Turcia și puseurile de mare putere regională!

Nu-i nici un secret că economia Turciei este una dintre cele mai dinamice din lume în ultimii ani. Metamorfozarea peisajului urban este vizibilă pentru orice trecător, la sate mai trăiesc cca 25% din locuitori, iar Turcia a acces în G-20 fiind cam a 17-a țară după PIB…Numai că, diferențele dintre urbanul modern și chiar ultramodern al orașelor de pe litoral contrastează puternic cu ruralitatea pronunțată, cu elemente de feudalism în dotările tehnice din Anatolia și Kurdistan.

Recent am avut o discuție, relaxantă, cu un expert în Ministerul Economiei din Turciei, un diplomat de carieră. Am fost plăcut surprins de pregătirea științifică a specialistului (dr în SUA) și discuția a ajuns la economie, geopolitică și viitorul Turciei în U.E. Evident, discuția a pornit de la percepția vizuală a peisajului economic, mai mult sau mai puțin cosmetizat. Numai că am ajuns și la subiecte mai sensibile care au necesitat armonizarea discursului și am văzut licărirea de frustrare din ochii colegului de dezbateri și confesiuni!

Turcia își dorește f. mult să fie în U.E. dar dacă nu se grăbesc pașii, noi, cu creșterea noastră economică, s-ar putea să nu mai dorim această integrare! Turcia este o putere la Mediterana și nu are nevoie prea mare de U.E. Măi să fie! Retorica asta am auzit-o acum vreun an și din gura premierului turc!

Am adăugat că la nivelul societății discrepanțele dezvoltării Turciei sunt foarte mari. Și, inevitabil, am ajuns la indici și indicatori. I-am amintit colegului turc că un indicator care nu minte este IDU/IDH care postează Turcia pe un neonorant loc 92 și care demonstrează precaritatea sistemului social, educațional și sanitar. Dealtfel, i-am amintit colegului turc că în timp, am vizitat școli din Turcia și că pot concluziona nivelul evoluției educației în acestă țară. Și ca să fiu convingător i-am amintit de cum arată un liceu în Antalya și la Mahmutlar, un orășel de lângă Alanya, unde ne aflam noi. Ca să nu mai vorbim de nivelul școlarității sau de gradul de alfabetizare…. Apoi, am continuat cu nivelul de trai și asistența sanitară. Am reușit astfel să-i arăt preopinentului meu diferențele vizibile din societatea turcă care nu sunt reflectate în societatea …reală!

Numai că puseurile dezvoltării (boom economic sau ”tigru eurasiatic”) determină în rândul populației și analiștilor economici re-trăiri istorice, de mare putere imperială otomană. Turcii uită un lucru elementar, ei, au ars niște etape evolutive sociale, sărind din feudalismul musulman și subdezvoltat în modernitate, la începutul secolului al XX-lea, odată cu reformele radicale ale lui Kemal Atatürk. Și, chiar dacă Turcia este o putere economică recunoscută, cu cca 73 milioane de cetățeni, istoria o judecă iar elementele care țin de bunăstare socială nu pot fi încă mințite…

(foto: parcul portului din Alanya)

Se autodistruge capitalismul?

Părerile unor prezicători care își spun analiști și care prevăd șanse de 50% pentru autodistrugerea capitalismului nu este deloc întâmplătoare! Redescoperirea liniilor de gândire din ”Capitalul” lui Marx este doar un nou subiect de dezbatere, fundamentat pe principiul istorismului și mai puțin pe analiza concretă, reală, a piețelor economice mondiale (capitaliste).

Dl. Roubini, cel care a prezis criza economică mondială începută în anul 2008, enunța mai zilele trecute că sunt șanse reale de faliment pentru capitalism! Până aici nimic nou sub Soare, fiecare doctrină politico-economică are un sfârșit, așa cum, aceasta, la un moment dat poate renaște din propria decădere. Fără să bagatelizez părerile considerate drept un real semnal de alarmă, am urmărit cum la un post tv național, într-o dezbatere pe această temă, un cor de gânditori-gen ”Mama Omida”- avîndu-i printre alții și pe Cristian Tudor Popescu și-au dat cu presupusul despre subiectul în cauză…

Personal, stau foarte liniștit, crizele mondiale trec alene pe și printre noi, pentru simplul fapt că România este departe de ceea ce numit economie de piață reală și funcțională. Îmi aduc aminte de duduiala economică din vremea camarilei lui Tăriceanu și de căderea imediată în derizoriul economic care a urmat acestei perioade. Capitalismul românesc este subdezvoltat ca și economia și populația acestei țări, așa că, invocata reizbucnire a crizei economice poate atinge tangențial fragilul echilibru financiar-bugetar mioritic. Că avem sectoare economice aflate constant în criză de supraproducție pe fondul slabei productivități a muncii asta nu este nicio noutate. Că produsele românești au o căutare slabă pe piețele europene nici asta nu-i o mare noutate, lucru reflectat în aceeași productivitate redusă a muncii și a rentabilității societăților românești. Că guvernul actual chivernisește cât poate banul public și ține sub control aceleași cheltuieli publice nici asta nu-i o noutate. Dar, C.T. Popescu cânta déjà prohodul capitalismului prin marea încrâncenare pe banii publici și imensa îndatorare a statelor bogate. Aici este marea problemă! Dezmățul constant prin cheltuieli nemăsurate și investiții care urmau să determine consumul (”dezmățul consumist”) este adevăratul faliment (de moment) a capitalismului. Și, că sistemul bancar mondial aflat în cea mai mare parte în mâna marilor ”capitaliști” ai lumii este o altă lovitură tocmai împotriva...capitalismului actual.

Pentru România, efectele crizelor economice mondiale se resimt pe termen mediu și lung, creditele cu buletinul nu au urmărit altceva decât îndatorarea excesivă a cetățeanului și decapitalizarea familiei care este o consecință a șmenurilor politice la care s-au dedat actuala uniune politică a ”groparilor României”, adică U.S.L. atunci când au ”condus” România.

Prăbușirea Greciei!

Indiferent de analiza sistemică asupra evoluției din ultimii ani a Greciei nu poți trece cu vederea nemeroasele analogii românești, doar că, unele sunt ceva cam tardive!
Prin iarnă mișcările sindicale și-au revărsat ura proletară asupra parlamentului și guvernului strigând la unison ”Hoții!”. Exact ca pe la noi, numai că, grecii cât au dus-o bine prin minciună și demagogie politică în anii de după intrarea în UE (forțată și mincinoasă ca și în cazul României) a avut o relativă liniște, tulburată accidental de câte un atentat sângeros a mișcărilor anarhiste. Să recapitulăm un pic, guvernele și politica la greci gravitează în jurul a două familii Papandreu(stânga) și Karamanlis(dreapta), restul nu prea contează. Corupția este peste tot în lume apanajul politicului pentru că, lor, le revine decizia. Pentru a avea liniște să rumege banul public la discreție, politicienii greci au permanentizat un sistem economic care încurajează lenea și un sistem legislativ pe măsură. Sindicatele și-au impus propriile amendamente acestor legi astfel că, în Grecia, mai mult se chiulește decât se muncește! Se confirmă astfel că, în Europa, de la nord spre sud, pigmentul pielii se închide iar conștiința muncii lasă de dorit. Numai că, grecii, ca mulți alți mediteraneeni sunt un adevărat superlativ al chiulului!
Un lucru este cert, o țară care trăiește doar din turism și secundar din activitățile conexe acestuia, nu poate avea perspectivă într-o regiune aflată în prefaceri mari și cu o concurență pe măsură (Croația, Muntenegru, Turcia, Bulgaria, Cipru, Malta etc). Sistemul bancar românesc-privat- acaparat în proporție de 27% de investitorii greci este în pericol de avarie iar noul ”joc” al monedei noastre naționale o confirmă din plin. Conform proverbului istoric și moralizator referitor la greci, cu darul și bunele intenții, BNR trebui să țină sub strictă supraveghere afacerile și retragerile din aceste bănci...

Butoiul cu pulbere arab!

Într-o lume globalizantă şi extrem de dinamică, într-o perioadă în care efectele exploziei informaţionale se resimt până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, sărăcia şi dogmatica tind din nou să iasă la suprafaţă. Dacă capitalismul occidental continuă să fie privit ca imoral şi inechitabil de către toate ţările lumii a treia, aceasta este efectul de bumerang a internet-ului. Privit la început ca o "doctrină" globalizantă pentru limba engleză, net-ul face parte din fiinţa şi cotidianul imediat a multor milioane de arabi...Cu toate interdicţiile şi filtrele impuse politic, în calea diferitelor site-uri occidentale, globalizarea informaţiei pare să adâncească din ce în ce mai mult lupta doctrinelor înnapoierii şi subjugării maselor: fundamentalismul islamic.
Tunisia, 2000, octombrie
M-a frapat imaginea de mare "demiurg" a lui Ben Ali, ajuns acum "dictator" şi fugărit de la putere. Atunci, Tunisia era un imens "boom turistic" cu o infrastructură litorală apropiată de nivelul occidental: autostradă iluminată, aeroporturi moderne, hoteluri acceptabile de la 3 *...academie de turism şi servicii, moneda naţională era puternică, era chiar şi un deficit de forţă de muncă, prin hoteluri marea majoritate a serviciilor necalificate erau acoperite de populaţie din Africa neagră...Fiind într-o delegaţie oficială, am remarcat însă, că chiar şi în capitală, poliţia era înarmată cu muniţie de război, toate serviciile consulare ale ambasadelor erau straşnic păzite. Noi, eram păziţi tot timpul de "ghizi" cărora li se vedeau pistoalele! În schimb, peste tot, la orice colţ de stradă, în orice dugheană, domnea figura rigidă a lui Ben Ali! Era un cult al personalităţii dincolo de puterea noastră de acceptare, abia eliberaţi de sub un regim dictatorial.
Maroc, februarie 2010
Şi aici am asistat la o ascuţire a luptei de clasă şi chiar, elemente educate, de mare impact social şi-au arătat disponibilitatea pentru legile coranice, considerând că, regele şi alaiul său sunt o gaşcă coruptă care acumulează averi imense. Şi, aici, am remarcat un mare elan pentru dezvoltarea infrastructurii şi, sincer vorbind, sunt cu mult peste ceea ce avem noi! Despre cultul personalităţii, acelaşi, ca şi în toate statele semi-democratice arabe.
Să urmeze oare şi Marocul destructurarea democraţiei lor "originale" ?
Ce a determinat însă ridicarea maselor din aceste ţări? Doar criza economică să fie de vină?
Ca şi în Egipt, în Algeria şi Turcia, acum cîţiva ani şi, în Tunisia, partidele islamiste- coranice au fost scoase în afara legii. Numai că regruparea dogmaticilor musulmani în diferite organizaţii ale societăţii civile sau chiar în independenţi a determinat un vot relativ masiv pentru aceştia şi, acum, la umbra semi-democraţiei, aceştia au acces din nou la putere sau , măcar o reclamă (cum este în Egipt). Manipularea maselor orbite de "războiul sfânt" nu este o misiune grea; aceste mase au un nivel cultural foarte scăzut şi şcoala lor coranică este pentru foarte mulţi doar un experiment rudimentar de educaţie.
Dar, tot global analizând, un alt aspect atrage atenţia unui analist politic! Politicile publice locale au dezvoltat pe ţărmul sudic mediteraneean, în statele arabe, un adevărat paradis turistic care, cu oferte acceptabile pentru turismul celor cu bani puţini din Europa, se pare că deranjează. Şi, astfel putem explica probabil aceste derapaje fundamentaliste care, transmise în direct, vor determina prăbuşirea economică a acestor state şi, de ce nu, intervenţia marilor puteri. Iar beneficiarii direcţi ai acestor frământări, probabil întâmplătoare, vor fi unele ţări aflate în mare criză economică (poate Grecia, România, Bulgaria, Portugalia, Spania!)...De urmărit!

Despre agricultură şi eficienţă economică la români!

Privită din spaţiu, cu ajutorul programului Google Earth, ţara noastră este un imens puzzle, haotic parcelat şi fragmentat pe măsură. Dacă s-ar face un astfel de joc (puzzle) cred că marele câştigător ar trebui să primească mai mult de ...1000000 de euro! Răzbunarea istoriei a fost şi este cruntă, cele 3 mari reforme agrare succedate pe cca 60 de ani, de la Cuza, la războiul de independenţă şi apoi după marele război de reîntregire a neamului (reforma din 1921-1922), au lăsat urme adânci. Dacă marea proprietate, cea care dădea aproape 94% din exportul de produse agricole a ţării în anul 1938 a fost lichidată, spre deosebire de statele occidentale noi, nu am fost în stare să punem nimic la loc, adică să dezvoltăm industria performantă pe ruinele sistemului burghezo-mişieresc. Lucrul acesta s-a permanentizat şi a fost utilizat ca "dogmă politică proletcultistă" aruncând ţara într-un haos şi mai mare...iar, după anul 1989, a reuşit instalarea regimului burghezo-moşiliesc...care a sucombat România şi pe români! De ce vorbim de răzbunare a istoriei? Pentru că, parcelele de pământ pe care le-au primit ţăranii în cele 3 mari reforme agrare amintite s-au fragmentat foarte mult în timp (au apărut noi generaţii de urmaşi), cu aspecte dintre cele mai groteşti în ceea ce înseamnă agricultura performantă. Astfel, avem lotizări din ce în ce mai mici cu efect direct în productivitatea agricolă din ce în ce mai redusă! Nu putem vorbi de agricultură performantă pentru că nu avem specialişti în acest domeniu. Acolo unde s-a încercat, "specialiştii" în dezinformare au avut grijă să distrugă orice încercare şi eficientizare a lucrului terenurilor agricole, pentru a nu deveni cumva un exemplu de bune practici! Au fost asemuiţi ba cu foştii ciocoi care au făcut şi au dres, ba cu foştii colhoznici care au furat averea oamenilor! Şi, astfel, am ajuns să avem terenuri stătute invadate de bălării numai bune, în opinia târgoveţilor de prin ministerul agriculturii, de agricultură ecologică! Cam pretenţios dezideratul, ştiută fiind chimizarea excesivă a terenurilor, distrugerea freaticului în zonele extracarpatice pe fondul neaplicării fertilizării agropedologice ştiinţifice şi, nu în ultimul rând, pe fondul lipsei specialiştilor eficienţi în agicultura performantă... Practic, agricultura românească este condamnată la subzistenţă atît timp cât agrotehnica modernă, intensivă, nu va fi admisă ca politică de stat şi ...ajutată (atât cât ne dă voie coana Europă!) cu subvenţii generoase. Altfel, în continuare, vor lucra în sectorul primar cca 1/4 din populaţie, iar sursele lor de venit vor fi doar pensiile, iar contribuţia acestui sector în PIB va fi sublim, ca şi până acum...! Iar căruţele sau faitoanele vor rămâne emblema înapoierii noastre economice încă mulţi ani de-acum încolo...

Foto: "imaginea deznădejdii...", ruinele fostei moşii Crupenschi (Krupenski) de la Feredeni, comuna Deleni, judeţul Iaşi...fostul conac distrus din indiferenţa...istoriei trecute şi recente (extras din lucrarea "Vechi locuri şi zidiri ieşene...", sub tipar)