miercuri, 9 aprilie 2008

Pensionariada, editia de primavară

Într-o ţară dominată numeric de pensionari, consideraţi de către politicieni drept o masă de manevră electorală ieftină, ultimele ieşiri la rampă ale acestora, post-summit NATO, sunt demne de menţionat şi chiar, remarcat. Faptul că, pensionarii încep să înţeleagă mersul vremurilor şi parcă nu se mai lasă păcăliţi cu sacoşa de "materii prime" pentru cozonacul de Paşte care, le-a marcat anii electorali în spiritul iliescian şi le-a cultivat curentul unei populaţii întreţinute ("noi vă dăm câte ceva, vă păcălim.. iar voi ne votaţi!"), partidul de 15%, chiriaş fără forme legale în Palatul Victoria, a patentat şi el cu vîrf şi îndesat, prostirea pe faţă a cetăţenilor de vârsta a treia...
Din ciclul, securiştii noştri sunt mai tari decât ai lor, trebuie spus că mărirea punctului de pensie a avantajat cel mai mult pe torţionarii şi servitorii comunismului şi ai urmaşilor acestuia, cocoţaţi în funcţii înalte de clica iliesciană, care a acaparat puterea în 1989. Practic, oamenii simpli, truditori pe ogoare, în fabrici şi uzine, profesori, medicii oneşti şi alte categorii socio-profesionale neînregimentate sistemului ticălos comunist şi cripto-comunist post-1989, au pensii de mizerie care nu asigură nici măcar subzistenţa, iar, toţi ticăloşi şi torţionari regimurilor politice, aparatul represiv-coercitiv, au pensii echivalente salariilor demnitarilor. Cum să nu-ţi râdă în faţă un individ ca Priboi (şi ca el sunt zeci de mii în România!!) care are pensie cât 3-4 salarii ale unui profesor sau medic. Faptul că un înalt demnitar, Bogdan Olteanu, sare împotriva pensionarilor şi acuză pe toată lumea, începând cu preşedintele Băsescu - care este vinovat de orice în ţara asta, probabil pentru că a încetinit continuitatea statului securisto- mafiot, transpartinic- şi terminând cu societatea civilă reprezentativă a pensionarilor, mă duce cu gândul la eticheta pusă dlui Olteanu de către colega lui de partid, dna Nicolai, respectiv"...păi ăsta-i nepotul KGB-ului şi a securităţii, bunică-sa a venit în 44 cu Nikolski pe tancurile sovietice de la Moscova".
Cred că, tinerii şi pensionarii care doresc cu adevărat o societatea civilă puternică, ar trebui să elimine asemenea putregaiuri din politică, chiar dacă sunt fini şi afini, ai unor potentaţi reprezentanţi ai societăţilor de distribuţie de automobile, temporar sau întâmplător numiţi şi prim-miniştri. De urmărit!

luni, 7 aprilie 2008

Olimpismul chinez stins şi societatea civilă europeană


Am urmărit cu real interes "pelerinajul" flăcării olimpice prin unele ţări europene, ceea ce trebuia să fie un exerciţiu de imagine, a ţării gazdă a Jocurilor Olimpice din 2008.

Ceea ce politrucii de la Beijing nu au intuit, nici măcar ca factor de hazard social, s-a întâmplat la Londra şi Paris. Sincer să fiu, mi-a plăcut solidaritatea societăţii civile franceze, sensibilă la tot ceea ce se întâmplă în spatele acoperişului lumii, respectiv în Tibet. În fapt, budismul este un crez profund, însăşi educaţia de zi cu zi a populaţiilor din această regiune şi, orice regim opresiv, oricât de "performant" se crede el, nu poate domina la nesfârşit crezut localnicilor( a se vedea, comparativ, situaţiile din Bhutan şi Nepal!). Diaspora tibetană, a reuşit să sensibilizeze opinia publică occidentală şi să determine societatea civilă să-i fie alături. (îmi amintesc că în 2005, fiind la Porto, într-un mare restaurant cu numeroase saloane, am asistat cu sfială, la o întâlnire a populaţiei originare din Timor-fost portughez- ocupat samavolnic de Indonesia şi, am rămas profund mişcat de modul original prin care se cerea sprijinul opiniei publice pentru cauza locuitorilor de acolo. Ne-am alăturat cauzei şi am făcut donaţii, toţi cei cca 20 de participanţi la un colocviu Socrates-Comenius, chiar dacă eram din peste 10 ţări diferite şi cu tradiţii democratice pe măsură!).

La Paris am asistat la o desfăşurare de forţe impresionantă, 500 de manifestanţi pro-tibetani şi 3000 de poliţişti. Cu foarte mici excepţii, toleranţa, înţelegerea poliţiştilor faţă de cauza sprijinită de protestatari, a fost vizibilă. În Tibet există o mare problemă, iar China este un asurpritor şi uzurpator, chiar dacă a dislocat acolo, noi populaţii de origine chineză, care să schimbe configuraţia etnică din regiune.
Orice asociere cu ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti, cu manifestanţii anti-NATO, în privinţa drepturilor democratice şi a libertăţii de exprimare a cetăţenilor, este total gratuită. Statul poliţienesc român domină toată societatea, o controlează ceva mai discret ca pe vremea comunismului. Este deosebit de grav ceea ce se întâmplă în România!

În schimb, societatea civilă românească, aceea total apolitică şi responsabilă, hulită peste măsură de oricine are acces pe "sticlă" (fie el Dinescu, sau alţi diverşi "dătători" cu presupusul, din "clasa politică"!) iese din amorţeală şi demonstrează ...funcţionalul. În ultima vreme, iniţiative on-line şi petiţii, pentru cauze reale ale comunităţilor, sunt din ce în ce mai frecvente iar în urbea mea, Iaşi, ieri, un grup de cetăţeni, responsabili, s-au răzvrătit împotriva "ciocoilor" noi din primărie, cică social-democraţi, care au hotărât transformarea unui spaţiu verde dintre blocuri, în parcare pentru un hotel! Letargia societăţii civile, încălecată prin acordarea subvenţiilor publice şi de know-how-ul politic, trebuie să înceteze şi, se pare că este pe punctul revenirii. Chiar şi în târgul Paşcanilor, un tânăr cu spirit civic, a lansat un protest împotrivă demolării celei mai vechi şcoli din oraş. Felicitări!

Lumea trebuie să conştientizeze că nu prin pasivitate vom deveni puternici şi vom putea vorbi de un cadru democratic în România.

Cauza tibetană m-a mişcat şi, sincer, aş protesta şi eu pentru Dalai Lama!Este o cauză pentru care, cred că, chiar se merită!

miercuri, 2 aprilie 2008

Ce am văzut la summit-ul N.A.T.O....

...Am văzut lideri politici adevăraţi, oameni responsabili faţă de menirea lor şi mai ales, multă competenţă politică. Chiar dacă unii cârcotaşi, au rezerve faţă de competenţele intelectuale ale unor mari lideri politici ai lumii, eu am remarcat, grija pentru discursuri responsabile şi mai ales, pe înţelesul cetăţenilor!
De ce cetăţenii? Pentru că ei dau votul şi tot ei, contribuie la bugetul public, din care sunt plătiţi politicienii. Şi nu în ultimul rând, crezul votantului este că va fi reprezentat şi nu că, un politician îi este superior în vreun fel sau că, cu orice prilej, politicanul român va încerca să-l umilească...
Nu am văzut niciodată, la vreun om (animal) politic român, vreo maximizare a importanţei cetăţeanului în discursul politic. La George Bush, am văzut acest lucru. Asta înseamnă, să ai tu competenţă şi mai ales, consilieri competenţi. Şi nu în ultimul rând, acest lucru înseamnă că educaţia adulţilor, este un concept la modă, care ar trebui să fie pe agenda zilnică a "clasei politice" româneşti, începând cu Traian Băsescu şi terminând cu Ion Iliescu....
Speranţa moare ultima...!

UN PROIECT EŞUAT DIN START, REFORMA CLASEI POLITICE

Un proiect extrem de credibil la enunţarea lui, din partea Instituţiei Prezidenţiale, era cel legat de reforma clasei politice. Am zâmbit şăgalnic şi am purces la tras concluzii, iar acum emit păreri sau ...judecăţi de valoare!
O primă întrebare ar fi care-i clasa politică?
Bănuind că intuitiv, identificăm într-o ceaţă lăptoasă, această aşa-zisă clasă politică, m-am gândit să adaug experienţa mea, nu foarte vastă dar, arhi-suficientă pentru a clasifica şi a trage concuzii pertenente asupra fenomenului politic.
De ce este un proiect mort încă înainte de a începe?
Pentru simplul fapt că principala preocupare a celor care acaparează puterea decizională într-un partid, sau filială a acestuia, este să se căpătuiască imediat, să-şi pună oamenii care "execută" la comandă toate solicitările (tot comandate) şi astfel să-şi creeze "echipa". Pe nimeni nu interesează, că aceşti indivizi fac dovada unei lipse masive de cultură politică, doctrinară a partidului în care s-au înscris, nu au respect faţă de niciun sistem de valori, iar empatia, responsabilitatea sau leadershipul, sunt bune doar pentru analişti şi ...aplaudacii din tribune!
Contează doar voturile aduse şi mai ales banii cu care intri în joc! Acestea sunt singurele virtuţi în politica românească!
Repet, toate aceste fapte reale le-am constat prin scurtele mele implicări politice din ultimii ani şi dezamăgirea, este şi mai mare când, cu maximă amărăciune, văd care este aşa-zisa clasă politică ...remaniată, remaiată sau reciclată! Că de reformă, nu poate fi vorba...
Din păcate, am remarcat şi multe figuri palide care întregesc "portretul robot" al politicianului român. Cu mici excepţii, aceşti indivizi sunt antiperformanţi la locurile lor de muncă, poate chiar incompetenţi, fără apetenţă pentru leadership (mai ales politic!) dar dornici să ajungă în vârf! De fapt, ei sunt uneori conştienţi că doar prin politică pot ajunge într-o funcţie decizională. Acolo unde, pe bani publici, să-şi bată joc de un întreg sistem, poate funcţional, să fie capul unui aparat al corupţiei locale şi în numele alegătorilor care au făcut marea greşeală şi l-au votat, să se îmbogăţească alături de "lacheii" din clica acoliţilor, membri de partid.
Iar ca să dau doar două exemple care-mi stau la îndemână, Primăria Iaşi şi Inspectoratul Şcolar, sunt instituţii care confirmă regula, mai sus amintită, cu vârf şi îndesat.

luni, 24 martie 2008

Jaful asupra scolii normale vasiliene sau lichelismul post-comunist

Într-o recenta intervenţie, afirmasem că cea mai neagră perioadă a şcolii noastre, a reprezentat-o perioada tranziţiei către... nicăieri, adică a economiei din piaţă, pentru că ceea ce are România în acest moment numai economie funcţională nu este...
Să recapitulăm pentru necunoscători:
  • jaful asupra patrimoniului lăsat de regimul comunist şcolii noastre, prin complicitatea cumetriei Gavrilă-Purţuc, inclusiv cu complicitatea P.S.D.; cedarea terenurilor pentru construirea seminarului ortodox, prin încălcarea flagrantă a legilor proprietăţii de către I.Ş.J. şi administraţia politico-administrativă locală;
  • pierderea suprafeţei de teren de pe latura de NE, 2 ha, care au fost restituite prin fals şi unde cumătriile aceleiaşi Purţuc, şi-au construit (pe terenul şcolii) o casă, ulterior extinzându-se teritorial cu crescătorii de porci, găini şi capre, continuând distrugerea parcului dendrologic al şcolii, fără ca vreo instituţie abilitată să ia vreo măsură. Facem precizarea că în numele confesiunii minoritare (a se vedea discriminarea pozitivă pentru aceşti lachei!) prozelitismul religios , este "doctrina" minţilor înceţoşate;
  • subordonarea şcolii către afacerile de partide direcţionate de I.Ş.J. (achiziţii publice către clientelă, probabil...gratuit!) ; numai pâinea adusă la cantină, este o imensă afacere cu iz pesedisto-liberal;
  • cumătria Purţuc-Grigoriu-Viculeac şi "prietenii"(inclusiv din "cooperativa 2 1/5"), care au acaparat curtea şcolii. Grigoriu locuieşte peste tot, în internat, la Viculeac, în curtea şcolii şi afacerile merg pe bandă rulantă: crescătorii de porci, găini, etc, cantina şcolii fiind o verigă extrem de importantă;
  • Transformarea profesorilor şcolii în lachei ai "personalităţilor", Purţuc a reinventat exploatarea subordonaţilor. Profesorii şcolii, erau obligaţi să ţină orele pe care erau plătiţi de fapt "protectorii" lichelismului instituit în şcoală: Gavrilă, Dumitriu, diverşi alţi inspectori sau "protectori" ale intereselor, pe filiera confesională sau, la Facultatea de Psihologie...;
  • jaful organizat cu titularizări de profesori la comandă, transferuri de elevi pe filiere politice;
  • Ceea ce actuala conducere a ...I.Ş.J. face la şcoala noastră, determină continuarea mandatului Purţuc, cu arhicunoscutele competenţe de ...cumetrie şi prozelitism religios!

Promit să revin cu noutăţi dintre cele mai recente despre jaful organizat, din şcoala normală vasiliană. De ce patrimoniul funciar al şcolii nu este restituit de Primărie şi dedesupturile afacerilor care ruinează de fapt şcoala.

luni, 10 martie 2008

Primitivismul, ca valoare adăugată

Imaginea instituţiei în care lucrez, este atât de dragă impostorilor politici puşi să administreze şcoala încât este promovată ca...manipulare primitivistă. Concret, când ei, au manevrat/manipulat colegii, inclusiv consiliul de administraţie, să declare mizerii împotriva mea, s-au gândit la binele şcolii, conştienţi sau nu, că delaţiunea este ordinară, neadevărată.
Când eu, mi-am anunţat intenţia de a mă lupta pentru a se face dreptate şi toţi aceia care, au minţit pentru a accede la "ciolan" şi onoruri să răspundă în faţa legii, cică eu distrug imaginea şcolii, pe care ei, o "iubesc şi mai ales o promovează" atât de mult. (Despre imaginea şcolii şi impactul comunitar al acesteia, voi scrie în curând, inclusiv în cea mai neagră perioadă a şcolii normale vasiliene 1994-2002...)
Curat Caragiale, " mon-cher"....
Din nefericire şi săracii elevi, precum şi restul personalului nedidactic sunt manipulaţi sistematic, inclusiv obligaţi -sub ameninţări imorale- să treacă la un alt sindicat, incolor, insipid şi imoral pentru oamenii care slujesc cu adevărat şcoala...

Ticăloşii care conduc şcoala

Nevoia unei curăţenii, în primul rând morale, în viaţa şcolii ieşene este obligatorie. Spun asta datorită faptului că, abuzul de putere al "aleşilor" de partid şi ale clanurilor de interese (în principal economice) este primordial în viaţa şcolii. Am analizat cu maximă atenţia sarabanda ticăloşiilor îndreptate împotriva mea în ultimii 2 1/2 ani dar şi a altor foşti directori de şcoală, care au îndrăznit să arate putregaiul şi mai ales jaful care se produce în şcoli (ce-i drept sistematic, prin şantajul şi manipularea prin care colectivele de profesori cad pradă mizeriilor bine ticluite dar şi prin ineficienţa legilor, în mare parte şi ele ineficiente, care încurajează frauda).



Cum scăpăm de un director incomod care respectă legea şi mai ales şcoala!

Simplu, I.S.J. începe să cultive un sentiment de nemulţumire într-o mică minoritate din şcoală (mai ales dacă este confesională este perfect!) promiţându-i ulterior posturi şi "onoruri" pentru ei şi protejaţii apropiaţi lor(despre cumătriile de partid cu altză ocazie!). Încep să curgă "reclamaţii" fabricate la comandă, unele scrise de către elevii şcolii, care arată realitatea "dictată" de profesorul care îi este eventual şi meditator şi care, pentru serviciul adus, îi va face un discount la meditaţii.

I.S.J.-ul îşi trimite artileria (de partid) adică inspectori de "management", jurişti, pseudo-economişti şi alte "neamuri" derivate, tot pseudo-, care încep "execuţia", fără a ţine seamă de lege, documente sau apărări. Ei au o comandă care trebuie executată întocmai şi la timp....

Grupul de "iniţiativă" din şcoală, la început conspirativ, începe să "fabrice" şi el alte "probe". Şi astfel, se înfăptuieşte dorinţa minorităţii care îşi doreşte puterea prin orice mijloc sau, mai bine zis, ticăloşii care vor distrugerea şcolii sau măcar aservirea acesteia grupului de interese de partid şi nu numai.

De ce este nevoie de distrugerea şcolii? Pentru că are cantină şi acolo sunt interese multiple, de la aprovizionarea acesteia, până la devalizarea ei. Să explicăm: orice tartor din I.S.J. care are o mică problemă, pune mâna pe telefon şi cantina şcolii se execută. Când unii părinţi mai văd şi comentează sunt imediat chemaţi la conducere, ameninţaţi şi eventual se distrage atenţia colectivului prin aruncarea "responsabilităţii" către vreun coleg profesor, care a avut o înmormântare în familie şi lui i s-au dus "ajutoare".... Fals, minciună sfruntată care urmărea să-l expună la oprobiul public, pentru că respectivul profesor tocmai a avut îndrăzneala să arate cum examenul de titularizare a fost un simulacru, cu câştigători stabiliţi de dinainte tot prin comandă de partid(e), conform sintagmei dragi, hoţiilor politice :"nu contează cine şi ce scrie, contează doar cine corectează..."

Nici investiţiile demarate în şcoală, după multele intervenţii şi amânări, nu-s lipsite de interes, întotdeauna o astfel de renovare aduce nişte viluţe cui şi mai ales unde trebuie, discret faţă de ochii prostimii şi eventual al presei, care oricum este "cumpărată".

Transferurile de elevi sunt şi vor rămâne în continuare un alt apanaj al corupţiei din educaţiei ca şi exmatriculările în cazul "beizadelelor", mai ales a celor politice, care ridiculizează colectivul de profesori care, buimăciţi, nu mai înţeleg nimic, pentru ce mai avem legi şi regulamente, pentru că, decizia- tot politică- anulează orice tentativă a normalului (avem exemple proaspete...) prin abuz de putere.

Abuzul contra patrimoniului şcolii este imens şi cu toate că sunt cazuri penale pentru grupurile de interese combinate, politice-administrative-religioase, nimeni nu are curajul să respecte legea, dovedind încă odată că legile sunt pentru "proşti" în această ţară.

Profesorii sunt obligaţi să facă de serviciu în locul directorilor care mai curând sunt găsiţi pe la alternativă educativă (şcoli private) unde au ore "suplimentare", având program minoritar în şcoală că doar au protecţie de partid şi de... corupţie. Şi dacă cumva cineva îndrăzneşte să arate toată mizeria din şcoala (normală vasiliană) este imediat pus la zid prin acelaşi abuz clasic, minciuni care să distrugă eventuala audienţă sau autoritate care se ridică. Formele arhaice, rudimentare de manipulare a colectivului, sunt unica preocupare a conducerii de partid şi de stat. Cât despre elevi, ei sunt uneltele care trebuie să înveţe "iar noi adulţi-adică directorii- suntem cei care le asigurăm condiţiile...". Care condiţii: mizerie, ticăloşie, minciună şi mai ales manipulare prin orice mijloace subterane.

Se-apropie funia de par, pentru foarte mulţi ticăloşi care se ascund în spatele partidului, ba după turlele bisericilor, ba după sistemul mafiot-clientelar care a distrus educaţia... Făceţi-vă rugăciunile de rigoare, pentru că nemernicii, oricât se roagă- unii cu crucile aurite atârnându-le de gât sub povara nesimţirii şi incompenţei cu care sunt dotaţi din belşug- vor ajunge acolo unde le este locul. Puţintică răbdare...!