FERIŢI-VĂ DE PĂCĂLICI, PROSTĂNACI ŞI HOŢI TRAVESTIŢI ÎN POLITICIENI

După o perioadă grea, din punctul de vedere al gestionării timpului liber, iată-mă din nou prezent. Citisem o ştire de ultimă oră, că un anume individ, ziarist pe la trustul lui Felix Motanu', născut într-un celebru târg provincial oltenesc, acolo unde cică s-a răsturnat căruţa cu proşti, ar fi afirmat că bloggerii sunt, cam handicapaţi... Probabil, frustrare de oltean sau, din ciclul " hai să ne băgăm în seamă emiţând, inepţii de ...valoare, felixistă!"

* * *

În ultima vreme, tot mai mulţi amici ( unii cu "state" vechi), cunoştinţe de ocazie, colegi de serviciu sau "tovarăşi" de bine, "activişti" de la fel de, bine, prin diverse partide!) , m-au întrebat de ce nu mi-am depus candidatura în actualele alegeri locale, ştiut fiind că avusesem şansa să devin unul dintre vicepreşedinţii unui partid promiţător, la nivel naţional şi local, sau măcar ca...independent.

Mă simt dator să-i informez public, pe toţi acei curioşi, că am refuzat orice implicare politică a mea după desfiinţarea/absorbţia partidului în care crezusem şi care, m-a dezamăgit prin evoluţia lui caragieliască. Apoi, trebuie să spun că, eu mă regăsesc total în societatea civilă, a cărui vajnic apărător sunt de vreo... peste 15 ani .

Şi, mai apoi, nu mă pot înregimenta în paranoia politică, sau mai bine zis, nu pot fi alături de această gloată pestriţă, care-şi zic politicieni şi, cu care m-am intersectat în ultima perioadă. Şi nu în ultimul rând, nu sunt atins de sindromul băgării în seamă, mă simt bine şi îmi place foarte mult ceea ce fac şi mai ales, sunt convins că într-un sistem corupt, cum este politica românească, nu am ce căuta în momentul actual. Nu cred că-mi pot asocia vreodată numele meu cu, şpăgari şi hoţi de bani publici din categoria lui Nichita Gheorghe sau Gavrilă Camelia, Neculau sau alţi troglodiţi locali, cu conţopişti de trei parale, care-ţi râd de pe blocuri şi ...bloguri, din tagma lui Năstase, Iliescu sau găştii lui Fenechiu, "industriaşi" ca Apostol sau Dobre, care iau bani parlamentari, doar pentru a-şi perpetua afacerile, etc, etc...

* * *

Dacă voi considera că pot schimba ceva în societatea aceasta, atunci voi determina un adevărat cutremur împotriva celor care şi-au bătut joc de noi, de banii publici, de un oraş cu tradiţie şi potenţial deosebit dar, distrus în numele....politicii de cumetrie!

Nu sunt un mincinos ordinar, ca actualii guvernanţi care, din minciună şi prostire pe faţă, au ajuns să se fure între ei. Cred în acele valori şi virtuţi pe care, aşa-zisa actuală clasă politică nu o au, şi nici măcar nu tind, spre un standard minimal. Cred că cetăţeanul merge la vot pentru a alege în cunoştinţă de cauză oameni demni şi responsabili din comunitate care să- reprezinte şi nu, hoţi, găşti, securişti mizerabili, spălători de bani publici, şantajişti ordinari, etc.

Şi, de ce nu, poate la alegerile parlamentare, îmi pregătesc o candidatură independentă. Timpul, rezolvă multe necunoscute!Se pare că sunt mulţi care cred în mine şi în potenţialul meu şi poate re-venirea mea într-un viitor, în politică, să fie un nou început. Este o părere pe care, sper să o pun în practică.

Olimpismul chinez stins şi societatea civilă europeană

Am urmărit cu real interes "pelerinajul" flăcării olimpice prin unele ţări europene, ceea ce trebuia să fie un exerciţiu de imagine, a ţării gazdă a Jocurilor Olimpice din 2008.

Ceea ce politrucii de la Beijing nu au intuit, nici măcar ca factor de hazard social, s-a întâmplat la Londra şi Paris. Sincer să fiu, mi-a plăcut solidaritatea societăţii civile franceze, sensibilă la tot ceea ce se întâmplă în spatele acoperişului lumii, respectiv în Tibet. În fapt, budismul este un crez profund, însăşi educaţia de zi cu zi a populaţiilor din această regiune şi, orice regim opresiv, oricât de "performant" se crede el, nu poate domina la nesfârşit crezut localnicilor( a se vedea, comparativ, situaţiile din Bhutan şi Nepal!). Diaspora tibetană, a reuşit să sensibilizeze opinia publică occidentală şi să determine societatea civilă să-i fie alături. (îmi amintesc că în 2005, fiind la Porto, într-un mare restaurant cu numeroase saloane, am asistat cu sfială, la o întâlnire a populaţiei originare din Timor-fost portughez- ocupat samavolnic de Indonesia şi, am rămas profund mişcat de modul original prin care se cerea sprijinul opiniei publice pentru cauza locuitorilor de acolo. Ne-am alăturat cauzei şi am făcut donaţii, toţi cei cca 20 de participanţi la un colocviu Socrates-Comenius, chiar dacă eram din peste 10 ţări diferite şi cu tradiţii democratice pe măsură!).

La Paris am asistat la o desfăşurare de forţe impresionantă, 500 de manifestanţi pro-tibetani şi 3000 de poliţişti. Cu foarte mici excepţii, toleranţa, înţelegerea poliţiştilor faţă de cauza sprijinită de protestatari, a fost vizibilă. În Tibet există o mare problemă, iar China este un asurpritor şi uzurpator, chiar dacă a dislocat acolo, noi populaţii de origine chineză, care să schimbe configuraţia etnică din regiune.

Orice asociere cu ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti, cu manifestanţii anti-NATO, în privinţa drepturilor democratice şi a libertăţii de exprimare a cetăţenilor, este total gratuită. Statul poliţienesc român domină toată societatea, o controlează ceva mai discret ca pe vremea comunismului. Este deosebit de grav ceea ce se întâmplă în România!

În schimb, societatea civilă românească, aceea total apolitică şi responsabilă, hulită peste măsură de oricine are acces pe "sticlă" (fie el Dinescu, sau alţi diverşi "dătători" cu presupusul, din "clasa politică"!) iese din amorţeală şi demonstrează ...funcţionalul. În ultima vreme, iniţiative on-line şi petiţii, pentru cauze reale ale comunităţilor, sunt din ce în ce mai frecvente iar în urbea mea, Iaşi, ieri, un grup de cetăţeni, responsabili, s-au răzvrătit împotriva "ciocoilor" noi din primărie, cică social-democraţi, care au hotărât transformarea unui spaţiu verde dintre blocuri, în parcare pentru un hotel! Letargia societăţii civile, încălecată prin acordarea subvenţiilor publice şi de know-how-ul politic, trebuie să înceteze şi, se pare că este pe punctul revenirii. Chiar şi în târgul Paşcanilor, un tânăr cu spirit civic, a lansat un protest împotrivă demolării celei mai vechi şcoli din oraş. Felicitări!

Lumea trebuie să conştientizeze că nu prin pasivitate vom deveni puternici şi vom putea vorbi de un cadru democratic în România.

Cauza tibetană m-a mişcat şi, sincer, aş protesta şi eu pentru Dalai Lama!Este o cauză pentru care, cred că, chiar se merită!