ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC, ÎNTRE COMUNISM ȘI ZODIA NESIMȚIRII FĂRĂ MARGINI

Ultima redută a comunismului deșănțat este învățământul românesc. Aici salarizarea este liniară indiferent dacă îți faci datoria sau nu! Timpul trece, leafa merge, noi cu drag…chiulim (!) sau simulăm munca creând evenimente!

Criteriile de performanță din învățământ sunt gândite întocmai parcă pentru a încuraja lichelismul și nemunca. Evaluările cadrelor didactice se face cu ”prietenie” și nu pe indicatori măsurabili, chiar dacă cadrul legislativ obligă la aceasta. Sunt profesori (cu titlul doar!) care au avut inițiative și au afaceri personale, familiale, care le creează un anumit confort financiar. Din acestă categorie, cei mai mulți mimează munca prin școli, nu fac nimic, mai ”ung” directorii și așteaptă liniștiți pensia. Vechimea le merge, nu tu criterii de performanță îndeplinite, nu tu activități extrașcolare, dau din coate însă la dirigenție, că deh, se adaugă la pensie. Fără să fiu vreun anticapitalism, o spun răspicat, aceste forme de lichelism din învățământul românesc sunt o adevărată pecengine care gripează cancelariile și imaginea școlilor, cu efecte posibile în viitorul acestora. Unii dintre acești parveniți în educație au început să fie luați la ochi de părinți care își manifestă insatisfacția față de activitatea lor la catedră, fiind un reviriment puternic al puterii acestora, care pot detona (ce-i drept încă timid) clientelismul dintre directori și profesorii parveniți și automulțumiți prin starea lor conferită de afacerile de familie.

ODĂ ŞCOLII.(III). Despre profesorul meditativ!

Faptul că educaţia românească este una rutinară care nu formează competenţe nu mai este nicio noutate, rezultatele internaţionale cum este PISA arată adevărata valoare a şcolii româneşti! În acest peisaj pestriţ în care profesorul responsabil şi implicat, meditează asupra neajunsurilor de zi cu zi, asupra acestui învăţământ preuniverstitar gratuit dar, în care lipsurile imense cu care se confruntă şcoala determină managerii să cerşească zilnic resurse materiale de la părinţii elevilor!
În acest peisaj responsabil pentru cei care vor să facă educaţie şi, iresponsabil pentru administraţie şi politicieni, a crescut un vlăstar al non-combatului educaţional, PROFESORUL MEDITATIV!
Acest, "homo (i)responsabilus", meditează mereu cum să se căpătuiască el mai bine, vine la şcoală să se odihnească, nu se întrebuinţează deloc la clasă, caută elevii cu situaţie materială familiară bună şi începe atacul...La început voalat anunţă familia că odrasla acestora are mari lipsuri şi că ar trebui meditat la disciplina...Apoi înteţeşte atacul şi încep să curgă notele rele şi evident apare corigenţa! Astfel, profesorul nostru, se "metamotfozează" din meditativ, în meditator al propriilor elevi de la clasă. Din acest conflict de interese şi lipsă crasă a deotologiei profesionale la care se adaugă, în mod determinant, lichelismul politic se dezvoltă o pecengene generală în educaţie, MEDITAŢIILE COMANDATE! Apoi, mediile la clasă sunt stabilite după plicul gros încasat de acelaşi profesor meditativ (iniţial) şi meditator ulterior şi nu după realitatea evaluărilor care ar trebui stabilite în colectivele de catedră sau evaluările sumative de la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare...

ODĂ ŞCOLII.(I). Nu trageţi în profesori fără motiv...

O spun cu toată sinceritatea, categoria cea mai oropsită din România sunt dascălii! Ei au avut cel mai mult de pierdut după căderea comunismului, atât din punct de vedere economic-salarial, cât şi social...
Domeniul este artificial întreţinut, hiperîncărcat, neperformant şi mai ales obtuz la tot ceea ce înseamnă reforme structurale şi mintale...Dar, până la a blama o întreagă categorie socială care are un rol totuşi important în societate este de neconceput... Parcă-i văd pe alde Remeş(caltaboş) sau Tăriceanu care vedeau în profesori pe cei mai mari evazionişti!! Apoi, Băsescu şi el, îi vede pe profesori drept nişte chiulăi care au doar 18 ore pe săptămână şi care, în acelaşi timp, se dădea în stamba sticlei "că uite ce mare a ajuns el fără să-i fi păsat prea mult de şcoală"!
Să fim oneşti şi să recunoaştem că minciunile acestor 3 indivizi politici menţionaţi au aruncat cu noroi în munca a numerase generaţii de profesionişti devotaţi şcolii şi, în acelaşi timp naivi, care speră în renovarea învăţământului românesc!
Profesorii nu au condiţii minimale de exercitare a profesiei. Nu au cabinete didactice, fac performanţă pe banii lor şi îşi sacrifică totul, uneori şi familia, pentru un ideal din ce în ce mai îndepărtat. Profesorii nu stau 8 ore la şcoală pentru că n-au unde sta efectiv, merg acasă unde consumă din timpul şi resursele lor: căldură, lumină, apă pentru a face educaţie...
Subiectul cel mai sensibil, cel al meditaţiilor este jenant şi aruncă o umbră groaznică asupra profesioniştilor din educaţie. Este ştiut că, mai ales, la liceele şi şcolile elitiste unde şi snobismul părinţilor este vinovat, se perpetuează sistemul meditaţiilor, lucrurile fiind scăpate de sub control. Ba chiar, mediile se negociază după ...meditaţii!Aici, organele de control ale statului ar trebui să intervină în forţă. Fiscul ar trebui să controleze activitatea profesorilor prin sondaj şi acolo unde sunt prinşi ar trebui mediatizaţi, fără mânie proletară gen "nu faceţi ca ei! ", pentru a determina conştientizarea declarării tuturor veniturilor indiferent de natura acestora.
Problema mult mai gravă, în opinia mea, este în alte două domenii bugetare, sănătate şi ...popime! Doctorii primesc mită în timpul programului de lucru şi nu declară nimic. Profesorii fac meditaţii în afară programului în timpul lor liber!
Popii, începând de la cutia milei, terenuri şi păduri şi până la afacerile turistice nu plătesc niciun fel de impozit pe venit! De ce? Pentru că cetăţenii acestei ţări au fost împărţiţi deja în 3 mari categorii: politicieni-care au numai drepturi; popi, sistem bancar, fisc, sănătate şi administraţie- care primesc totul fără să dea nimic şi, profesori- cei cărora urmează să li se ia "şi pielea" de pe ei (că tot sunt povara guvernului)...Până la urmă, odată cu pierderea respectului faţă de şcoală ne-au autocondamnat ca un popor de rangul doi sau chiar trei...Cine este vinovat? Sau, poate chiar aşa se doreşte!!!!