România este o țară tristă pentru că veselia și șmecheria nu o mai pot ajuta!

Mai săptămâna trecută un om de cultură valoros dar, în acela;i timp și un politician ratat, Răzvan Theodorescu, declara public: "țara în care domnul Voiculescu devine politician, este o țară tristă. Este de-a dreptul înjositor." Ca orice nostalgic comunist și iubitor declarat a lui Iliescu, dl. Teodorescu a primit, cel mai probabil, drept de ”sticlă” și a interpretat, șters în opinia mea, partitura dată de șmenarii de imagine ai P.S.D.

De ce România este o țară tristă? Pentru că am ajuns să trăim în minciună și nemernicie, suntem țara în care ticăloșii cu mâinile murdare de sânge au acaparat total puterea, suntem țara în care odioșii securiști, care au distrus total economia țării și care au pus mâna pe conturile și averile ceaușeștilor sunt mari politicieni, suntem țara în care zilnic ni se inoculează că laptele-i negru…! Cu o mass-media coruptă, imbecilizantă, noul raport MCV/ian. 2013 ne-a  arătat, fără pic de îndoială, nemernicia în care trăim…Nu ne putem rupe de securisto-comunism pentru că aștia au economia în mâini și se succed la ”putere”, când le vine rândul la furat! Țară tristă, în care Justiția este un moft, unde toate dosarele de corupție ale politicienilor sunt rapid tratate cu NUP, sau, mai rar, cu pedepse cu suspendare!!! Asta în condițiile în care s-a încercat ca Justiția să capete independența dorită, ca un pas important al separației puterilor în stat și ca o garanție a funcționării incipiente a statului de drept. Nu se poate! Justiția o fac baronii USL din teritoriu și latrinele ordinăriei politicienilor și securiștilor…Țară tristă plină de nemernici care se vând pe doi crăițari! Nici nu mai era necesar să ne reamintească același Răzvan Theodorescu despre lovitura de stat parlamentară din vara lui 2012 și că: "mandatul de interimar al lui Crin Antonescu a fost de-a dreptul penibil." Acest individ submediocru să fie oare viitorul președinte la României? Și mai trist …Dar, nici măcar șmecheria și ipocrizia USL-iștilor nu mai poate ajuta România, C.E. verifică informațiile și nu poate fi păcălită nici măcar de ieșirile în décor ale europarlamentarilor  cocote sau mârlani, după caz, ai U.S.L.!

Din nou la Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței

Mi-am dorit foarte mult să revin la Sighet…Data trecută (octombrie 1998 - n.a.) am considerat că nu m-am recules suficient, iar în vara aceasta fiind în trecere prin oraș nu am avut timp suficient pentru o vizită.

            Simțeam nevoia să aprind lumânări imaginare în toate ungherele, lumină care să acopere tot întunericul, inclusiv cel lăsat de mințile și sufletele torționarilor… Recunosc că m-am ”pierdut” efectiv prin celule, am avut marea șansă să fiu singur cu zidurile și încăperile actualului muzeu, fiind spre sfârșitul programului de vizitare într-o zi de sâmbătă…Față de vizită anterioară, am remarcat, negativ, cum ”modernizarea” fostei  închisori prin zugrăvirea zidurilor se știrbește din mediul auster, sumbru și taciturn:

”Unde ești, Doamne? Am

Urlat prin zăbrele,

Din Lună venea fum de cățui,

M-am pipăit și pe mâinile mele

Am găsit urmele cuielor lui…

Și-n lacrimi ori în mângâiere

Tot noi vom curge zi de zi,

În tot ce mâine ca și ieri,

                             Va sângera sau va iubi!”         (Radu Gyr)

După vizită din acest an în care m-am închinat în memoria celor care au crezut în adevăr și dreptate, oameni politici, preoți (mai ales greco-catolici), cercetători…m-am simțit un demn urmaș al lor! Sighetul a fost conceput pentru a distruge elitele gândirii și spiritualitatea societății românești post-democratice. Spre ieșire m-a cuprins un sentiment ciudat, de frustrare profundă și revoltă interioară, parcă mai pregnant decât la vizita interioară! Au început să mi se plimbe prin față ochilor imagini amorfe de torționari, retrograzi, indivizi aflați la limita de jos a coeficientului de inteligență. Am făcut o asociere simplă și, dintr-o dată, toți urmașii torționarilor erau, parcă, figuri ”celebre” ale actualului spectru politic. Da, este o certitudine, actualii politicieni uzează de aceleași mijloace, dar, adaptate vremurilor actuale. Stau și mă întreb, cum este posibil ca, dorința românilor de avea o clasă politică responsabilă, să votăm activiști comuniști vopsiți în democrați de duzină, care terfelesc legea discreționar în numele ”democrației” și, care, au pretenții elitiste în comunitate! 

Da, istoricul Gh. I. Brătianu, mort în pușcăria Sighetului, avea mare dreptate: ”adevărul rămâne, oricare va fi soarta celor care l-au servit!” …Rugă pentru memoria colectivă a tuturor celor care au luptat împotriva celei mai retrograde orânduiri – comunismul…

Extras din articolul ”Inițiative manageriale - Țara Maramureșului”/ Et in arcadia ego, publicat în revista trimestrială Normaliștii, nr. 4/2004: 18-19. ISSN 1841- 0022

Republicare considerată actuală pe fondul alegerilor generale din 9 dec. 2012. Rușine popor român!

SUROGATUL DE DREAPTA

Dreapta românească atât cât se recomandă ea la ”vârf”, este o adunătură de indivizi adoctrinari care au făcut averi în România sub toate guvernările. În ”originalitatea” ei, democrația românească, este ea însăși un paradox politic, găștile ce-și zic partide de stânga sunt conduse la vârf de cei mai bogați exponenți ai baronilor tranziției ”specializați” în sifonarea banilor publici (inclusiv a celor europeni), pe când, dreapta adevărată, este formată din oameni simpli, cinstiți, care doresc o politică pentru cetățean și, perspectiv, dezvoltarea țării!

Anul 2012 a fost unul deosebit de slab pentru ”dreapta” din România. Fără coeziune și fără valori reale de ”piață publică”, fără canale media auxiliare care să ducă mesajul politic, îmbogățiții ”înțelepți” (exemplu: Berceanu) s-au retras în tranșeele corupției generalizate care a acaparat puterea prin manipulare și cumpărare masivă de voturi. Practic, ”dreapta” este un surogat în care două curente sunt certe. Cel reprezentat de Vasile Blaga adică ”dreapta, prin noi înșine!”…, un individ slab politic, fără carismă, cu un mesaj duplicitar fără nuanță,  dar preferabil pentru ”puterea actuală” ca un colaboraționist bun, ca orice căprar chemat la ordine. Având de partea lui găștile de îmbogățiți după aceeași ”rețetă” a baronilor de partid FSN, Blaga, va duce PDL acolo, unde, cel mai probabil îi este locul, lângă defunctul PNȚ-cd. Al doilea curent, cel optimist de dreapta, destul de volatil coalizat în jurul lui M.R. Ungureanu, are, se pare, cele mai mari șanse să ajungă la dezideratul centrului – dreapta funcțional, având atuu-rile tinereții membrilor și a unor lideri de imagine curați și de impact intelectual. Numai că în politica mioritică nu-i suficient să vrei, ci să și poți coaliza acea parte a României ”apolitice”, căreia, trebuie să-i propui programe politice concrete care să determine participarea la vot. Iar acest impact asupra nehotărâților se va realiza după ce ai toate pârghiile moderne de comunicare politică la nivel media care să facă ca mesajul tău să fie , cu adevărat, penetrabil. Dacă te amăgești că o televiziune comercială actuală este ”portdrapelul” tău, înseamnă că nu prea ai ce căuta în politica mioritică.  Balaurul baronilor useliști este imens, va crește cu nenumărate capete și va desființa ca un tăvălug orice sau pe oricine i se împotrivește. Trebuie canale media care să funcționeze pe baza sponsorizărilor oamenilor de dreapta reali, care să fie în stare să se protejeze de partidul - unic securisto – fesenist, al groparilor țării, care conduce România!

N-ar fi rău să fie bine!

După cum ne așteptam intrarea în luptă a alianței de centru-dreapta (ARD) a fost primită de gloata politică a vânzătorilor de țară, adunați în alianța USL ( = ”groparii României”), cu huiduielile și lăturile mizeriei lor pseudo-intelectuale aruncate de toate canalele media ”alăptate” constatnt din banii publici. Un lucru este cert dacă vrei să învingi trebuie să convingi, iar acest lucru nu ne este deloc la îndemână din cauza resurselor media aproape inexistente și a resursei umane deficitare, în opinia mea, cu ”foști”, mai ale din PDL, care nu au spus nimic nici la guvernare și nici acum! Ieșirile în decor media a unor indivizi pătați precum Boureanu, Udrea sau Oltean, nu fac altceva, decât, să pierdem procente și demobilizează electoratul nehotărât pe care, cu greu, încercăm să-l facem pro-activ. Repet, cu ieșiri iresponsabile de genul celor ale unor așa-ziși vectori de imagine PDL, ARD pierde electorat. Este nevoie de disciplină maximă, iar MRU trebuie să ne dovedească că este un lider și că poate ține în mână un partid!  De asta mi-am și permis titlul cu o vorbă de duh a lui Ion Creangă…

 Semnăm ICCD ȘI FORȚA CIVICĂ de pe la Iași

Turcia și puseurile de mare putere regională!

Nu-i nici un secret că economia Turciei este una dintre cele mai dinamice din lume în ultimii ani. Metamorfozarea peisajului urban este vizibilă pentru orice trecător, la sate mai trăiesc cca 25% din locuitori, iar Turcia a acces în G-20 fiind cam a 17-a țară după PIB…Numai că, diferențele dintre urbanul modern și chiar ultramodern al orașelor de pe litoral contrastează puternic cu ruralitatea pronunțată, cu elemente de feudalism în dotările tehnice din Anatolia și Kurdistan.

Recent am avut o discuție, relaxantă, cu un expert în Ministerul Economiei din Turciei, un diplomat de carieră. Am fost plăcut surprins de pregătirea științifică a specialistului (dr în SUA) și discuția a ajuns la economie, geopolitică și viitorul Turciei în U.E. Evident, discuția a pornit de la percepția vizuală a peisajului economic, mai mult sau mai puțin cosmetizat. Numai că am ajuns și la subiecte mai sensibile care au necesitat armonizarea discursului și am văzut licărirea de frustrare din ochii colegului de dezbateri și confesiuni!

Turcia își dorește f. mult să fie în U.E. dar dacă nu se grăbesc pașii, noi, cu creșterea noastră economică, s-ar putea să nu mai dorim această integrare! Turcia este o putere la Mediterana și nu are nevoie prea mare de U.E. Măi să fie! Retorica asta am auzit-o acum vreun an și din gura premierului turc!

Am adăugat că la nivelul societății discrepanțele dezvoltării Turciei sunt foarte mari. Și, inevitabil, am ajuns la indici și indicatori. I-am amintit colegului turc că un indicator care nu minte este IDU/IDH care postează Turcia pe un neonorant loc 92 și care demonstrează precaritatea sistemului social, educațional și sanitar. Dealtfel, i-am amintit colegului turc că în timp, am vizitat școli din Turcia și că pot concluziona nivelul evoluției educației în acestă țară. Și ca să fiu convingător i-am amintit de cum arată un liceu în Antalya și la Mahmutlar, un orășel de lângă Alanya, unde ne aflam noi. Ca să nu mai vorbim de nivelul școlarității sau de gradul de alfabetizare…. Apoi, am continuat cu nivelul de trai și asistența sanitară. Am reușit astfel să-i arăt preopinentului meu diferențele vizibile din societatea turcă care nu sunt reflectate în societatea …reală!

Numai că puseurile dezvoltării (boom economic sau ”tigru eurasiatic”) determină în rândul populației și analiștilor economici re-trăiri istorice, de mare putere imperială otomană. Turcii uită un lucru elementar, ei, au ars niște etape evolutive sociale, sărind din feudalismul musulman și subdezvoltat în modernitate, la începutul secolului al XX-lea, odată cu reformele radicale ale lui Kemal Atatürk. Și, chiar dacă Turcia este o putere economică recunoscută, cu cca 73 milioane de cetățeni, istoria o judecă iar elementele care țin de bunăstare socială nu pot fi încă mințite…

(foto: parcul portului din Alanya)