Băsescu, pepeni şi oltenii...

O ştire banală extrasă dintr-o recentă conferinţă de presă a preşedintelui a atras după sine inflamarea bostănăriei olteneşti, acolo unde, cetăţenii comunităţii l-au votat masiv pe cel mai mare bostănar cu circumscripţie electorală cât un sat mai mare...

Nedreptăţile şi mai ales, clientelismul politic al tovărăşiei penelisto-pesediste, ne-au arătat că limita elemenarului bun simţ în politica dâmboviţeană nu are limite sau, mai scurt, feriţi-vă de ei că mama tâmpiţilor este mereu gravidă!

Altfel spus, acolo unde tov. Mircea Geoană a candidat şi a ieşit senator (în opinia mea mai ceva decât exemplul celebrului film ...cu melcii!) tovărăşul primar s-a simţit jignit că cineva are curajul să amintească întregiii ţării de mega-comunitatea Dăbuleni, a cărui brand agricol este ...lubeniţa (căreia i se mai zice şi ...bostan datorită calităţii lor precare, adică gust, dulceaţă, etc.). Practic satul-oraş din Câmpia Olteniei, este locul unde prostia poate îmbrăca aspecte dintre cele mai hazlii, din categoria râsu-plânsu!

Despre iresponsabilitatea politică a uni individ de teapa lui Geoană nu doresc să comentez, ci doar, câteva aspecte tipic olteneşti despre Dăbuleni, cred că ar trebui amintite.

Zona aceasta din sud-vestul României, cu climat submediteranean, cu dune mobile încă din perioada medievală era un pol al sărăciei perpetuu. Dar, regimul burghezo-moşieresc a început un studiu de salvare a terenurilor din zonă prin plantaţii forestiere încă din anii 1927-1930, când au fost sădite imense suprafeţe acoperite cu salcâmi. Pădurea a crescut, deflaţia a fost oprită (adică furtunile de nisip care reclădeau dunele mobile) şi terenurile au intrat treptat în circuitul agricol. Au venit comuniştii care au săpat canale de irigaţii, au plantat livezi de piersici şi caişi şi, au înfiinţat la Dăbuleni, o staţiune de cercetare pentru culturi pe nisipuri. Şi, legenda locurilor spune că de atâta "competenţă" locală, miliţienii păzeau sistemele de irigaţii de ...unde se fura apă! După îndelungi cercetări şi pânde de noapte, s-a găsit hoţul... rosturile dintre plăcile de beton nu au fost acoperite cu bitum (probabil furat!) şi apa, se infiltra în nisip liberăăăă! Snoava de un tragism sinonim cu prostia nu trebuie să ne mire, urmaşii acelor telectuali din câmpia Olteniei sunt acum politicieni.

În regimul burghezo-moşiliesc, dăbulenii, ca toţi ţăranii "responsabili" din această ţară s-au răzbunat crunt pe regimurile anterioare: defrişând fără milă pădurile, livezile şi viile, distrugând canalele de irigaţii şi au strămutat dalele din beton în propriile ogrăzi, arătând că hoţia din bunul public este noua doctrină care-i reprezintă cel mai bine şi cu care votează ... adică hoţia, ca unică doctrină politică a momentului în România!

Acum, schimbările climatice globale sunt de vină că deşertul înaintează fără milă şi bostănăria oltenească se inflamează din plin. De la voturi vi se trage, hoţie votaţi, hoţie perpetuaţi!

Ce caută intelectualii în politică?

O întrebare ridicată la "fileu" de un oarecare cotidian şi, la care, încerc să caut răspunsuri, fără să fiu influenţat de succinta lectură a articolului...

Poate, disperarea că în ţara asta, nu se întâmplă nimic, hoţie pe toate planurile. Fel de fel de "intelectuali" fabricaţi de universităţile de partid, aceste "neo-ştefan gheorghiu" cu profesori bine şcoliţi în creuzetul luptei de clasă securisto-capitalist au acaparat puterea locală în fel de fel de partide şi se menţin la putere prin cultivarea unui sistem corupt şi incompetent.

Poate că, însuţi procesul comunismului ar trebui regândit şi adus pe linia mentorilor acestuia de prin parlamente europene, unde exponenţi de marcă şi ţuţeri ca Vadim Tudor, se lăfăie sub ...scăpările "democraţie originale" româneşti.

Disperarea intectualilor responsabili că nu pot face nimic, cu toate că, în orice ţară normală, ei, ar fi un imens capital şi ar fi puşi la treabă. În România, ei trebuiesc compromişi de "armadele" politice securisto-capitaliste care, în realitate, conduc ţara. "Armadele", sunt active în toate partidele şi, au principal scop, supravegherea şi compromiterea celor care au curajul să spună lucrurilor pe nume şi să lumineze populaţia ameţită de minciună şi demagogie politică.

Iată doar câteva motive care ar putea determina pe un intelectual să intre cu papucii înainte în ...politică, care oricum este adoctrinară.Mulţi însă, vor trebui să treacă pe la "academia de hoţii", marca vanghelie, pentru a reuşi în politică. Ca în ultimul banc care circulă pe net:

-Cioc! Cioc! la tov. Mircea.

-Cine-i?

-Mărean...

-Care ...?

-"Care este..."

Iaca, intelectualii "care este.." în politica românească şi care CONDUC!!!

A gândi durabil, nu cred că poate fi specific acestui popor

Am participat recent, la Botoşani, la o conferinţă organizată de "Ziarul Financiar" şi administraţia publică locală şi regională despre Programul Operaţional Regional şi oportunităţile de dezvoltare regională. Invitaţia m-a surprins într-o primă fază dar, apoi, m-am dumirit şi chiar, am fost bucuros că am dar curs ei. Invitaţii, personalităţi politice şi administrative, ministrul Vasile Blaga, Preşedintele ADR Nord-Est, Gheorghe Flutur (preşedinţie prin rotaţie a preşedinţilor de consilii judeţene din cadrul ADRNE), directori executivi pe liniile de finanţare, primari şi întreprinzători interesaţi, societate civilă...

Ideea organizării acestei conferinţe aici, la Botoşani, a fost benefică, zic eu, pentru cea mai săracă zonă a României, respectiv, flancul Prutului, în fapt graniţa U.E. (!)

Am remarcat verva şi seriozitatea lucrului bine făcut de care a dat dovadă ministrul Blaga, ideile expuse punctual de Gh. Flutur, expunerile şi mai ales întrebările organizatorilor pentru invitaţi şi concluziile după întâlnirile cu finanţatorii proiectelor, bancherii.

O întrebare m-a urmărit tot drumul spre casă, trecând cu imaginea fugitivă peste peisajul aproape dezolant al dealurilor sterpe, sluţite de eroziune şi poate, de nepăsarea celor cu responsabilităţi...Cum va arăta Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, cea mai săracă din România, peste 20 de ani? Nu sunt un pesimist dar, niciun optimist incorigibil...

Mă îndoiesc că peste 20 de ani, această regiune va arăta mai bine! Am motive şi mai ales argumente cu care să-i combat pe optimişti că vom deveni placa turnantă a schimburilor economice ale U.E. cu ex-U.R.S.S. (Comunitatea Statelor Independente). Societatea este extrem de dinamică şi nu are răbdare ca, molcomii moldoveni, să capete mentalitatea de învingător şi să înţeleagă că prosperitatea se obţine doar prin muncă. Probabil, că unii conducători de judeţe şi lideri politici (pe unii chiar îi cunosc personal) să reuşească prin unele programe punctuale. Mă refer aici, la Gh .Flutur care a reuşit transformarea aeroportului de la Salcea, de lîngă Suceava, în aeroport internaţional care să deserveasă ambele judeţe din nordul regiunii (inclusiv Botoşani). Este un punct cîştigat, asta înseamnă tenacitate şi pricepere, inclusiv politică. La Botoşani, primarul Cătălin Flutur (exclud, orice cleveteală neprincipială legată de rudenii!) aduce bani din surse externe şi interne, a schimbat faţa oraşului mult în bine, lucru sesizat doar într-un an (2008, congresul S.G.R. şi acum!) ...La Iaşi, timpul stă pe loc. Nici măcar iarba nu mai creşte şi copacii toaletaţi cu motofierăstrăul de către "academicienii politici" din palatul Roznovanu se usucă pe arterele târgului extrem de mizerabil...Locul care trăieşte din amintiri, acesta este Iaşiul anului 2009. Actorii politici care au distrus şi distrug oraşul "asistaţilor sociali, care votează, însă..." îi cunoaştem cu toţii. Am făcut parte din fel de fel comisii la nivel de prefectură care vizau strategii de dezvoltare a Iaşilor şi judeţului. De toate s-a ales praful. Aeroport internaţional la Iaşi se construieşte ...din 4 în 4 ani, în campanii electorale. Fel de fel de retardaţi, ajunşi secretari de stat pe la capitală, dezgroapă proiecte comuniste şi fanteziste, cu Bahluiul plin cu bărci când, noi, avem drumuri glodoase pe care punem plăci de ...european (inclsiv acest Tg. Frumos-Hârlău-Botoşani), ce mai, o ruşine de drum naţional şi E... Iaşiul, se poate bate la titlul de oraşul kitch-ului perpetuu. Serbări ale berii, serbări sau sărbători popeşti, Iaşi 601, cu concerte de manele, teatru şi filarmonică în ruină, eventuale construcţii fanariote de consilii judeţene, în care să aduceţi programe de streptease... Anul trecut, ocazional am participat la proiecte din programele aniversare 600 ale oraşelor Cernăuţi şi Bacău. Nu ai ce compara! Cernăuţi este un oraş reconservat superb iar, la Bacău, primarul arată competenţă şi dăruire faţă de urbe...

Când nu ai infrastructură, nu ai nimic!

* * *

Recent mergând pe sectorul european E 60 între Sibiu şi Sebeş, dar şi între Avrig şi Braşov, am rămas uimit cât de nepricepuţi suntem noi românii. Drumul s-a modernizat dar, obiceiurile de neam prost sau de incompentenţă se văd. Am mers pe aceste drumuri de cel puţin 7-8 ori în ultimii 3 ani. S-au construit drenuri (fîntîni de colectare a apelor din zonele de alunecare, care ar fi trebuit să stabilizeze drumul prin drenajul proiectat) pentru a consolida şi stabiliza drumul... Dar, nu s-a ajuns la freaticul din patul de alunecare, care bineînţeles, se reactivează şi drumul se năruie, terenul se onduelază, îngreunând circulaţia. I-am întrebat pe nişte constructori acum 2 ani, în zona Făgăraşului, de ce lucrează de mântuială? "Păi domnu, drenurile la recepţie tre să se vadă din pământ, nu contează dacă am săpat...!". Am înţeles repede. Anul trecut se lucra "de zor..." la acest pseudo-european, Tg. Frumos-Botoşani, undeva f. aproape de limita judeţelor, unde drumul se surpase. Se făceau drenuri... Acum drumul este aproape impracticabil, alunecările s-au reactivat.

NOI, ROMÂNII, NU SUNTEM ÎN STARE SĂ FACEM LUCRURI DURABILE. DIN PROSTIE, AMESTECATĂ CU FUDULIE ŞI HOŢIE...

P.S.

Am mers pe autostrada bavareză dintre Munchen şi Salzburg, construită pe vremea lui Hitler din plăci betonate. Încă, se circulă pe ea în condiţii f.f. bune. Iată diferenţa între competenţă şi fudulie, amestecată cu prostie/amatorismul de pe plaiurile noastre.

IMPRESII DE VACANTA (IV)

DUBROVNIK, după 33 de ani

Perla Adriaticii estice, a rămas un loc deosebit prin poziţie geografică şi atractivitate turistică...

Eram un copil, când, prin anul 1976, am mers în turul Jugoslaviei, în vizită la "pionierii" lui Tito. Atunci, am văzut toate capitalele statelor slave din Balcanii de Vest, care compuneau federaţia comunistă jugoslavă (" dar, cu o faţă umană", zic eu, acum după atâţi ani!).

Tot ţărmul dalmatin, specific zonei( care a dat şi denumirea acestui tip de ţărm carstic) este deosebit de spectaculos. Iar, croaţii, nu au stat cu mâinile întinse, s-au apucat de lucru. Vechea cetate ragussină (Ragussa romană, veneţiană,...) este conservată superb, fiind cea mai mare cetate locuită integral din Europa. Am vizitat şi incinta şcolii din cetate, care, mie, mi s-a părut un ideal de ambient şi amenajare a teritoriului, cu respectarea tradiţiilor şi peisajului antropic...

Am mers şi pe insula Trstena, transformată într-o imensă grădină botanică, amenajată superb. Plante subtropicale, flori diverse, colecţii de cactuşi şi păduri -parc, cu falnici chiparoşi, pini mediteraneeni şi elemente forestiere rare. Parcul peisagistic are aproape anvergura celui de la Palatul Schonbrunn din Viena. ...Statuia greacă, refigurată, a lui Poseidon, care strajuieşte lacul, plin de peşti viu coloraţi, specifici zonei dar, şi, mărilor tropicale ...Superb.

Am căutat şi "rănile" post-comuniste, când, odată cu declararea independenţei Croaţiei, în anul 1993 (sper că nu greşesc anul!) sîrbii au bombardat de pe mare şi din aer, cetatea Dubrovnikului. Totul a fost şters cu maximă atenţie. Doar un monument, mai aminteşte de acest nefericit eveniment...

Am vizitat şi universitatea ragussină, un superb monument arhitectonic, cu grădina sa plină de palmieri şi oleandri.

Dotările turistice sunt de invidiat dar, cam piperate, pentru un turist obişnuit.

Aeroportul nou, CILIPI, situat la cca 15 km. spre sud, către Muntenegru, este superb reamenajat. Practic, capătul pistei de aterizare-decolare, se termină deasupra şoselei care vine de la Dubrovnik. Dacă eşti în zonă, pe şosea, la decolarea-aterizarea unui avion, senzaţia de ciocnire involuntară este primul gând care-ţi vine... Dar, nu se va întâmpla aşa ceva, totul este calculat, avioanele zboară la cca 10 metri deasupra şoselei.

Croaţii ştiu ce vor. Felicitări, pentru curajul de a menţine această cetate ca un monument de referinţă pe coasta dalmată.

Addendă

1.Şi, muntenegrenii au transformat cetatea Budva, mult mai mică, într-un monument aproape identic. Amploarea şi mai ales, poziţia şi importanţa turistică, mai trebuie mediatizate. Oricum, diferenţele nu sunt prea mari, decât la marketing şi dimensiunea efectivă ocupată.

2.Ţărmul, est-adriatic, cuprinde numeroase cetăţi aflate într-o conservare realtiv bună şi, care, ar putea deveni obiective turistice deosebit de valoaroase prin reamenajarea lor, la standardele turismului modern. Am pomenit deja de Kotor, Herceg Novi, Bar, Tivat, Budva, Sveti Stefan (unde se pare, totul va redeveni cetate-monument istoric şi turistic) dar, şi la Shkoder, în Albania...

3. Am rămas profund uimit să constat că memoria dicatatorului comunist cel mai longeviv al iugoslavilor, croat de origine, Iosip Broz Tito, este încă...actuală. În Muntenegru, la Tivat, pe 25 mai, se organizează încă, "Ziua Tineretului", în memoria lui Tito. Curios, nu ştiu dacă, în Croaţia, au loc asemenea manifestări...!

IMPRESII DE VACANŢĂ (III)

MUNTENEGRU, UN STAT MIC DAR, CARE ŞTIE CE VREA ŞI MAI ALES, POATE...



Îmi este foarte greu să recomand un traseu... totul este superb!

Este o adevărată încîntare să vezi, în iunie, vechea capitală CETINJE (Ţetinie), un orăşel aşezat într-o polie superbă la poalele Masivului Lovcen. "Oraşul teilor", este nemaipomenit la pas, în iunie. Clădirile vechi, majoritatea lor, atent restaurate (Biblioteca Naţională, Gimnaziul Central, Palatul Prezidenţial, sediile fostelor ambasade: Austro-Ungaria, Serbia, Bulgaria, Rusia..., mănăstirile, ş.a.), bulevardele largi şi atent integrate arhitectural.

Parcul Naţional Lovcen, cu Mausoleul lui Petar Petrovici Njegoshi situat la capătul a peste 460 de trepte, pe culmea muntelui la peste 1600 metri altitudine, o adevărată "bijuterie" arhitectonică a celui mai celebru sculptor croat Ivan Mestrovic...

Parcul Naţional Skandardsko Jezero (Scutari Lake), superb, cu mănăstiri pe insule, cu eutrofizări locale de vară şi multitudinea de nuferi şi păsări, cu pescari arşi de soare şi cu podgoriile, mici, de pe maluri...

Golful Kotor, o fostă vale glaciară, cel mai sudic fiord al Europei, care impune revizuirea limitelor glaciaţiei cuaternare pe continent, cu vreo 4-5 grade latitudine mai la sud. Golful este impresionant, ca şi localităţile situate pe mal, fiecare cu istoria lor şi mai ales, tradiţiile şi perspectivele viitorului, destul de clar exprimate pentru ochiul trecătorului ( Kotor, Herceg Novi, Perast, Tivat, ş.a.)...

Litoralul sudic, jos, cu plajele lui largi, cu nisip cenuşiu, de la sud de Ulcinj, cu insula Ada Bojana, considerată, paradisul nudiştilor, chiar dacă se găseşte la graniţa cu Albania...

Litoralul central, stâncos, cu golfuri spectaculoase, Budva, Bar, Petrovac sau Sveti Stefan, cu plaje renumite şi mulţime de staţiuni într-o extindere spectaculoasă...

Mănăstirile ortodoxe, cum ar fi cele de pe valea Moraca sau Ostrog, spectaculoase ca poziţie şi curăţenie, inclusiv spirituală...

Valea Moraca, cu valea sa în chei, defilee spectaculoase, ce mai, "lecţie" de endocarst pe viu...
Parcul Naţional Biogradska Gora, cu culmile lui albe calcaroase şi versanţii tociţi de glaciaţie, cu mici lacuri glaciare şi pădurile de fagi, cele peste 26 de psecii de plante calcificole, amenajările pentru turişti de la Biogradsko Lake...

Capitala actuală, Podgoriţa, adăpostită în cea mai mare polie carstică, la o zonă de confluenţe ale Moracei, înaintea vărsării în Lacul Scutari. Un oraş dinamic, în extindere teritorială prin redimensionarea tramei stradale şi pe versanţii depresiunii...

Vegetaţia şi fauna caracteristică zonei, de la mediteraneeană pe litoral, la submediteraneeană în interior şi la cea temperată în nord şi pe munţii înalţi, cu pădurile lui specifice, cu palmieri şi chiparoţi pe litoral, cu făgete mediteraneene pe munţi...

Gastronomia specifică, preparatele de peşte servite pe malul lacului Scutari, lângă orăşelul Virpazar, produsele lactate şi muşchiul afumat specific zonei Lovcen (am vizitat o afumătoare tradiţională!), fructele de pădure şi smochinele uscate, care pot fi achiziţionate din parcările din lungul marilor drumuri...

Sumar, cam atât. Pentru oricine are posibilitatea şi disponibilitatea de a călători, se merită .Eu, personal, am învăţat multe şi mi-am revizuit părerile induse de mass-media. Muntenegru este o ţară superbă care promite şi, care, în câţiva ani, va "prelua" din afluxul turistic adriatic italian şi... nu numai!

IMPRESII DE VACANŢĂ (II)

30 IUNIE 2009, Vama Naidăş (Oraviţa), ora 21,20
Am trecut prin cca 12 puncte vamale pe durata concediului nostru în Balcanii de Vest: România, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi Heţegovina şi, nicăieri, nu am trăit umilinţa din vama românescă, Naidăş.
Cum am trecut de vama sârbească(unde vameşii sârbi ne-au urat "bun venit" şi "drum bun", în cele maxim 120 de secunde cât am stat în vamă) ne-a copleşit realitate românească, o mizerie cruntă peste tot, ambalaje, resturi menajere şi o putoare ordinară. Maidanezi şi şmecherii de România/Caraş-Severin care aduceau "marfă"(ţigări de contrabandă) din Serbia. Un limbaj ultratrivial domina totul. Suntem ţinuţi 90 de minute în vamă, pentru că, fiecare maşină este căutată...în toate ungherele. Clădirea vămii, jegoasă din cale afară, asfaltul aproape inexistent... Şeful vămii, ne ia la mişto, că, ar fi trebuit să intrăm pe contrasens şi să-i lăsăm pe "aştia" cu micul trafic de frontieră să aştepte, că ei oricum nu se grăbesc... Se scuză, puţin credibil, că nu are bani de modernizări şi că vama respectivă nu este prea importantă! (în comparaţie cu Stamora-Moraviţa, am avut impresia că intrăm în ...Afganistan!). Memoria, nu-mi joacă feste, acum 2 ani, în vama de la Carei am întâlnit aceeaşi situaţie şi o droaie de promisiuni-bineînţeles neonorate- ale oficialităţilor, că vor face şi drege...
M-am simţit umilit în toată fiinţa mea, că venind acasă, sunt primit ca ultimul bişniţar de contrabadă pe frontieră. Trebuie făcut ceva ca în ţara asta, bântuită de o clasă politică nepricepută sau poate, chiar rău intenţionată (!) oamenii cu adevărat competenţi ar trebui să conducă . Abuzurile de putere şi menţinerea statului de cetăţeni asistaţi social, a încurajat peste limită, hoţia, trândăvia şi demagogia ieftină.
Susţin cu toată tăria că este nevoie de legi speciale care să-i oblige pe români să muncească, este nevoie de şantiere şi infrastructură, că ne sufocăm în drumuri ruinate (moştenite de pe vremea comunismului) şi mizerie la tot pasul. Magazinele dutty-free din vămi ar trebui închise, aşa cum au făcut toate ţările din Balcanii de Vest pe care le-am vizitat.
Politicienii români, cei care se trag cu avionul, ar trebui puşi să conducă maşini pe drumurile desfundate din România şi, apoi, duşi să vadă cum oamenii responsabili, muntenegreni, croaţi, sârbi sau bosniaci, au realizat infrastructuri de invidiat, dealtfel normale în ţările în care, aleşii sunt responsabili faţă de cetăţenii pe care îi reprezintă...
La Bela Crkva, un orăşel de graniţă sârb, un indicator spre vama Naidăş avea următoarea inscripţie: "S.R.Rumania". Corect, aici, infrastructura este aceeaşi ca acum ...20 de ani, în plin comunism.

IMPRESII DE VACANŢĂ (I)

MUNTENEGRU (CERNO GORA)

... cu unii, Dumnezeu, a fost foarte generos când a împărţit înfăţişarea reliefului. Dar, şi oamenii locului nu s-au mulţumit cu atât, s-au apucat responsabil de lucru şi au ce arăta. Nu sunt de acord cu niciun analist, mai ales dintre cei politici (şi, atoate ştiutori!) că Balcanii de Vest nu merită interes şi mai ales, că, aici nu prea ai ce vedea!!! La o evaluare profundă, după ce am văzut mai bine de 65% din acest "mic colţ de rai...", cum am exclamat după prima zi, Muntenegru, este un tărâm al viitorului.
Repet, oamenii sunt responsabili faţă de tot ceea ce fac şi au ce arăta. Chiar dacă, nu toate sunt la locul lor, diferenţa între turismul românesc şi cel muntenegrean, ca valoare şi eficienţă, este imensă...
Într-una din serile luminoase, după revenirea de la Dubrovnik unde am petrecut o zi, am ieşit pe terasa hotelului şi am scris câteva gânduri.
1. Muntenegru- scurte propoziţii care definesc acest loc
-ţara dintre munţi
-ţara carstului total
-ţara canioanelor, cheilor şi a poliilor
-locul unde munţii cad în Adriatica, spectaculos
-ţara viaductelor, debleelor şi a tunelelor
-ţară turistică
-ţara teilor, chiparoşilor şi rodiilor sălbatice
-ţara înţelegerii, interculturalităţii
-ţara "celor 4 parcuri naţionale montane"
-ţara adriatică, balcanică
-ţară mică, cu două capitale: economică şi politico-administrativă (Podgorica=Podgoriţa), istorică-prezidenţială (Cetinje=Ţetinie)
-...
2. Comparaţie cu România, scurte analize SWOT
a) asemănări
-multă mizerie aruncată pe drumuri şi în parcări
-parcări insuficiente, slab marcate şi murdare
-o parte a populaţiei (în sudul Macedoniei, faţă de...toată România) leneşă
-se construieşte foarte mult, un imens şantier
-zonele rurale sunt dependente de comerţul stradal cu fructe cultivate sau de pădure
-gestiunea deşeurilor urbane
...
b) deosebiri
-marea este foarte curată şi am remarcat un management responsabil, profesionist
-drumuri foarte bune, în ciuda unui relief aproape în cvasitotalitate montan, calcaros
-legături rapide între toate marile oraşe
-investiţii masive în infrastructură
-amenajarea teritoriului prin valorificarea tradiţiilor locale
-accent pe ramurile economice rentabile (turism, materiale de construcţii, comerţ, aluminiu)
-marcarea obiectivelor turistice, panouri, pliante, reviste
-introducerea patrimoniului turistic antropic în viaţa oraşelor, scene de spectacole amenajate în mai toate cetăţile mari, vizitate (acest lucru arată şi o revenire la viaţă a obiectivelor turistice prin permanentizarea unor manifestări artistice)
-foarte numeroase amenajări sportive la tot pasul; mari săli de sport în oraşele principale; terenuri de baschet în toate staţiunile(arhipline, ziua şi noaptea!)
-terenuri speciale, asfaltate şi chiar iluminate, pentru practicarea jogging-ului
-agricultura, atât cît permite relieful, este una de rentabilitate, fiecare gospodărie are un mic solar sau o mică seră (!)
-parcurile naţionale foarte bine îngrijite, chiar dacă accesul cu autoturismul este permis pe şosele asfaltate; un foarte bun management, cu amenajări turistice pentru toate vârstele
-calitatea serviciilor foarte bună
.....
Atât am reuşit să sintetizez la momentul respectiv. Cred, că "lista" s-ar dubla, mai ales la capitolul deosebiri...
Oare ce căutăm noi în UE? Cum s-au păcălit vesticii aşa tare...?
Balcanii de Vest sunt superbi şi, merită vizitaţi, ori de câte ori aveţi posibilitatea. Preţurile sunt aproape identice ca pe la noi dar, calitatea serviciilor este incomparabil mai bună în Muntenegru, Croaţia sau Serbia.