţire pe care partidele actualei opoziţii o arată faţă de instituţiile statului de drept pe de o parte şi, mai apoi, faţă de cetăţeanul plătitor de impozite pe spatele cărora aceştia, politicienii, îşi sporesc veniturile.
Mai zilele trecute net-ul era asaltat de o scrisoare acidă a lui CT Popescu adresată preşedintelui...Nu cunosc autenticitatea respectivei scrisori şi cu atât mai mult, îmi este greaţă de "groparii reali ai României" (cei care acum îşi toacă, din opoziţie, imensele tunuri asupra bugetului naţional sau local după caz!) cei care au folosit cu ţiretenie sau poate, abilitate, acest document ăe net. Mai apoi, net-ul este acea formă din ce în ce mai amplă care este folosită pentru manipularea politică a maselor. Faptul că personajele politice dintre cele mai vizibile sunt "pamfletate" de opoziţie nu este un lucru tocmai rău! Dar, să realizezi prezentări power-point prin care să arunci cu lături în putere nu sunt de acord (cel despre Elena Udrea este cea mai mare dovadă de nesimţire politică şi de prost gust). Spiritul pesedist al "partidului curat", cu indivizi mizerabili care prin orice mijloc terfelesc pe cei care nu sunt cu ei este de actualitate deja...Reţelele lor de împroşcat cu lături şi fecale în ...ceilalţi este de notorietate. De fapt, băieţii sunt nervoşi din cauza lipsei de "lipici" la banul public şi de relativa disperare că pierd oameni iar partidul de la putere se consolidează din ce în ce mai mult...
Nimeni nu suflă nimic de economia subterană creată de penelişti şi pesedişti, de mitele imense pe care salariaţi bugetari erau obligaţi să le dea la "partid" , de tunurile cu terenuri pe care aceştia le-au realizat şi, despre, falimentul societăţii prin lipsa investiţiilor reale de pe vremea guvernării lor ... Economia "duduia" în minţile bolnave ale unora, realitatea este cu totul alta, căpşunarii şi constructorii romăni din vestul Europei trimiteau cândva sume mari de bani acasă şi, care ajungeau în consum...Acum, aceştia şi-au regândit poziţiile pe fondul crizei economice iar comerţul românesc este în colaps! Realitatea politică este probabil agitată şi de faptul că urmează ca dosarele unor "grei" (adică şpăgari de frunte ai partidelor) să ajungă acolo unde trebuie. De aici atacul la baionetă a opoziţiei împotriva puterii şi mai ales a mitelor politice negociate în parlament! Râsu-plânsu nu mai este un laitmotiv al rezistenţei faţă de impostura politică ci, el ,va fi înlocuit cu lupta de stradă pentru putere şi bani!