Se autodistruge capitalismul?

Părerile unor prezicători care își spun analiști și care prevăd șanse de 50% pentru autodistrugerea capitalismului nu este deloc întâmplătoare! Redescoperirea liniilor de gândire din ”Capitalul” lui Marx este doar un nou subiect de dezbatere, fundamentat pe principiul istorismului și mai puțin pe analiza concretă, reală, a piețelor economice mondiale (capitaliste).

Dl. Roubini, cel care a prezis criza economică mondială începută în anul 2008, enunța mai zilele trecute că sunt șanse reale de faliment pentru capitalism! Până aici nimic nou sub Soare, fiecare doctrină politico-economică are un sfârșit, așa cum, aceasta, la un moment dat poate renaște din propria decădere. Fără să bagatelizez părerile considerate drept un real semnal de alarmă, am urmărit cum la un post tv național, într-o dezbatere pe această temă, un cor de gânditori-gen ”Mama Omida”- avîndu-i printre alții și pe Cristian Tudor Popescu și-au dat cu presupusul despre subiectul în cauză…

Personal, stau foarte liniștit, crizele mondiale trec alene pe și printre noi, pentru simplul fapt că România este departe de ceea ce numit economie de piață reală și funcțională. Îmi aduc aminte de duduiala economică din vremea camarilei lui Tăriceanu și de căderea imediată în derizoriul economic care a urmat acestei perioade. Capitalismul românesc este subdezvoltat ca și economia și populația acestei țări, așa că, invocata reizbucnire a crizei economice poate atinge tangențial fragilul echilibru financiar-bugetar mioritic. Că avem sectoare economice aflate constant în criză de supraproducție pe fondul slabei productivități a muncii asta nu este nicio noutate. Că produsele românești au o căutare slabă pe piețele europene nici asta nu-i o mare noutate, lucru reflectat în aceeași productivitate redusă a muncii și a rentabilității societăților românești. Că guvernul actual chivernisește cât poate banul public și ține sub control aceleași cheltuieli publice nici asta nu-i o noutate. Dar, C.T. Popescu cânta déjà prohodul capitalismului prin marea încrâncenare pe banii publici și imensa îndatorare a statelor bogate. Aici este marea problemă! Dezmățul constant prin cheltuieli nemăsurate și investiții care urmau să determine consumul (”dezmățul consumist”) este adevăratul faliment (de moment) a capitalismului. Și, că sistemul bancar mondial aflat în cea mai mare parte în mâna marilor ”capitaliști” ai lumii este o altă lovitură tocmai împotriva...capitalismului actual.

Pentru România, efectele crizelor economice mondiale se resimt pe termen mediu și lung, creditele cu buletinul nu au urmărit altceva decât îndatorarea excesivă a cetățeanului și decapitalizarea familiei care este o consecință a șmenurilor politice la care s-au dedat actuala uniune politică a ”groparilor României”, adică U.S.L. atunci când au ”condus” România.

România, între regionalizare administrativă și provincialismul mizeriei de zi cu zi

Pe vremea ”împușcatului” doctrina manipulării și spălării pe creier a copiilor și elevilor era că România este o țară bogată, frumoasă și…devreme acasă! Toate sursele de informare, atâtea câte sistemul permitea, trudea la dezideratul educației patriotarde mai sus-amintite. Constatăm că minciuna continuă, parcă mai abitir și astăzi după 21 de ani de când odiosul sistem politic cică a sucombat! Clănțăii au rămas aceiași, sistemul coercitiv a fost înlocuit cu forme moderne de manipulare și urmărire și ne mințim că trăim într-o democrație, originală, dar controlată…

Nu, România, nu-i deloc nicio țară bogată și nici măcar deosebit de frumoasă, dar, scandalos este că nici măcar acele frumuseți cu care mama natură a înzestrat-o nu sunt prețuite și, sistematic, sunt distruse. Adevărul este confirmat de milioanele de români care preferă să fie șomeri prin Europa civilizată decât să revină în eterna și fascinanta mahala românească. România este cea mai rurală țară membră a UE cu o agricultură de subzistență. Constatăm că, proiectele comuniste sunt scoase de la naftalină ca fiind sustenabile (probabil doar în anii preelectorali!), cu canalele București-Dunăre și Siret-Bărăgan care ar permite irigarea a peste 3 milioane de hectare de teren arabil de cea mai bună calitate și, s-ar crea premisele unei agriculturi intensive și, probabil, performante!

Structurile regionale dorite ”furibund” de politicienii din PD-L au făcut ”fâs” imediat ce spionita de care suferă așa-zișii politicieni mioritici, a început să-și vadă compromise șansele eternilor și de neclintit neo-tovarăși lipiți de scaunele parlamentare. Este imposibil să faci reforme reale într-o țară atât de săracă, unde toate ministerele au creat un neo-proletariat al bugetarilor servili politic și, în mare parte, corupți. Este imposibil să creezi structuri administrative viabile, funcționale și, mai ales, incoruptibile, într-o țară în care ADN-ul funcționarului este intoxicat de corupție prin orice mijloc: direct, prin trafic de influență, prin șantaj etc.

Ieșirea din minciună este un proces temporal foarte greu și aproape imposibil de realizat cu toate străduințele lui Băsescu care parcă a cam …obosit, și-a cam pierdut ritmul, din lipsă de echipă în principal…Neputința îi mult prea mare într-o țară pe jumătate rurală și cu încă un sfert dintre orășenii actuali cu reminiscențe puternic rurale! De aceea educația și-a arătat limitele în toată această perioadă de tranziție către…nicăieri. Am devenit piață de consum și …gata!