Totuşi, să mergem la vot!

Mărturisesc că, pentru prima dată în existenţa mea democratică, mioritică, eram decis să nu merg la vot. Probabil, am obosit să mai sper că se poate schimba ceva ... Nici măcar faptul că, un tovărăşel de bine mi-a recomandat să merg la "psiholog să-mi tratez frustrările...", nu m-a clintit din decizia mea. Cu toată pornirea mea, militantă, pro-europeană, ceva s-a întâmplat, parcă alunec spre euro-sceptici. Remarc că trendul european este cam tot în direcţia aceasta!

Ştiu, americanilor le-a fost uşor să clădească bunăstarea şi conglomeratul lor, etnic şi cultural.Ei, nu aveau aproape nimic de apărat: istoria. Noi, europenii, leagănul civilizaţiilor şi marilor imperii coloniale, descoperitorii americii, avem prea multe de apărat, prea multe lucruri care ne apropie şi parcă, din ce în ce mai des, ne separă.

***

Haotic, într-o seară, recent, mă jucam cu telecomanda, fără să intenţionez să caut vreo dispută politică. Mie greaţă de tot ceea ce însemnă politică la români. De toţi cocălarii şi pipiţele care-şi zic politicieni.

Dar, surpriză! Pe un post, oarecare, realitatea cosmetizată sau ireală, nişte tovărăşei de bine, combăteau la greu, împotriva Monicăi Macovei. Cea care, a avut îndrăzneala să încerce să demoleze statul totalitar fesenisto-pesedist care, au distrus tot ceea ce ar fi putut însemna o justiţie corectă în această ţară. Lacheii corupţiei generalizate, Norica Nicolai şi Victoraş Ponta ( acest micul cocălar coruptescu), combăteau cu mânie proletară reformele d-nei Macovei, din perioada ministeriatului acesteia la justiţie.

M-am dumirit repede şi despre cauză, Monica Macovei, este portdrapelul PDL-ului pe listele pentru europarlamentare şi ...trebuia compromisă. Ceva în sensul a ceea ce se întîmplă cu senatorul Oprea şi ANI (sau, nani, mai bine!)...

Nu ştiam că, Monica Macovei, este candidat independent pe listele unui partid la alegerile parlamentare europene.

Şi, m-am decis. Nu pot lăsa ca prin votul meu, lipsă, indivizi care nu au nimic de-a face cu poporul român, exponenţi ai regimurilor corupte, ticăloase, care au secătuit România, să ajungă să mă reprezinte la cel mai înalt nivel pan-european.

MERG LA VOT PENTRU MONICA MACOVEI. Este un reprezentant demn al societăţii civile reale care, a încercat să facă ordine în statul corupt. Nu a reuşit dar, măcar a încercat şi i-a mai rarefiat...

Educatia virtuala si ...construcţiile virtuale, spălătorii de bani publici

În ultima perioadă, graţie inspiraţiei celor care împart inspecţiile pentru perfecţionarea prin grade didactice a personalului didactic, am avut posibilitatea să evaluez direct, pe teren, gogoşile electorale care s-au vândut -în manieră tipic carageliască- de politrucii locali.

Astfel, mi-a fost dat să constat investiţiile virtuale ale guvernanţilor de mai ieri şi, care , acum urlă din toţi rărunchii opoziţiei, HOŢII!

De parcă ei nu ar fi furat deloc în cei 4 ani ai dezmăţului incompetent de bani publici (efectele românii le simt cu vârf şi îndesat). Mi-a fost dat să văd pe teren, grădiniţa virtuală de la Dagâţa, pe care s-au cheltuit deja cca 4 miliarde de lei vechi doar pentru o temelie, toaletele (ecologice) proiectate în creuzetul de spălat bani publici I.Ş.J. Iaşi, care în realitate nu sunt dar... surpriză, banii au fost viraţi firmelor, deja... (Cozmeşti, Sineşti, Sireţel, Dagâţa, ş.f.m.a.) .

Am văzut şi starea drumurilor judeţene, aproape impracticabile, demne de lumea a treia şi nu de un stat membru al U.E. Îi recomand tov. preşedinte de C.J., care visează la construcţii faraonice (o minte bolnavă în opinia mea!) să facă o excursie sau, mai bine, o vizită de lucru pe traseele: Iaşi-Voineşti-Războieni- Tansa-Dagâţa (să vadă calitatea lucrărilor executate mai acum un an-doi!!), Paşcani-Sireţel, Podu Iloaiei-Popeşti-Mădârjac, Paşcani-Hălăuceşti-Mirceşti, Iaşi-Movileni-Gropniţa, Iaşi- Scânteia- Buhăeşti, Gura Bohotin-Moşna, Poieni-Dobrovăţ...şi toate celelalte, pe care încă nu am reuşit să-mi "rup" autoturismul...

Lucrări de mîntuială, o manieră de lucru anacronică, total neprofesionistă, amestecate cu o crasă iresponsabilitate faţă de banul public, aceasta este REALITATEA DIN TEREN. Am văzut peisajul rural specific lumii necivilizate, cu depozite de balastru la porţi şi care, parazitează circulaţia auto, tîrgul de la Voineşti care blochează total circulaţie (apropo, unde-i poliţia locală!), autovehicule parcate pe carosabil de-a latul drumului... Este o crasă indisciplină în mediul rural care confirmă statutul european de popor incult, needucabil şi ...beţiv!

*****

De la iresponsabilitatea unora sau altora, aştept să văd dacă cu adevărat, cei vinovaţi de jaful din educaţie vor fi traşi la răspundere penală. Probabil că persoanele care au ocupat funcţiile politice şi au girat jaful (de cele mai multe ori, către oligarhia de partid din capitală ) nu vor păţi nimic. Şi cei de acum, vor face la fel!

Întâmplător am aflat că Madama Lanţişoare, după cum o alintă pretenii(fostă şefă a I.Ş.J. Iaşi) , era şi ea la un pişcot la Ciric în timpul vizitei şăfimii pesediste de la centru, doar o vedea-o Androneasca! După şutul în partea dorsală luat de la Băsescu, în timpul audienţei aranjate (comisionul cică a sărit binişor de 5000 epuroi) şi soldată cu eşec total, madama Lanţişoare are frisoane. La cât şi-a bătut joc de educaţia ieşeană cred că chiar merită. Chiar dacă, nu este bine să te bucuri de răul incompetenţilor, eu, recomand lui Fene group să-i cumpere un laptop madamei, poate acolo la loc răcoros, va reuşi măcar să deschidă un computer (că oricum altceva nu ştie). La mai mare şi celorlalţi "competitori" din gaşka madamei...Iar, postul de director de colegiu nu o va ajuta prea mult, ba chiar se va lovi în imaginea colegilor oneşti, responsabili din acea şcoală.

Mîndria de a fi profesor (şi cu salariu de mizerie!)

OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE GEOGRAFIE, APRILIE 2009

Am fost bucuros să-mi demonstrez utilitatea şi experienţa mea profesională însoţind lotul judeţului şi participând efectiv ca "preparator fizic şi, mai ales psihic". Poate că valoare lotului şi-a spus cuvântul şi ne-am întors acasă cu locul I pe judeţe sau, poate că am fost cei mai inspiraţi. Sau, poate că, "antrenorii" elevilor participanţi i-au capacitat şi aceştia au dat cei mai bun din ei...

Am adus acasă 9 premii şi menţiuni din 10 membri ai lotului. La barajul pentru formarea loturilor de juniori şi seniori care vor reprezenta România la Olimpiada Internaţională, au participat 5 elevi ieşeni (50% din lot). Doi au ieşit câştigători...

FELICITĂRI TUTUROR pentru munca lor. M-am simţit util pe toată durata desfăşurării concursului.Vă mulţumesc tuturor pentru înţelegere şi pentru comportament, pentru spiritul de echipă dovedit şi...pentru mica şi emoţionanta "sărbătoare" de Florii. Vă mulţumesc şi pentru clopul oşenesc dăruit mie, ca o apreciere aş zice eu...

Sentimentul şi mândria lucrului bine făcut şi greaţa de lăturile politice

Fără a încerca să fac destăinuiri sau autoevaluări empirice, am o părere suficient de pozitivă despre rolul meu social, ca dascăl şi mentor, pentru multe generaţii de elevi care m-au "suportat" la ore în cei 17 ani de carieră didactică, dintre care 16 petrecuţi la Şcoala Normală "Vasile Lupu".

Sunt însă şi vremi când doreşti mai mult şi simţi lucrul acesta ca pe o provocare, aproape necesară, poate şi datorită vârstei. Nu m-am prea legat sentimental foarte mult de locul de muncă, pentru că, orice travailleur la stat, practică o activitate socialmente necesară, specifică locului şi timpului respectiv.

Nu mi-am dorit decât să fac treabă, aşa cum cred eu că este mai bine pentru elevii mei şi instituţia respectivă, într-un respect total pentru tot ceea ce am înţeles eu valoare adăugată în interesul formării viitorului cetăţean, mai mult sau mai puţin, european. Dar, când simţi că ticăloşii care au îngropat sistematic învăţământul românesc şi bineînţeles, şcoala pedagogică se caţără pe funcţii (mai ales cu suport politic) chiar că te apucă greaţa de tot ceea ce te înconjoară. Din nefericire, şcoala a devenit apanajul arbitrariului politic şi a slugilor (ordinare) care sunt cocoţate în funcţii decizionale. Mi s-a ivit şi mie această ocazie de mai multe ori, dar am o coloană vertebrală care, chiar îmi place să cred, am reuşit s-o îndrept multora dintre elevii mei...

Mă simt foarte bine când muncesc util şi, nu mi-am trădat niciodată crezul că aceşti indivizi care mi-au făcut atâta rău, profesional şi familial, vor rămâne nepedepsiţi pentru totdeauna.

Cred că a venit vremea să divulg două secvenţe din lupta cu securimitea cică penelistă locală care nu reuşeau să mă anihileze total şi să-mi închidă gura în decembrie 2005...

În timpul orei la o clasă, m-am trezit la uşă cu tovarăşul director al primăriei (parcă Chirica se numea...!) împreună cu un alt tovarăş poliţist (probabil tot de partid de-ai lor). Am refuzat să-mi părăsesc clasa şi le-am pus să aştepte să se sune... Au început ameninţările, că să le divulg numele elevilor care au organizat manifestaţiile împotriva tovarăşei inspectoare şcolare de partid penele Gavrilă (parcă) şi a secăturilor ei, total minoritare, din şcoala normală . Am refuzat orice "colaborare" cu acei indivizi cu comportament de "scule securiste în exerciţiul funcţiunii.." şi am fost aspru ameninţat că o să-mi arate ei mie şi că oricum vor afla de la elevii "infiltraţi", mai ales din rândul celor interni. Ce au aflat nu ştiu, doar că m-am interesat dacă au fost cumva nişte capi ai manifestărilor dintre elevi şi, să încerc să-i protejez împreună cu cei câţiva colegi de onoare şi de mare caracter din şcoală care nu au abandonat lupta cu ticăloşia politică.

Al doilea eveniment la fel de hilar a fost după conferinţa de presă organizată de mine în calitate de director de şcoală în care am clarificat toate minciunile şi demagogia ieftină pusă la cale de aceiaşi ticăloşi politici locali. În rândurile "ziariştilor" s-au infiltrat nişte alţi "tovărăşei de prea mult bine" care m-au tras deoparte şi mi-au atras atenţia, că pentru tot ceea ce am spus în acea conferinţă de presă o să am mari probleme, "s-ar putea să mă calce maşina..." sau " o să rămân fără serviciu"...şi, că oricum nu o să apară în gazete ceea ce am spus eu. Şi, aşa a fost, nu a apărut mai nimic, ba chiar şi cei care mai făceau cât de cât ziaristică de Bahlui şi-au arătat adevărata "faţă" coruptă, fie de pe la Radio Iaşi sau TVR Iaşi (acum ceva timp am înţeles de ce unii au ajuns mari responsabili prin CA la Bucureşti)...

STUDIU DE CAZ

Ce legături există între modul de lucru kaghebisto-securist al partidelor unice şi pseudoclasa politică locală neo-capitalistă. Faceţi comparaţie între jaful asupra şcolii între anii 2000-2004 şi 2005-2008 şi, veţi vedea că toţi au un singur ţel, resursele şcolii şi distrugerea educaţiei ca sistem.

* * *

Şi, ca să închei într-o notă super-optimistă, vreau să vă informez că m-am decis să părăsesc ruina fostului castel vasilian şi mă pun la dispoziţia comunităţii pentru a-mi face treaba aşa cum ştiu cel mai bine, adică performant, apolitic şi mai ales eficient, în oricare şcoală are nevoie de experienţa şi profesionismul meu .

PROBLEMA BASARABIEI...

M-am abţinut câtva timp şi, am "rumegat" la rece subiectul, propunându-mi chiar să nu scriu nimic deocamdată...Dar, un filmuleţ tratat în manieră de novice, primit pe net, realizat de un tânăr studios basarabean bursier al statului român, mă determină să-mi "încalc" prinţipiile de moment...

Încă de la începutul manifestărilor de la Chişinău, care contestau (pe drept) victoria comuniştilor, am avut senzaţia că retrăiesc momentul iunie 1990, în faţă la terasa Dunărea, lângă universitatea din Bucureşti. A fost ceva monstruos, bine regizat în culisele scursurilor securităţii româneşti, care doreau să obţină "locuri mai în faţă..." şi, se pare, că chiar le-au obţinut cu concursul neo-tovarăşilor, vopsiţi peste noapte în social-democraţi.

Evenimentele tulburi de la Chişinău mi-au reconfirmat credinţa/convingerea mea, cu privire la sistemele totalitare, în care partidul-stat deţine toate pârghiile puterii. Pe hibridul acestui partid-stat, s-a ridicat o neo-nomenclatură (poate, şi politică pe alocuri dar, mai curând de interese şi corupţie) care nu poate ceda de bunăvoie puterea. Un stat sărac cu o populaţie activă redusă, natalitate negativă şi predominant rurală, nu se poate dezvolta. Diferenţele dintre Chişinău (deh, "metropola") şi lumea rurală, este cam ca, între evul mediu şi modernism... Gaşca lui Voronin, puternic susţinută de Moscova, au înţeles repede că "liniştea" şi voturile şi le pot asigura doar prin fraude. Pentru acest lucru, au dezvoltat o imensă caracatiţă birocratică iar, activiştii cu gura, specifici regimurilor totalitare, au creat propaganda necesară şi, mai ales, au acoperit fraudele electorale.

Voronin, un minuscul ofiţer de securitate sovietic, a acaparat puterea şi s-a înconjurat de un sistem corupt care îl susţine necondiţionat. Au "redescoperit" repede sloganurile imperialismului sovietic, ridicând la rang de virtute antiromânismul şi mai ales, limbajul dublu în relaţiile cu vecini şi instituţiile europene. Acest lucru, s-a datorat şi susţinerii de către democraţia în evoluţie de pe malul drept al Prutului pentru partidele cu adevărat democratice de pe malul stâng, respectiv din Republica Moldova.

Din nefericire, aceste partide moldoveneşti şi-au demonstrat propria lor imaturitate politică, fragmentând votul şi ajutîndu-i practic pe comunişti să câştige. În loc să propună o alianţă mare, care să distrugă din temelii acest balaur al totalitarismului şi corupţiei generalizate, ei s-au denigrat continuu şi au căzut pradă demagogiei comuniste, care şi-au infiltrat activişti şi securişti în interiorul acestor partide, pentru a putea controla din interior situaţia...

Poate că, acţiunile provocatoare ale comuniştilor de pe malul stâng al Prutului să convingă instituţiile democratice europene despre realele interese ale acestora, iar acei tineri care, cu adevărat, vor o ţară pro-europeană, să lupte decişi cu totalitarismul comunist şi să-l elimine pentru totdeauna din Europa civilizată (asta, în ideea în care această Europă se opreşte pe undeva pe Nistru...)

AMINTIRI CU DAN PLAESU!

Adio, DAN PLĂEŞU!

DAN PLĂEŞU

(18.02.1957- 02.04.2009)

DESTINUL este calea, nu linia de sosire (Marcio Barrios)

Vestea trecerii în lumea celor drepţi a bunului meu coleg, DAN PLĂEŞU, m-a marcat foarte mult... Eram într-o inspecţie pe la capătul judeţului şi, la un moment dat, telefonul meu mobil a început să sune aproape continuu (eram într-o "poziţie" în care era un semnal ...palid!) intrând, într-o goană teribilă, mesaje care m-au demolat... DAN PLĂEŞU nu mai este printre noi...

Cu o revoltă de nestăpânit, m- am întrebat: DE CE, Dane, DE CE? Nu am găsit răspunsul şi, probabil, nu-l voi găsi niciodată, pentru că răspunsul a plecat...împreună cu DAN PLĂEŞU!

Am pierdut pe unul dintre cei mai dragi colegi ai mei, un exemplu de dăruire profesională şi mai ales, UN PROFESOR. Într-o societate în care toate ierarhiile reale sunt bulversate de non-valori, o societate în care orice absolvent de universitate cu o diplomă reală sau cumpărată, de la boutique-urile cu pretenţii "academice" şi, care, cu toţii, îşi spun ... profesori, DAN PLĂEŞU A FOST UN ADEVĂRAT, PROFESOR.

Un individ care a predat cu dăruire exemplară matematicile şi, care, a determinat în rândul elevilor săi, ca disciplina respectivă să fie respectată şi iubită! Ştiu, omul, sfinţeşte locul!

DAN PLĂEŞU, nu a făcut niciun compromis cu nimeni, nici măcar atunci când s-a încercat, prin şantajul societăţii "consumiste", să fie promovat prin "compromitere". Un individ cu o verticalitate exemplară. Poate, şi de asta, era atât de iubit de elevi şi colegii lui...Nu a trădat niciodată şcoala normală pe care o iubea şi, căreia, i-a dedicat versuri şi cîntece...

* * *

O să-mi fie foarte greu să mă adaptez, fără DAN PLĂEŞU... în cancelarie. Oricum, golul lăsat în cancelaria şcolii, de PLECAREA LUI DAN PLĂEŞU, este mult mai greu de acoperit decât vor unii să recunoască...

Pildele lui Albert Camus s-ar putea să sintetizeze, în esenţa lor, cu caracter generalizator şi, viaţa dragului meu coleg, DAN PLĂEŞU: "DESTINUL UMAN NU POATE FI PRIVIT, ÎN ANSAMBLUL SĂU, DECÂT ÎN MOMENTUL ÎN CARE EXISTENŢA A ÎNCETAT. PENTRU OM, MOARTEA ESTE ACEEA CARE ÎI MODELEAZĂ DESTINUL..."

Dane, drum bun şi ...adio! Nu te vom uita, niciodată!