România în haos....în regia Felix Motanu și camarila

Astăzi a fost Ziua Culturii Naționale și, evident, aniversarea poetului național Mihai Eminescu. Cei mai mulți au ”sărbătorit” în surdină, acasă, iar unii, manipulați, au ieșit în stradă reclamând ceva! Asta-i o altă limită a democrației, din păcate!

Am remarcat cu o oarecare resemnare cum, evenimentul cultural național în sine, este acoperit de ”marea revoltă națională” plănuită, cel mai probabil, în creuzetul urii de clasă a triadei rușinii Voiculescu-Ponta-Antonescu.

Românii sunt un popor fără apetență pentru spiritul civic, ușor manipulabili și deci ușor de prostit! Românii nu citesc legi pentru că, un sistem educativ bolnav nu a reușit să le cultive responsabilitatea civică! Momentul ales pentru așa-zisa explozie a urii naționale nu este deloc întâmplătoare, mai ales dacă le iese ”strategilor”. Săptămânile viitoare trebuie să se pronunțe justiția în cazurile de corupție a unor dosare grele ale oligarhiei furtului național, printre care amintim pe cele ale lui Dan Voiculescu sau Adrian Năstase. La fel de puțin întâmplător, a apărut pe surse, stenograma (parțială) a unei convorbiri între mult prea fericitul popă-șef și ”Guzganul Rozaliu”! Se pare că, colaborarea dintre cei doi era cu bătaie lungă, politică, urmând ca cei mai mari agenți electorali, adică popimea, să pună umărul la prostirea enoriașilor care să fie sfătuiți, discret, total ”dezinteresat” cum să voteze! Nu știm dacă nu cumva și actuala răsmeriță, nu era bătută în cuie de cei doi tovarăși de mult prea bine amintiți anterior.

Un lucru este cert, Dragnea, un alt mare ”strateg” pesedist (și el penal cu fonduri europene ca mai toți lideri acestui partid, care batjocorește imaginea acestei țări și, evident, pe români!) se bătea de ceasul morții ”că le pleacă marele chilot național la Monte Carlo…” și nu are cine ieși pe sticlă la evenimentele programate în mare taină, marcă înregistrată Felix Motanu cu impactu!

Așa că, deocamdată băieți au trecut la planul ”B”, pentru că primul deja a făcut fâsssss….Vor să aducă capitala în fierbere pe un motiv de care, cei mai mulți nu-l știu, pentru că oricum nu știu să citească, ori primesc bani să iasă în stradă! Dar dacă nu le iese nici planul ”B” sau cel de rezervă, să-i vedeți săptămâna viitoare ce urlă alde Voiculescu sau Năstase că sunt condamnați pe nedrept și că sunt victime ”politice ale dictatorului Băsescu!” Cam acesta-i scenariul!

Trebuie să dovedim bun simț și spirit civic și să nu cădem pradă unor hoți care s-au cocoțat în funcții politice prin corupție generalizată și, care, acum, speră să scape din nou de răspundere în fața legii pentru toate faptele lor. Hai că se poate!

După peste...20 de ani!

După doi ani de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, la 12 decembrie 1941, România este presată de Germania să declare război Statelor Unite ale Americii. Deşi americanii au răspuns abia în iunie 1942, în aceste 6 luni ei s-au interesat de comportamentul şi obiceiurile românilor. Aşa se face că agenţia guvernamentală însărcinată cu propaganda (Office of War Information) o angajează pe antropologul Ruth Benedict să scrie un studiu despre cultura şi comportamentul românilor. Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unul din cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă a lui Franz Boas (supranumit şi "părintele antropologiei"), scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cu personalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza în noiembrie 1943, avansând astfel calea metodei denumite "antropologie de la distanţă".

Lucrarea începe cu o scurtă trecere în revistă a istoriei românilor. Autoarea spune că, deşi din cele mai vechi timpuri populaţiile de pe teritoriul actualei Românii au fost exploatate pe rând, mai întâi de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, forţaţi la muncă agricolă de grecii care au primit pământ de la stat şi cuceriţi de Imperiul Habsburgic, românii au reuşit să îşi creeze o identitate istorică naţională.

Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţine că românii sunt, în primul rând, preocupaţi de crearea imaginii de sine şi analizează modul în care aceştia concep formarea unei identităţi în contextul social.Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazat pe analizarea unor proverbe din cultura română, care să reliefeze modul în care românii concep dezvoltarea personală.

Conform concluziilor cercetătoarei, românii se bucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitatea erau considerate "arme" pe care orice individ le putea utiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea. Românii erau prezentaţi ca având o dorinţă arzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloace cât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc, o potenţială sursă de îmbogăţire, este consemnată şi ea de către antropolog. Omul din România era văzut drept un individ impulsiv şi violent, dar care se simţea vinovat atunci când experimenta plăceri şi se pedepsea pentru acest lucru. Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania sunt mult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare, practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează că religia practicată în România nu respectă canoanele creştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimită băieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.

Cea de-a doua preocupare a românilor, după dezvoltarea personală şi implicit îmbogăţirea, era reprezentat de îndeplinirea obligaţiilor familiale. Solidaritatea socială avea un nivel scăzut şi, prin urmare, nu putea fi vazută ca o povară, dar nici ca un ajutor real.
Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum "Capul plecat sabia nu-l taie" sau "Sărută mâna pe care nu o poţi muşca", antropologul afirmă că românii trăiesc într-o societate în care a săruta mâina superiorului este o practică comună, ei fiind umili şi supuşi. Nici onoarea nu are o valoare prea mare, concluzionează autoarea în urma analizării unor zicale precum "Onoarea nu ţine de foame".

Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată o valoare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin care părinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizar lui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţată public şi în detaliu. La români, afirmă autoarea, bărbatul îşi alegea întodeauna o femeie frumoasă la trup, dar nu şi la faţă. În acest fel, femeia nu ar fi fost dorită de un alt bărbat şi ispitită de acesta.

Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sa că, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiu sexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pe care românii l-au consemnat în proverbul "Bătaia e ruptă din rai". De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedict notează că, spre deosebire de polonezi, românii sunt mult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi. Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie apare cel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, românii îl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţa acestuia.

Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţii româneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa unei unităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologul susţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slab dezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România se baza pe simboluri culturale, iar masele de oameni se lăsau conduse precum oile.

Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.

În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. Drept concluzii, antropologul a scris că "Idealul de viaţă românesc este practic hedonismul. Oamenii ar trebui să îşi satisfacă dorinţele".
"Această aprobare a plăcerii e substratul atitudinilor româneşti în relaţiile interpersonale. Un individ îşi bazează legătura cu un alt individ pe plăcerea pe care i-o furnizează această legătură".
"O relaţie omenească bună care să nu dăruiască plăcere este pentru români o contradicţie în termeni"; oportunismul românesc este o expresie a hedonismului românesc".

Deşi lucrarea Romanian Culture and Behavior a fost terminată în 1943, ea a fost tipărită mult mai târziu, în România fiind tradusă abia după anul 2000.

CONCLUZII- DUPĂ PESTE 20 DE ANI!

Evident trăsăturile care generalizează, antropologic, poporul român este tipic balcanic, speculativ și arată ceea ce se cunoaște dar …nu se recunoaște; un popor care trăiește în sărăcie îl vinde și pe Dracu drept Înger! Am sperat că măcar după căderea comunismului trăsăturile antropologice datorate mentalului colectiv sa ”eu-lui” individualizat să se fi schimbat. Din păcate cei peste 40 de ani de comunism, nu au făcut decât, ca prin uniformizarea socială declarată, ca politică națională de comuniști cu toate racilele trecutului moștenite sub turci, ruși sau austro-ungari, să răbufnească și cu mai mare putere. Din păcate!

Bibliografie

www.descopera.ro/decembrie 2011

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC, ÎNTRE COMUNISM ȘI ZODIA NESIMȚIRII FĂRĂ MARGINI

Ultima redută a comunismului deșănțat este învățământul românesc. Aici salarizarea este liniară indiferent dacă îți faci datoria sau nu! Timpul trece, leafa merge, noi cu drag…chiulim (!) sau simulăm munca creând evenimente!

Criteriile de performanță din învățământ sunt gândite întocmai parcă pentru a încuraja lichelismul și nemunca. Evaluările cadrelor didactice se face cu ”prietenie” și nu pe indicatori măsurabili, chiar dacă cadrul legislativ obligă la aceasta. Sunt profesori (cu titlul doar!) care au avut inițiative și au afaceri personale, familiale, care le creează un anumit confort financiar. Din acestă categorie, cei mai mulți mimează munca prin școli, nu fac nimic, mai ”ung” directorii și așteaptă liniștiți pensia. Vechimea le merge, nu tu criterii de performanță îndeplinite, nu tu activități extrașcolare, dau din coate însă la dirigenție, că deh, se adaugă la pensie. Fără să fiu vreun anticapitalism, o spun răspicat, aceste forme de lichelism din învățământul românesc sunt o adevărată pecengine care gripează cancelariile și imaginea școlilor, cu efecte posibile în viitorul acestora. Unii dintre acești parveniți în educație au început să fie luați la ochi de părinți care își manifestă insatisfacția față de activitatea lor la catedră, fiind un reviriment puternic al puterii acestora, care pot detona (ce-i drept încă timid) clientelismul dintre directori și profesorii parveniți și automulțumiți prin starea lor conferită de afacerile de familie.

FRUSTRAREA TINERILOR ȘI ANCORAREA ÎN MINCIUNĂ

O parte dintre tinerii noștri, școliți și cu doctorate, sub frustrarea de zi cu zi că nu pot ajunge la butoiul cu miere bugetar universitar care deodată s-a golit, iar ascensiunea lor visată a fost oprită de noile reglementări din domeniul educației care le îngrădește avansările sperate, emană –probabil justificat în opinia lor!- ”judecăți bizare” despre evenimentele politice permițându-și să îi atace pe toți cei care nu gândesc –promiscuu în opinia mea!- ca ei…

Pe la începutul toamnei, fiind în trecere printr-un vechi târg moldovenesc, plictisit de zăpușeală continuă și de praful de pe drumurile proaste din țara noastră, am telefonat unei vechi cunoștințe care mereu insista să nu-l ocolesc ori de câte ori pașii mă poartă prin zonă. Omul, un parvenit al sorții de partid (PSD-ist) urcase vârtos pe scara ”valorică„ județeană, se aciuase pe lângă un senator căruia-i căra osanale și îi scutura scame invizibile și ajunsese la un moment dat inspector școlar general…După o discuție protocolară de câteva ore l-am privit direct pe colegul meu, profesorul de chimie, și l-am întrebat ce-l animă să presteze în continuare, să-și cheltuiască banii puțini pe care-i primește ca salariu pentru acest partid? Mi-a răspuns pe un ton grav ” vreau să-i văd din nou cum umblă ca niște viermi, umilindu-se pentru cel mai mic serviciu…să-i am pe toți la degetul mic. Atât îmi mai doresc de la politică!!!”. Doresc să mai amintesc că respectivul a fost o catastrofă managerială și umană dând dovadă de o crasă incompetență peste tot unde partidul la pus în funcții, la IȘJ sau la un colegiu teoretic…

Exemplul de mai sus este cronofag pentru orice politician român, cu toții își doresc posturi calde bugetare pe care ei nu sunt în stare niciodată să le acceadă pe competențe reale. Doresc ca din frustrările lor acumulate și din dorința de parvenire prin orice mijloc să-și bată joc de tot ceea ce întâlnesc în cale. De ce să alegem asemenea lichele. Peste tot, emanații și frustrații useliști și cea mai mare parte și cei pedeliști gândesc la fel. Nu am auzit pe niciunul să dorească binele comunitar, să afirme și să construiască politici publice pentru alegători. NU. Ei și doar ei, adică gașca care i-a împins la postul râvnit!

***

Statul de drept este un deziderat pentru încă mult timp în România. Amintesc tinerilor acțiunile de crasă nesimțire față de contribuabilul român din guvernările de tristă amintire ale partidului stat, securisto-mafiot, adică USL sau, mai scurt, ”Groparii României”.

În guvernarea PSD-istă(una dintre cele numeroase) toate pârghiile de putere care ar fi trebuit să garanteze funcționarea statului de drept erau gripate cu nomenclatura securistă. Astfel, separarea puterilor în stat nu a fost niciodată funcțională, iar atunci când vreun procuror curajos a îndrăznit să-și facă treaba a fost mazilit, la propriu. Când un deputat pesedist, Bivolaru, a fost obligat să fie audiat la procuratură, întreaga oligarhie de partid a dovedit solidaritate cu coruptul îndrăznind să intimideze justiția printr-o acțiune de forță, toți greii aparatului ticălos pesedist, Năstase, Mitrea, Mișu Șpagă, hrebenciuci și alți guzgani (rozalii, roșii etc) au marșăluit pe străzi cu…penalul lor în lumina reflectoarelor tv! A fost ceva groaznic, de domeniul etichetei lui Liiceanu ” lichelele sunt solidare, iar valorile sunt solitare…!”. Au tras o palmă de neam prost întregii Europe arătând aroganță față de statul de drept dar, instituind, statul de …drepți în fața baronilor pesediști a justiției române.

În guvernarea penelistă, am văzut cu toții, cum un imbecil care parcă la lepădat mumă-sa la poarta lui Tăriceanu, via Fenechiu, a ajuns ministru! A fost o altă palmă imensă pe obrazul gros al României. Acel individ subțirel la glagorie, absolvent al unui boutique cu pretenție de universitatea bloc-turn de prin Iași, s-a dovedit un foarte bun executant a ordinelor baronului care la împins spre demnitatea nejustificată, târând actul de justiție într-un adevărat derizoriu. Eu, am fost unul dintre cei mulți, care pentru exact aceeași speță am primit altă motivare și încadrare juridică. Peste tot, neo-partidul stat așa-zis liberal, își impusese lichelele a căror treabă era să distrugă imaginea justiției și, implicit, a României. Vă mai reamintesc câtă nesimțire față de contribuabil a fost la celebrul accident cu victime făcut de un ministru de transporturi liberal, turmentat bine mai mereu (cică până și sticla cu whisky de la colțul biroului i-au filmat-o ziariștii!!). Nu mai spun de catastrofele cățărate în funcții în deconcentrate la Iași, unde o madamă penală la educație a îngropat orice urmă de progres din domeniu în cele două mandate pe care le-a șmenuit; ce probe de incompetenți au ajuns inspectori școlari... Iată respectul față de lege și de legiuitor a acestor indivizi abjecți!

Iată doar câteva crâmpeie care arată fără nicio urmă de răzbunare competențele useliștilor. Și, apropo, la Iași aproape zi de zi apare în media ”tandemul rușinii” Nichita-Fenechiu cu hoțiile lor. De ce oare? Nu pedeliștii plătesc ”reclama” ci faptele acestor doi indivizi și a găștilor lor restrânse care se încaieră pentru ciolan. Și, în corelare directă, să amintim doar în treacăt pe mâna cui se află imperiile mass-media din România: Voiculescu, Patriciu, SO Vântu și altor indivizi care au probleme grave cu justiția...

De asta cred că PDL, cu corupții lui probabil un pic mai buni decât ai celorlalți, a dat un semnal pozitiv spre Europa și că sunt șanse ca statul de drept să-și intre în drepturi și în România. Arestările recente la vârful partidului mă îndreptățesc măcar să sper…

Încă 4-5 ani de opoziție pentru gruparea ”Groparii României” ar fi benefic țării, ar epura tot spectrul politic românesc, cu toate că, corupția nu va dispărea niciodată de pe aceste meleaguri. Sărăcia naște monștrii!

Foto: păsări nevinovate în așteptarea unor noi statui ale tartorilor useliști...

Bătălia politică prin dezinformare

Chiar dacă interesul românilor pentru televiziunile/tembeliziunile comerciale se află pe un trend descendent, totuși bătălia politică tinde să capete nuanțe dramatice. Asta pe fondul apropierii anului electoral 2012 în care, unii vor puterea doar pentru ei, iar ceilalți nu se dau plecați…De asta și proprietarii ”imperiilor media” sunt persoane vizibile sau, uneori, doar lobby-ști!

Un aspect deloc lipsit de importanță este contestarea ultimului recensământ de către opoziție. La o primă vedere un aspect normal pentru cei care doresc erodarea prin orice mijloc a coaliției la guvernare. Însă, dincolo de acțiunea strict politicianistă, am dedus mai clar decât exprimarea tandemului Ponta- Antonescu o mare frică în comunitățile conduse de primarii lor. La Iași, de exemplu, am remarcat de la un scrutin la altul, modalități diferite de întocmire a listelor de alegători. Să nu uităm că evidența populației este un serviciu deconcentrat la dispoziția primarului!

Noul recensământ aduce la momentul adevărului numărul real al populației și odată cu acest aspect și liste credibile cu alegătorii. Iată de ce, recomand cetățenilor să fie atenți la listele cu alegători pentru a nu mai vota morții și alți asemenea. Pentru că, se pare, cei care furau la vot erau tocmai primarii care întocmeau listele de vot.