Butoiul cu pulbere arab!

Într-o lume globalizantă şi extrem de dinamică, într-o perioadă în care efectele exploziei informaţionale se resimt până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, sărăcia şi dogmatica tind din nou să iasă la suprafaţă. Dacă capitalismul occidental continuă să fie privit ca imoral şi inechitabil de către toate ţările lumii a treia, aceasta este efectul de bumerang a internet-ului. Privit la început ca o "doctrină" globalizantă pentru limba engleză, net-ul face parte din fiinţa şi cotidianul imediat a multor milioane de arabi...Cu toate interdicţiile şi filtrele impuse politic, în calea diferitelor site-uri occidentale, globalizarea informaţiei pare să adâncească din ce în ce mai mult lupta doctrinelor înnapoierii şi subjugării maselor: fundamentalismul islamic.
Tunisia, 2000, octombrie
M-a frapat imaginea de mare "demiurg" a lui Ben Ali, ajuns acum "dictator" şi fugărit de la putere. Atunci, Tunisia era un imens "boom turistic" cu o infrastructură litorală apropiată de nivelul occidental: autostradă iluminată, aeroporturi moderne, hoteluri acceptabile de la 3 *...academie de turism şi servicii, moneda naţională era puternică, era chiar şi un deficit de forţă de muncă, prin hoteluri marea majoritate a serviciilor necalificate erau acoperite de populaţie din Africa neagră...Fiind într-o delegaţie oficială, am remarcat însă, că chiar şi în capitală, poliţia era înarmată cu muniţie de război, toate serviciile consulare ale ambasadelor erau straşnic păzite. Noi, eram păziţi tot timpul de "ghizi" cărora li se vedeau pistoalele! În schimb, peste tot, la orice colţ de stradă, în orice dugheană, domnea figura rigidă a lui Ben Ali! Era un cult al personalităţii dincolo de puterea noastră de acceptare, abia eliberaţi de sub un regim dictatorial.
Maroc, februarie 2010
Şi aici am asistat la o ascuţire a luptei de clasă şi chiar, elemente educate, de mare impact social şi-au arătat disponibilitatea pentru legile coranice, considerând că, regele şi alaiul său sunt o gaşcă coruptă care acumulează averi imense. Şi, aici, am remarcat un mare elan pentru dezvoltarea infrastructurii şi, sincer vorbind, sunt cu mult peste ceea ce avem noi! Despre cultul personalităţii, acelaşi, ca şi în toate statele semi-democratice arabe.
Să urmeze oare şi Marocul destructurarea democraţiei lor "originale" ?
Ce a determinat însă ridicarea maselor din aceste ţări? Doar criza economică să fie de vină?
Ca şi în Egipt, în Algeria şi Turcia, acum cîţiva ani şi, în Tunisia, partidele islamiste- coranice au fost scoase în afara legii. Numai că regruparea dogmaticilor musulmani în diferite organizaţii ale societăţii civile sau chiar în independenţi a determinat un vot relativ masiv pentru aceştia şi, acum, la umbra semi-democraţiei, aceştia au acces din nou la putere sau , măcar o reclamă (cum este în Egipt). Manipularea maselor orbite de "războiul sfânt" nu este o misiune grea; aceste mase au un nivel cultural foarte scăzut şi şcoala lor coranică este pentru foarte mulţi doar un experiment rudimentar de educaţie.
Dar, tot global analizând, un alt aspect atrage atenţia unui analist politic! Politicile publice locale au dezvoltat pe ţărmul sudic mediteraneean, în statele arabe, un adevărat paradis turistic care, cu oferte acceptabile pentru turismul celor cu bani puţini din Europa, se pare că deranjează. Şi, astfel putem explica probabil aceste derapaje fundamentaliste care, transmise în direct, vor determina prăbuşirea economică a acestor state şi, de ce nu, intervenţia marilor puteri. Iar beneficiarii direcţi ai acestor frământări, probabil întâmplătoare, vor fi unele ţări aflate în mare criză economică (poate Grecia, România, Bulgaria, Portugalia, Spania!)...De urmărit!

Hai să ne globalizăm de mână

Globalizarea este inevitabilă, este cu noi şi mai nou, în noi! Nu putem face nimic.
"Nu o să ne retragem din piaţa mondială. N-o să tăiem linia de telefon, n-o să întrerupem transferul banilor..." spunea Paul Marc Henry
***

Mai zilele trecute, într-o expunere despre regionalizare şi globalizare ca probleme actuale de geopolitică contemporană, mi-am reamintit de, definiţia "omului global" sau "robotul jovial", care: poartă blugi (jeans), tricouri sau pulovere cu crocodilul Lacoste, pantofi sport Adidas sau Nike, foloseşte ceasuri Swatch, urmăreşte emisiunile CNN la un televizor Samsung, mănâncă la McDonald's, bea răcoritoare Coca Cola sau bere Heineken şi se distrează într-un club Karaoke... Definiţia, apărută acum peste 10 ani în Washington Post este aproape ideală pentru a explica fenomenul care pare, cel puţin la nivelul economiei mondiale, ca tăvălugul branding-ului şi marilor afaceri comerciale ale companiile multinaţionale/transnaţionale.
Erodarea statului-naţiune este din ce în ce mai vizibilă peste tot în Europa, în ţările slabe, cu democraţii incipiente şi corupţie generalizată, cum este România, efectele pe termen mediu şi lung, vor fi cu efecte majore chiar dezastroase. În fapt, globalizarea pune în discuţie capacitatea sistemului economic naţional de a face faţă provocărilor, inputurilor sisstemice, adică capacitatea statului de a asigura valorificarea resurselor proprii(materiale, umane, informatice) pentru a stimula creşterea bunăstării naţiunii în contexul...globalizării! Dar, în România, în originalitatea ei unde fel de fel de visători se joacă de-a politica şi cum tăria "clanţei" este considerată suficientă în domeniu, realitatea indicatorilor macroeconomici arată, de fapt, situaţia cruntă în care ne zbatem! Facem politică economică fără să avem politici publice eficiente, ne batem joc de banul public într-o idioţenie şi paranoia specifică alesului prin vot şi, în plus, nici nu suntem destoinici să atragem fondurile europene care ne sunt alocate.

Globalizarea trece, iar noi, rămânem globalizaţi mână-n mână, codaşii Europei!