ODĂ ŞCOLII.(III). Despre profesorul meditativ!

Faptul că educaţia românească este una rutinară care nu formează competenţe nu mai este nicio noutate, rezultatele internaţionale cum este PISA arată adevărata valoare a şcolii româneşti! În acest peisaj pestriţ în care profesorul responsabil şi implicat, meditează asupra neajunsurilor de zi cu zi, asupra acestui învăţământ preuniverstitar gratuit dar, în care lipsurile imense cu care se confruntă şcoala determină managerii să cerşească zilnic resurse materiale de la părinţii elevilor!
În acest peisaj responsabil pentru cei care vor să facă educaţie şi, iresponsabil pentru administraţie şi politicieni, a crescut un vlăstar al non-combatului educaţional, PROFESORUL MEDITATIV!
Acest, "homo (i)responsabilus", meditează mereu cum să se căpătuiască el mai bine, vine la şcoală să se odihnească, nu se întrebuinţează deloc la clasă, caută elevii cu situaţie materială familiară bună şi începe atacul...La început voalat anunţă familia că odrasla acestora are mari lipsuri şi că ar trebui meditat la disciplina...Apoi înteţeşte atacul şi încep să curgă notele rele şi evident apare corigenţa! Astfel, profesorul nostru, se "metamotfozează" din meditativ, în meditator al propriilor elevi de la clasă. Din acest conflict de interese şi lipsă crasă a deotologiei profesionale la care se adaugă, în mod determinant, lichelismul politic se dezvoltă o pecengene generală în educaţie, MEDITAŢIILE COMANDATE! Apoi, mediile la clasă sunt stabilite după plicul gros încasat de acelaşi profesor meditativ (iniţial) şi meditator ulterior şi nu după realitatea evaluărilor care ar trebui stabilite în colectivele de catedră sau evaluările sumative de la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare...

EDUCATIA LA ...COLŢ!

5 octombrie, ZIUA MONDIALĂ A EDUCAŢIEI

Am acelaşi gust amar, ca întotdeauna, când este vorba de educaţie...
Educaţia românească, la orice moment de bilanţ ar fi, este codaşa bugetului şi marea păcăleală a tuturor guvernelor. Probabil că, în educaţie, dacă ar fi cu adevărat un sistem competitiv şi modern, chiverniseala banilor aşa de puţini cîţi sunt, rezultatele ar fi altele. România este "originală" până la capăt, încalcă toate legile cu privire la salarizare şi determină actul educaţional prin promovare promiscuităţii politice şi/sau religioase. Subfinanţarea educaţiei şi plasarea cadrelor didactice pe ultima poziţie în grila unică de salarizare bugetară arată clar interesul politicului pentru crearea unui "sistem" cu adevărat performant! Când un primar de sat/comună cu 2-3 mii de locuitori are grila de 3-4 ori mai mare decât un profesor, atunci îţi dai limpede seama de "investiţia" reală în viitorul acestei ţări. Grija guvernanţilor de ieri, de astăzi şi de mâine, va fi să-şi satisfacă clientelele politice cu ajutorul cărora subjugă totul, resursele financiare şi voturile prostimii fiind pricipalele ţinte. Cine are acces la resurse are puterea şi aceasta trebuie concetrată în mâinile lacheilor de partid!
Despre sindicatele din educaţie numai de bine. Cu lideri care au de regulă venituri de peste 5 mii lei/lună(de-un ex. veniturile tov. lider Izvoranu de la Iaşi din anul 2009 publicate pe site-ul finanţelor ), membri în fel de fel de comisii "paritare" sau de numiri în funcţii administrative, etc nu poţi avea rezultate sindicale pentru că deja ţi-ai depăşit menirea de reprezentant sindical... şi ţi-ai "demonstrat" menirea de aplaudac şi aducător de voturi pentru partidele care au generat actuala criză economică şi identitară a României.
Este o zi tristă pentru toţi cei care realmente au fost sistematic minţiţi că pot face educaţie performantă şi, care, au crezut că pot contribui la bunăstarea generaţiilor viitoare. Nu, aici este imposibil să faci performanţă. Educaţia este apostolat, voluntariat...pe banii tăi atât de puţini cât statul corupt îţi mai poate asigura încă!
EDUCAŢIA a fost pusă la colţ, cu botul pe labe, de către toţi cei care s-au perindat pe la guvernare iar investiţiile (atâtea câte se mai fac!) sunt din cei 6% PIB pe care îi avem doar pe hârtie şi în documentele sau legile organice. AMIN!

"Recordurile" haosului intretinut de gastile politice sau.. despre "emblemele" rusinii

Cauzele actualelor inundaţii cu aspecte catastrofale din toată ţara dar mai ales din zona Moldovei, sunt o imensă palmă groasă care, lasă urme adânci pe obrazul relativ subţire a votantului mioritic. Ruşinea votantului vine din mintea lui subţire de a se lăsa păcălit mereu, odată la 4 ani, de cetele de "muncitori cu gura" care-i scot la vot şi mai ales care, îi îndeamnă pe cine să pună...stampila! ( Trist este că nu ai de unde alege, aceiaşi indivizi macabri şi iresponsabili în toate găştile...pardon partidele! )
Ca mai toate afacerile cu banul public, investiţiile în lucrări de îmbunătăţiri funciare şi protecţie civilă sunt mană cerească pentru găştile care roiesc în jurul spectrului "politic". Ca în vechiul banc cu tâmpiţi, oricât se chinuie firmele "specializate" să execute" lucrările" până la urmă tot vile pentru ştabi şi spălări "originale" de bani ies, fie ele: diguri, drumuri, canale, drenuri!
Aşa că ieşirile în decor a marilor conducători de partid şi de stat a căpătat tente ilaro-triste pe alocuri şi ne-au arătat limita nesimţirii la care individul căpătuit politic îşi permite să jignească pe oricine îndrăzneşte să-şi spună păsul...Am avut senzaţia că retrăim evenimente tipice anului 1989 când aplaudacii şi mâncătorii de ...fecale erau îmbulziţi în primul rând să ragă la conducătorul iubit...
O colegă, profesor undeva în nordul ţării, parcă prin Botoşani, i-a amintit preşedintelui Băsescu despre starea jalnică a ...dascălului. Şi, ca orice individ irascibil din fire şi un mare "evaluator" a educaţiei ca sistem, dl. Băsescu şi-a adus aminte subit de "armata de ...filosofi" pe care şcoala îi scoate şi de nivelul scăzut de piaţă a educaţiei româneşti. Corect până la un punct!
Dar, în conjunctura în care se afla, dl Băsescu face confuzii extrem de grave şi ne arată precaritatea educaţiei sale...Nu era momentul să-şi arate neputinţa dumnealui ca preşedinte-prim ministru să reformeze un sistem muribund şi mare consumator de bani publici cum este educaţia. Apoi, dl. Băsescu trebuie să reţină că lupta de clasă pe care o cam antrenează îm ieşirile sale publice nu duce la nimic bun, ba din contra se va întoarce brusc şi grav asupra găştii sale aciuată prin Palatul Victoria. Buba cea mare a României nu este nici măcar presa sau profesorii, ci nesimţirea indivizilor care s-au aciuat la banul public şi la informaţii pentru a jecmăni totul în teritoriu şi, care fac tot posibilul ca să ne arate grosimea nesimţirii lor...
Despre jaful asupra pădurii şi efectele suportate până la urmă tot de către cei neajutoraţi care şi-au ridicat casele pe terenuri inundabile, cu altă ocazie chit că o să supăr înaltele feţe bisericeşti care au jefuit şi ele, alături de "clasa politică", fără pic de bun simţ pădurile patriei...

Din ciclul: Revanşa statului totalitar (I)

(I) Greva generală din sistemul bugetar

O grevă generală în peisajul mioritic este imposibilă. Toate pârghiile de putere şi administraţie sunt acaparate la toate nivelele ierarhice de elementele parşive ale sistemului totalitar.
Să ne explicăm: în ultimii ani cele două mari clanuri securisto-mofiote, adică Partidul Securiştilor Devotaţi (...hoţiei) şi Partidului Nulităţilor Lacome (o altă gaşcă de securişti) au ruinat din temelii România aservind-o clanurilor masonice occidentale. Banii din contractele publice sunt trimişi prin interpuşi în băncile străine la păstrare...
În tot acest timp, România, a fost aservită total intereselor occidentalilor hrăpăreţi. Indivizi de teapa lui Năstase, Tăriceanu şi camarilele lor sunt principalii ...."artizani".
***
Greva sistemului bugetar este cea mai bună glumă din regia "hârjoana de-a democraţia!". SISTEMUL COERCITIV adică poliţie, servicii secrete, a fost multiplicat foarte mult pentru o ţară tocmai intrată în U.E., din nevoia stringentă de apărare pusă la cale de jefuitorii conclavului PSD-PNL! Salariile din sistemul coercitiv şi "nevoile" de consum tot mai mari prin explozia lor numerică, adică multitudinea de drepturi pe care aceştia le încasează, depăşeşte cu mult educaţia şi sănătatea. Un salariu mediu lunar în poliţie este echivalentul a 700-900 euro iar, în servicii secrete, salariul mediu depăşeşte 1430 de euro/lună. La drepturile salariale ale acestor "clase privilegiate"se adaugă numeroasele sporuri şi drepturi...speciale! Adăugaţi aici şi metamorfoza Miliţiei economice, denumită pompos "Curtea de Conturi" ,principala structură care se ocupă de ştergerea urmelor jafului politic asupra banului public.
Structurile aparatului coercitiv sunt adânc infiltrate în toate domeniile de activitate. Sub diferite "programe", aceştia au ajuns să contoleze toată societatea civilă şi sistemul bugetar. Sindicatele sunt doldora infiltrate cu aceşti indivizi...
O altă "clasă" privilegiată este cea reprezentată de sindicatul funcţionarilor publici, cei care au salarii medii de peste 1000 euro/lună şi numeroase bonusuri sub forma stimulentelor, etc. Orice acţiune grevistă a sindicatelor din educaţie sau sănătate este imediat însuşită de tov. col. (activ-infiltrat sau în rezervă!)Marica, care apare pe toate posturile tv publice să-şi dea el cu presupusul despre greve! Tov. Marica, este scos imediat în faţă de sistemul coercitiv care îşi vede astfel periclitate drepturile lor scandaloase pentru o ţară cu un buget în pioneze!
Asocierea mişcării greviste a educaţiei şi sănătăţii cu aceşti indivizi malefici (gen, Marica) este extrem de păguboasă şi drept dovadă nu a avut şi nici nu are şansă de reuşită vreodată.
Despre credibilitate liderilor de sindicat am mai vorbit pe blog, din nefericire şi ei sunt şantajabili din partea sistemului coercitiv.
Liderii locali, cei din şcoli, sunt indivizi obscuri şi găunoşi care nu au trecere printre colegii lor de cancelarie. Că unii dintre aceştia sunt "creaţia" malefică a sistemului nu este nicio noutate.

Susţinem cu toată responsabilitatea că nu lipsa banilor este marea problemă bugetară ci lipsa de transparenţă în acordarea acestora şi mai ales, nevoia de redistribuire şi reajustare a veniturilor pe baza importanţei sociale a muncii (educaţie este prioritate naţională doar în lege, în rest este cenuşăreasa bugetului!!)
Aşa că, unica şansă este să puneţi degetul la întâmplare pe harta lumii civilizate şi să plecaţi. Cu cât vom fi mai puţini cu atât mai bine pentru ei, sistemul ticălos...!

NOTĂ
opinia de faţă nu urmăreşte relansarea luptei de clasă, ci mai curând, să arate ticăloşia acestor indivizi cu legitimitate democratică(politicienii!) care-şi bat efectiv joc de valorile reale ale poporului român!

Legea educaţiei, privire critică şi scurte comentarii...

După o scurtă citire, legea propusă de actualii guvernanţi este o culegere/spicuire/ansamblu de legi comuniste şi criptocomuniste. Te înspăimânţi cum, guvernanţii, au grijă de tot ce mişcă în sistem, scriu vrute şi mai ales nevrute pentru a putea ţine sistemul sub control. M-am înspăimântat citind grozăviile sistemului Andronescu (un sistem ticălos prin tot ceea ce au însemnat pentru România acea adunătură iresponsabilă, după părerea mea) dar acum, cu aceşti indivizi care-şi zic partid de "dreapta", chiar că-ţi vine să ...emigrezi.
Nu, nu mai este nicio şansă de evoluţie în acestă ţară.
O lege responsabilă a educaţiei se poate scrie pe maxim 3 pagini. Definim sistemul naţional, enunţăm descriptorii de performanţă prin care statul atestă competenţele şi verifică transferul acestora şi apoi după ce am descris suma input-urilor şi output-urile din sistem, ca produs şi ca expectanţă măsurabilă, aşteptăm ca SISTEMUL SĂ SE URNEASCĂ! Sistemul va fi principalul reglator al pieţei muncii, se va adapta din mers la cerinţele acesteia.
Formulările cvasi-ambigue din actuala aşa-zisă lege, gen "statul poate..." nu aduce nimic nou, regulamentele vor fi cele care vor creiona, în mare, necesităţile reale ale pieţei muncii şi ale comunităţilor.

Dar, sistemului politic, în cea mai mare parte a lui, ticălos, nu poate scăpa şcoala din mână! Acolo, cu larga complicitate a tartorilor sindicali, încă se poate fura. Mult şi bine, chiar dacă directorii vor fi "apolitici", iar consiliile de administraţie se vor forma din agarici şi lipitori de afişe electorale.

Atacul asupra educaţiei

Nu-ţi trebuie studii înalte să evaluezi sistemul educaţional românesc care a rămas una dintre ultimele redute ale centralismului politic, chiar de factură poliţienească, în care ordinele se execută şi, nu se discută...
Politicul, în iresponsabilitatea lui crasă faţă de cetăţean şi banul public a subordonat şcoala pentru a-i controla resursele, de la cele financiare până la cele umane. Nu devii titular fără să ai susţinerea politică şi cu binecunoscuta şpagă de rigoare. Liderii sindicatelor din educaţie, lachei ai sistemului trecut şi...actual, susţinuţi în funcţii de politicieni doar pentru că sunt şantajabili, au îngropat orice idee reformatoare a sistemului şi s-au complăcut în postura de ...reprezentanţi în tandemul corupţiei care "animă" societatea în general şi, şcoala, în special!
Am asistat cu un haz ponderat la lupta pe noua legislaţie care s-a dat în 2009 între principalele găşti care controlează sistemul educaţional, PSD, PNL şi PDL... "Noul pachet" legislativ -după cum am mai scris şi aici...-nu aduce mai nimic nou, decât, vrea să schimbe "ierarhiile " şi subordonările, adică, lichelismul pesedist dominant şi penelist din planul secund şi, care, secătuiesc cele mai mari resurse ale şcolii, să poată fi anulat...!
Nu poţi face reformă cu buzunare goale sau cu indivizi care îşi camuflează incompetenţa în spatele găştii de partid pe care o serveşte cu sârg. Şcolile sunt pline de indivizi obscuri, găunoşi, monumente de incompetenţă care sunt "promovaţi" drept valori. Aşa-zisele licee "elitiste" sunt un conglomerat al afacerilor, adevărate caracatiţe, în care se urmăreşte doar...imaginea. Orele se transformă în...conspecte, iar profesorul are treabă cu "olimpicii"!!! Aici,totul se "hrăneşte" cu imagine, statistici mincinoase şi cam...atât!
* * *
Faptul că, constant, vectorii de imagine politică au grijă să le aducă aminte dascălilor că sunt "întreţinuţii societăţii..." şi mai ales, de balastul social pe care-l produc, nu mai este nicio noutate! Se aminteşte mereu de norma didactică de 18 ore care, practic, încurajează lenea şi mai ales, nu are acoperire în creşteri salariale.
Mai nou, un alt sistem bugetar nereformat, medicina, dar cu afaceri ultrabănoase penttu doctori, a ridicat mănuşa...reformei, dar tot fără fond! Medicii nu vor sa mai facă gărzi sâmbăta şi duminica pentru că nu sunt plătiţi dublu!
Întrebarea mea, firească, este câţi profesori au fost plătiţi dublu pe durata activităţilor extraşcolare organizate sâmbăta şi duminica sau în afara programei şcolare/curriculei, activităţi în care îşi asumă responsabilităţi foarte mari şi pentru beizadelele medicilor şi politicienilor, activităţi în care dascălii scot bani din buzunar pentru a participa şi nu...invers! Aceste activităţi nu numai că nu sunt normate şi plătite dar, ele aproape nu sunt cuantificate nicăieri şi sunt considerate obligatorii dar...fără niciun ban!!!
Fel de fel de indivizi găunoşi şi cu glagorie puţină se ocupă de "reformele" educaţiei. Adevăraţii profesionişti sunt sistematic marginalizaţi pentru a se putea face loc...incompetenţei politice. Ingineri constructori, facuţi la apelul bocancilor de seara, sunt numiţi "specialişti" şi miniştri, doar pentru că au fost diriginţi de şantier la baronul de partid pentru...care a spălat bani publici. Unica întrebare care îi mai animă pe dascăli este când aceste scursuri adăpostite acum în parlament, vor ajunge în faţa legii pentru a da seamă pentru prejudicierea şi fraudarea fondurilor publice şi private. Niciodată!
Cei care au pus mîna pe ciolan vor uita de "reforme" în curând, preocupaţi fiind doar de împărţirea ciolanului care se subţiază vizibil iar haita se îngroaşă pe zi ce trece!
Şi, o veche vorbă din popor spune: "cine se aseamănă se adună!"...în parlament, în politică...

INVITAŢIE LA HALLOWEEN-UL PORCIN/PORCESC

Gripa porcină a stârnit o adevărată isterie demnă de o societate manipulabilă prin intermediul tembeliziunilor, oricare ar fi ele.

Onor inspectoratul şcolar a decis suspendarea oricăror activităţi extraşcolare care ar trebui organizate începând din acest week-end...Nimic nou sub soare, ordinăria şi credulitatea duce la imbecilizare în masă. Un astfel de exemplu este cel hotărât de acelaşi inspectorat care ne obligă pe noi profesorii ca "la orice semn de gripă porcină vizibil la copil să-l izolăm şi...". Îmi este greaţă de asemenea tâmpenii debitate de nişte indivizi inculţi cocoţaţi pe funcţii politice şi,care cultivă isteria în mase pentru a arăta baronului local care i-a aşezat în funcţii ce loiali sunt ei partidului şi ce audienţă media aduc ...aceluiaşi partid!

Faptul că şcoală este o instituţie a inutilului şi imbecilizării elevilor nu mai este demult o noutate. Sunt şcoli în care directori pentru a-şi "demonstra" competenţa şi slugărnicia faţă de ticăloşii

politici care-i susţin au transforat şcoala într-un soi de batalion disciplinar. Profesorii trebuie să facă orice ca supravegherea să fie maximă. În pauze, profesorul nu are nevoie de aşa ceva, trebuie să stea pe post de păcălici în w.c.-urile elevilor să vadă cine fumează ca să se poată da amenzi şi scădea notele la purtare. Am văzut cum tembelizarea maselor profesorale chiar dă roade, profesoare intrând în toaletele băieţilor şi invers profesori intrând în toaletele elevelor... Cred că ţinta supremă a imbecilizării generale a învăţământului va trebui să fie militarizarea acestuia: profesoarele să umble cu puşti, iar profesorii cu...puştoaice!

Aşa că, proiectul meu extracurricular l-am redefinit în Halloween...porcesc. La anul probabil vom sărbători alte forme de manipulare ordinară, gripa cabalină sau pisicească, după cum aleşii neamului şi cei care dictează politicile publice europene au interese economice şi mai ales, stocuri de antigripale botezate ad-hoc!

Educaţia şi codurile ei!

Mare vâlvă în media pe tema celor două "coduri" (mai mult sau mai puţin deontologice!) care ar urma să re-consfinţească ceea ce vedem cu toţii, falimentul rapid al unui sistem educaţional aflat în anticamera "terapiei intensive politice".

Din principiu, nu elimin total o ipoteză neverificată. Dar, codul propus de echipa Doamnei Ministru Andronescu, este însăşi definiţia falimentului sistemului educaţional românesc. După cum constata şi Mircea Cărtărescu, într-un editorial semnat la un cotidian central în ziua de 21 august a.c., consider că acest cod este "făcut pe genunchi", pe holurile parlamentului într-o pauză, prin ansamblarea (în fapt, o struţo-cămilă iliesciană) a legilor comuniste şi a celor, neo-capitaliste eleborate în creuzetul mentalităţilor ştefan-gheorghiene, care domină gîndirea şi acţiunea liderilor lor de imagine. Mă opresc punctual la învăţământul tehnic, atât de important în orice stat responsabil pentru viitorul său. În 2008-2009, ARACIP a muncit responsabil pentru autorizarea a numeroase specializări şi profile tehnice care, acum, nu se mai regăsesc în "codul" pesedist. Eu, m-am săturat de imbecilizarea sistemului educaţional şi subscriu, că "filozofii" şi "tâmpiţii" suntem noi, cei care, nu ne ridicăm împotriva ticăloşiei şi incompetenţei promovată de "academicienii" echipei Andronescu. Şi, nu în ultimul rând, politizarea prin menţinerea centralizării resurselor din educaţie, prin numirea lipitorilor de afişe obedienţi/incompetenţi dar, cu carnete de partid(e) şi a elementelor corupte la cel mai înalt nivel decizional în judeţe, nu vor face decât să prăbuşească sistemul mult mai repede decît o ...guvernare.

În comparaţie, codul propus de Mircea Miclea este unul discutabil şi oricum vizionar, pornit dintr-o diagnoză de sistem care urmăreşte, ca finalitate, descentralizarea. Sunt şi aici discuţii, unele reale, cum sunt completările propuse de fostul ministru Andrei Marga, altele venite din partea băgătorilor de seamă, pe care, partidele le "înaintează" pe sticlă în funcţie de şpaga donată la puşculiţa de partid...

Sunt convins că Miclea a fost cel mai competent ministru pe care România neo-capitalistă la avut. Am aplicat să fac parte din comisia preşedinţială tocmai pentru crezul meu, voluntar, că pot aduce contribuţii la noile legi care să guverneze educaţia ca sistem. Nu am reuşit mare lucru şi datorită faptului că, această comisie, a fost paralizată cu fel de fel de politruci şi băgători de seamă trimişi de partid. Dar, Miclea şi-a impus câteva dintre cele mai importante idei novatoare pentru care îl admir şi îl sprijin.

Cele două coduri nu sunt compatibile, unul (cel al actualului ministru) este de emanaţie comunistă şi hipercentralizat, care urmăreşte doar conservarea avantajelor structurilor lor de partid, iar celălalt, al echipei Miclea este de actualitate, modern, suplu şi perfectibil. Să vedem dacă raţiunea -măcar de această dată!- va triumfa...

***

Pentru cei care au alte păreri vis-a-vis de cele mai sus, vă informez că în anul 2006, am absolvit un master în "Politici şi Management în Educaţie" la Universitatea "Alex. Ioan Cuza" din Iaşi, cu lucrarea de dizertaţie "Descentralizarea sistemului de învăţământ preuniversitar, dimensiune a politicii educaţionale". Aştept cu interes COMENTARII!

Istorii care nu trebuiesc uitate. Mari personalităţi ale educaţiei: SIMION MEHEDINŢI

Este o postare mai nouă, rezultat al eforturilor mele constante pentru scoaterea la lumină a contribuţiilor educative ale unor mari oameni de stat pe care România i-a avut. Şi, nu în ultimul rând, un act reaparator pentru Şcoala Normală vasiliană, locul unde am lucrat în ultimii 16 ani încercând să aduc idealul educaţional cât mai aproape de ceea ce numim VIITORUL NAŢIEI!

Nu este răspunsul dorit de mulţi, foarte mulţi, foşti şi actuali elevi, sau cunoscuţi din cele mai diverse domenii cu privire la părăsirea de către mine a "corabiei normaliste".

Punct şi de la capăt...deocamdată!

* * *

ŞCOALA NORMALĂ
Revistă a învăţământului normal şi primar

ANUL I – NR. 1 IANUARIE 1916

(Apărută după Congresul dascălilor de la Iaşi, iunie 1915)

NĂDEJDEA DE PE URMĂ

Sub ochii noştri vedem unele hotare pierind şi, împreună cu ele, au pierit câteva state care dăduseră la iveală o mare dorinţă de a trăi - bunăoară Serbia.
E întrebarea: ce se va alege de neamurile care vor rămânea fără stat?
Iar răspunsul ne priveşte şi pe noi; căci, avâd părţi din neamul nostrum în toate ţările vecine, va fi cu neputinţă să-i unim pe toţi dintr-o dată. Ce se va întâmpla cu românii care vor mai rămâne în afară din hotarele unui stat românesc?
Cât timp, statul era al suveranului, şi pământul unei ţări, şi poporul care-l locuia, era ca un fel de moşie părintească. De aceea, suveranul putea pune zălog o parte din ţara sa, ori o putea da zestre copiilor săi,... întocmai ca pe o moşie.
De aceea rudenia dintre împăraţi, regi, şi alţi stăpânitori era pe atunci mare lucru. Ludovic al XIV îndrăznea să zică: Statul sunt eu; iar hotarele Spaniei se păruse un moment că pier, în urma unor împrejurări de familie.
De un veac şi mai bine, a ieşit însă o altă idee la iveală.
Statutul nu e al regelui, ci regele e al Statului. Frideric al II-lea a dobândit în istoria omenirii un mare merit, spunând cel dintâi: Regele e servitorul Statului...
Iar, de la Frederic şi până azi, am simţit că temelia cea tare, pe care se razemă un stat, nu e numai familia suveranului, ci mai ales familia cea mare a neamului. Cui i-ar mai trece azi prin minte, să dea o parte din vre-o ţară ca zestre copiilor unui rege?
Dimpotrivă, fiecare neam năzuieşte să se adune sub steagul aceluiaş suveran, rotunjind pe cât se va putea hotarel. Iar năzuinţa aceasta, dacă se împlineşte, toate celelalte interese cad pe plan secundar.
De aici urmează însă un lucru de mare însemnătate pentru viaţa unei naţiuni.
Dacă un stat are nefericirea să-şi piardă dinastia şi să-şi vadă hotarele mutate de vecini, asta nu înseamnă că naţiunea însăşi e ştearsă din paginile istoriei. Dimpotrivă, s-ar putea chiar să se închege şi mai mult unitatea acelui neam. Sârbii, de pildă, dacă s-ar afla la sfârşitul acestui război cuprinşi toţi într-o singură monarhie, ar fi de fapt mai puternici decât la sfârşitul războiului balcanic.
Pentru ce?
Pentru că, îndată ce un neam se înmulţeşte şi se lipeşte strâns de pământul strămoşesc;şi îndată ce în tot cuprinsul lui circulă una şi aceeaşi limbă, nici o putere omenească nu-l mai poate dezrădăcina de pe faţa pământului.
Primejdia cea mare în vremurile noastre e deci alta: ca nu cumva un neam să fie împărţit sub stăpâniri deosebite, care i-ar împiedica dezvoltarea limbii naţionale. Căci în ziua, când se pierde limba, neamul acela, rupt în bucăţi, e ca şi mistuit de vecini. Spre deosebire de părinţii noştri, care au putut trăi în adăpostul munţilor şi pădurilor, fără să se amestece cu străinii, azi, circulaţia mărfurilor şi a oamenilor, repede poate amesteca un neam mic, încât să nu se mai aleagă nimic din el.
Din aceste puţine fapte şi idei, este însă o concluzie de mare interes pentru educatorii unui neam.
Cel din urmă soldat şi cea din urmă nădejde a unui stat în lupta cu alte state e învăţătorul, ca păzitor al limbei.
Dacă o parte dintr-un neam sau chiar neamul întreg s-ar pomeni într-o zi cu hotarele sale mutate sau şterse, în vremurile noastre poate încă nădăjdui. E destul ca cei care povăţuiesc zi cu zi masa poporului, să-şi pună înaintea ochilor ca un ţel neclintit:
1. ridicarea materială a poporului, ca el să sporească în ce priveşte numărul;
2. păstrarea limbii care, ca un cerc de foc, nu lasă pe străini să intre în corpul neamului şi să-i şteargă pecetea caracterului său etnic.
Când condiţiile acestea sunt împlinite, viitorul e asigurat, chiar dacă interesele statului ar fi vremelnic şterşe.
Aşadar, nădejdea cea mai de pe urmă a unui popor, când statul ar fi primejduit şi dinastia alungată sunt povăţuitorii de toate zilele ai poporului.
În acest moment pentru Serbia mai de preţ decât dinastia Karageorge, putnic şi alţi generali biruiţi, e preotul, învăţătorul şi plugarul Sârb. Ei sunt cea din urmă chezăşie a viitorului Serbiei.
La aceste elemente trebuie să privim şi noi mâine, când vom vedea care români au mai rămas afară din hotarele României.


S. MEHEDINŢI

NOTE PROPRII/ întrebări (retorice)

1. ce putere în stat este oare educaţia?

2. ce înţeleg unii politicieni responsabili din manifestul lui Simion Mehedinţi?

3. mai sunt de actualitate în societatea care "distruge, dezumanizează..." adică capitalismul de cumetrie românesc, acele valori pe care înaintaşii noştri le-ar fi dorit permanentizate?

Educatia virtuala si ...construcţiile virtuale, spălătorii de bani publici

În ultima perioadă, graţie inspiraţiei celor care împart inspecţiile pentru perfecţionarea prin grade didactice a personalului didactic, am avut posibilitatea să evaluez direct, pe teren, gogoşile electorale care s-au vândut -în manieră tipic carageliască- de politrucii locali.

Astfel, mi-a fost dat să constat investiţiile virtuale ale guvernanţilor de mai ieri şi, care , acum urlă din toţi rărunchii opoziţiei, HOŢII!

De parcă ei nu ar fi furat deloc în cei 4 ani ai dezmăţului incompetent de bani publici (efectele românii le simt cu vârf şi îndesat). Mi-a fost dat să văd pe teren, grădiniţa virtuală de la Dagâţa, pe care s-au cheltuit deja cca 4 miliarde de lei vechi doar pentru o temelie, toaletele (ecologice) proiectate în creuzetul de spălat bani publici I.Ş.J. Iaşi, care în realitate nu sunt dar... surpriză, banii au fost viraţi firmelor, deja... (Cozmeşti, Sineşti, Sireţel, Dagâţa, ş.f.m.a.) .

Am văzut şi starea drumurilor judeţene, aproape impracticabile, demne de lumea a treia şi nu de un stat membru al U.E. Îi recomand tov. preşedinte de C.J., care visează la construcţii faraonice (o minte bolnavă în opinia mea!) să facă o excursie sau, mai bine, o vizită de lucru pe traseele: Iaşi-Voineşti-Războieni- Tansa-Dagâţa (să vadă calitatea lucrărilor executate mai acum un an-doi!!), Paşcani-Sireţel, Podu Iloaiei-Popeşti-Mădârjac, Paşcani-Hălăuceşti-Mirceşti, Iaşi-Movileni-Gropniţa, Iaşi- Scânteia- Buhăeşti, Gura Bohotin-Moşna, Poieni-Dobrovăţ...şi toate celelalte, pe care încă nu am reuşit să-mi "rup" autoturismul...

Lucrări de mîntuială, o manieră de lucru anacronică, total neprofesionistă, amestecate cu o crasă iresponsabilitate faţă de banul public, aceasta este REALITATEA DIN TEREN. Am văzut peisajul rural specific lumii necivilizate, cu depozite de balastru la porţi şi care, parazitează circulaţia auto, tîrgul de la Voineşti care blochează total circulaţie (apropo, unde-i poliţia locală!), autovehicule parcate pe carosabil de-a latul drumului... Este o crasă indisciplină în mediul rural care confirmă statutul european de popor incult, needucabil şi ...beţiv!

*****

De la iresponsabilitatea unora sau altora, aştept să văd dacă cu adevărat, cei vinovaţi de jaful din educaţie vor fi traşi la răspundere penală. Probabil că persoanele care au ocupat funcţiile politice şi au girat jaful (de cele mai multe ori, către oligarhia de partid din capitală ) nu vor păţi nimic. Şi cei de acum, vor face la fel!

Întâmplător am aflat că Madama Lanţişoare, după cum o alintă pretenii(fostă şefă a I.Ş.J. Iaşi) , era şi ea la un pişcot la Ciric în timpul vizitei şăfimii pesediste de la centru, doar o vedea-o Androneasca! După şutul în partea dorsală luat de la Băsescu, în timpul audienţei aranjate (comisionul cică a sărit binişor de 5000 epuroi) şi soldată cu eşec total, madama Lanţişoare are frisoane. La cât şi-a bătut joc de educaţia ieşeană cred că chiar merită. Chiar dacă, nu este bine să te bucuri de răul incompetenţilor, eu, recomand lui Fene group să-i cumpere un laptop madamei, poate acolo la loc răcoros, va reuşi măcar să deschidă un computer (că oricum altceva nu ştie). La mai mare şi celorlalţi "competitori" din gaşka madamei...Iar, postul de director de colegiu nu o va ajuta prea mult, ba chiar se va lovi în imaginea colegilor oneşti, responsabili din acea şcoală.

Sentimentul şi mândria lucrului bine făcut şi greaţa de lăturile politice

Fără a încerca să fac destăinuiri sau autoevaluări empirice, am o părere suficient de pozitivă despre rolul meu social, ca dascăl şi mentor, pentru multe generaţii de elevi care m-au "suportat" la ore în cei 17 ani de carieră didactică, dintre care 16 petrecuţi la Şcoala Normală "Vasile Lupu".

Sunt însă şi vremi când doreşti mai mult şi simţi lucrul acesta ca pe o provocare, aproape necesară, poate şi datorită vârstei. Nu m-am prea legat sentimental foarte mult de locul de muncă, pentru că, orice travailleur la stat, practică o activitate socialmente necesară, specifică locului şi timpului respectiv.

Nu mi-am dorit decât să fac treabă, aşa cum cred eu că este mai bine pentru elevii mei şi instituţia respectivă, într-un respect total pentru tot ceea ce am înţeles eu valoare adăugată în interesul formării viitorului cetăţean, mai mult sau mai puţin, european. Dar, când simţi că ticăloşii care au îngropat sistematic învăţământul românesc şi bineînţeles, şcoala pedagogică se caţără pe funcţii (mai ales cu suport politic) chiar că te apucă greaţa de tot ceea ce te înconjoară. Din nefericire, şcoala a devenit apanajul arbitrariului politic şi a slugilor (ordinare) care sunt cocoţate în funcţii decizionale. Mi s-a ivit şi mie această ocazie de mai multe ori, dar am o coloană vertebrală care, chiar îmi place să cred, am reuşit s-o îndrept multora dintre elevii mei...

Mă simt foarte bine când muncesc util şi, nu mi-am trădat niciodată crezul că aceşti indivizi care mi-au făcut atâta rău, profesional şi familial, vor rămâne nepedepsiţi pentru totdeauna.

Cred că a venit vremea să divulg două secvenţe din lupta cu securimitea cică penelistă locală care nu reuşeau să mă anihileze total şi să-mi închidă gura în decembrie 2005...

În timpul orei la o clasă, m-am trezit la uşă cu tovarăşul director al primăriei (parcă Chirica se numea...!) împreună cu un alt tovarăş poliţist (probabil tot de partid de-ai lor). Am refuzat să-mi părăsesc clasa şi le-am pus să aştepte să se sune... Au început ameninţările, că să le divulg numele elevilor care au organizat manifestaţiile împotriva tovarăşei inspectoare şcolare de partid penele Gavrilă (parcă) şi a secăturilor ei, total minoritare, din şcoala normală . Am refuzat orice "colaborare" cu acei indivizi cu comportament de "scule securiste în exerciţiul funcţiunii.." şi am fost aspru ameninţat că o să-mi arate ei mie şi că oricum vor afla de la elevii "infiltraţi", mai ales din rândul celor interni. Ce au aflat nu ştiu, doar că m-am interesat dacă au fost cumva nişte capi ai manifestărilor dintre elevi şi, să încerc să-i protejez împreună cu cei câţiva colegi de onoare şi de mare caracter din şcoală care nu au abandonat lupta cu ticăloşia politică.

Al doilea eveniment la fel de hilar a fost după conferinţa de presă organizată de mine în calitate de director de şcoală în care am clarificat toate minciunile şi demagogia ieftină pusă la cale de aceiaşi ticăloşi politici locali. În rândurile "ziariştilor" s-au infiltrat nişte alţi "tovărăşei de prea mult bine" care m-au tras deoparte şi mi-au atras atenţia, că pentru tot ceea ce am spus în acea conferinţă de presă o să am mari probleme, "s-ar putea să mă calce maşina..." sau " o să rămân fără serviciu"...şi, că oricum nu o să apară în gazete ceea ce am spus eu. Şi, aşa a fost, nu a apărut mai nimic, ba chiar şi cei care mai făceau cât de cât ziaristică de Bahlui şi-au arătat adevărata "faţă" coruptă, fie de pe la Radio Iaşi sau TVR Iaşi (acum ceva timp am înţeles de ce unii au ajuns mari responsabili prin CA la Bucureşti)...

STUDIU DE CAZ

Ce legături există între modul de lucru kaghebisto-securist al partidelor unice şi pseudoclasa politică locală neo-capitalistă. Faceţi comparaţie între jaful asupra şcolii între anii 2000-2004 şi 2005-2008 şi, veţi vedea că toţi au un singur ţel, resursele şcolii şi distrugerea educaţiei ca sistem.

* * *

Şi, ca să închei într-o notă super-optimistă, vreau să vă informez că m-am decis să părăsesc ruina fostului castel vasilian şi mă pun la dispoziţia comunităţii pentru a-mi face treaba aşa cum ştiu cel mai bine, adică performant, apolitic şi mai ales eficient, în oricare şcoală are nevoie de experienţa şi profesionismul meu .

DEDICAŢIE. Către acei (slabi de "înger") care n-au înţeles că libertatea de exprimare este unicul câştig democratic. Elevilor mei cu toată dragostea.

În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, în prima zi de şcoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi ca îi iubeşte pe toţi la fel de mult. Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era baieţelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi observase ca acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul. Şi , Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat şi să-i dea nota 4. La şcoala la care preda doamna Thompson, trebuiau să se revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese: "Teddy e un copil isteţ, işi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere sa fii în preajma lui". Profesoara din clasa a 2-a scrisese: "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul ca mama sa suferă de o boala incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să-i fie foarte grea" . Profesoara din clasa a 3-a scrisese despre Teddy:"Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieşte foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva". Profesoara dintr-a 4-a a scris: "Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei".

De-acum, doamna Thompson înţelesese problema şi i-a fost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin Teddy. Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuită de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi copii. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brăţară căreia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea, i-a certat când a observat ca brăţara era drăguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas dupa ore în acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama". După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să îi înveţe pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să îşi revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din clasă, şi, în ciuda promisiunii ca îi va iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său.

Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea ca e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodata. Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi, el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămasese cea mai bună profesoară pe care o avuse. Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare, care spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară. Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi, o nouă scrisoare în care o anunţa ca se va căsători. Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o intreba, dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui. Bineînţeles că a acceptat. Şi, a purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise demult de la Teddy. S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche: "Mulţumesc pentru că ai crezut în mine. Mulţumesc, pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva." Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi: "Teddy, ai inţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine".

MORALA: Nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în aventura ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi (şi ar fi ideal dacă ar fi în bine!).

Şi nu uita!: Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi îi întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice peste nivelul la care se află la un moment dat !

Notă:

Adaptare după un mesaj tradus de un coleg geograf gălăţean, prof. Marius P., inspector şcolar.

În educaţie, reformă trebuie repornită de la nivelul anului 2005

Trebuie sa marturisesc că în ultimele zile am stat departe de computer din două motive total diferite, primul, timpul nu mă prea ajută, angajamentele diferite în care m-am antrenat au termene presante şi, în al doilea rând, am avut răbdare să observ, discret, evoluţiile politice. Mărturisesc că mă distrează isteria paranoică care a cuprins majoritatea comunităţilor, inclusiv cele şcolare, cine va veni la "cârmuire", ca să ştim cui ridicăm osanale şi mai ales, cui dăm peşcheşul. Există o adevărată listă de oportunişti, fireşte majoritatea incompentenţi care nu-şi fac treaba, care dau zilnic telefoane peste tot, să afle despre personajul X sau Z, care este în cărţile pentru marile funcţii deconcentrate şi descentralizate, să afle ce cumătrii are, ce prieteni au intrare directă, ş.a.m.d.
* * *
Problemele din educaţie sunt mari, iar la Iaşi, chiar foarte mari. Vorbesc, în cunoştinţă de cauză, în acest an am trecut prin mai multe judeţe (în calitatea mea de expert-evaluator extern ARACIP) şi am luat "pulsul". Iaşiul este, în opinia mea, "superlativul" distrugerii instituţiilor de învăţământ, de către ticăloşii cocoţaţi politic care au acaparat totul, I.Ş.J.-ul, conducerile şcolilor, consiliile de administraţie ale şcolilor, etc.
Reforma din educaţie trebuie repornită, de la o descentralizare rapidă şi o evaluare instituţională externă, realizată de profesionişti.
La conducerea I.Ş.J.-urilor, trebuie să ajungă oameni competenţi, profesionişti devotaţi şcolii şi idealului educativ şi nu lipitori de afişe în campaniile electorale sau, cumetrii de tot felul. Şeful I.Ş.J. va trebui să facă un legământ cu educaţia şi, să-şi ia angajamentul, că nu va urmări scopuri politice în urma imaginii pe care o va avea. NU TREBUIE SĂ SE MAI REPETE CATASTROFELE MANAGERIALE GAVRILĂ ŞI DUMITRIU.
Cine vrea să facă politică din funcţia de conducător de deconcentrată sau descentrlaizată să-şi dea demisia şi ...să facă politică.
Cancelariile şcolilor, trebuie să fie demne de actul educativ, redate profesorilor şi nu lichelelor politice incompentente ca acum.
ŞCOALA TREBUIE SĂ REDEVINĂ A ELEVILOR ŞI A COMUNITĂŢII, NU SPĂLĂTORIE DE BANI PENTRU FEL DE FEL DE BARONI POLITICI.
Şi, dacă nu mă credeţi, veniţi în orice şcoală să vedeţi la ce preţuri sunt "obligate" conducerile acestora să facă achiziţii publice, de la banalele consumabile până la logistică şi I.T.
În şcoala în care, cu greaţă intru în fiecare zi, ticăloşii penelişti ai cumetriei lui Gavrilă îşi bat joc de copii şi părinţii acestora, pentru că, ele au "spate politic". Şcoala, este bună de jefuit de aceste lichele care cică, fac educaţie.
Şi câteva cuvinte despre sindicate, acele foarte multe căpuşe, care se consideră, că-i reprezintă pe dascăli. Stimaţi colegi, NU vă mai amăgiţi că sindicatele vă reprezintă interesele, poate doar liderii voştri din şcoală. O reformă reală se va realiza nu cu sindicatele ci, cu oameni devotaţi curentului însăşi specific reformei. Poate că sunt şi oameni credibili prin conducerile sindicatelor dar, când vezi cât de neclintiţi stau lideri de teapa unor "pensionari activi", te întrebi de fapt, ei pe cine reprezintă? O spun cu convingere, principalii promotori ai reformei din educaţie trebuiau să fie sindicatele. Unde şi câtă reformă am realizat, se vede!

Aşa nu se mai poate. Gavrilă trebuie să fie imediat fugărită din I.Ş.J. şi instituţia, redată oamenilor şcolii!