Limita cea mai de jos a promiscuităţii din educaţie

Fiecare şcoală are brandurile ei, profesori care şi-au pus amprenta de-a lungul vremii pe generaţii de elevi... Cu cât şcoala este mai veche şi impactul ei în comunitate este mai mare, brandurile adevărate (nu cele impuse, confecţionate politic prin minciună!) sunt mai cunoscute, mai respectate de către întreaga comunitate şi în mod deosebit, de comunitatea educaţională.

Şcoala Normală Vasile Lupu din Iaşi nu a dus şi probabil, nu duce lipsa brand-urilor reale, adică recunoscute de majoritatea elitelor educaţionale locale.

Unul dintre cele mai mari brand-uri din ultimii ani pentru şcoala vasiliană, este şi va rămâne, Profesorul VIOREL BÂRLEANU.

Ori de câte ori paşii mă poartă prin şcolile din judeţele Iaşi şi Vaslui (dar, nu numai pe aici, ci şi la Suceava, Galaţi, Bacău, ş.a.) sunt întrebat ce mai face profesorul Bârleanu... Învăţători/ institutori sau profesori de diferite discipline, îmi evocă pe scurt, personalitatea amplă, deosebită a profesorului Bârleanu cu o imensă satisfacţie de împlinire profesională, cu lumină în ochi şi cu bucuria că au avut prilejul ca personalitatea şi profesionalismul dlui Bârleanu, să le fie călăuză vremelnică şi poate, pentru mulţi, chiar mentor. Am devenit mândru pentru faptul că sunt contemporan, că am colaborat chiar admirabil, cu Profesorul Bîrleanu.

Activitatea profesională amplă şi productivă a Profesorului Bârleanu a fost umbrită în ultimii săi ani de activitate de incompetenţa cuibărită în elementele decizionale, impuse politic la inspectoratul şcolar din Iaşi. Dezamăgirea Profesorului a fost amplificată după numirea clientelară a prof. Axinte Elena şi a "pupilei" Ungureanu Mihaela la conducerea şcolii.

Pentru faptul că în noiembrie 2005, profesorul Bîrleanu a avut curajul să fie solidar cu subsemnatul în conferinţa de presă în care am arătat doar o parte din ticăloşiile săvârşite împotriva şcolii noastre, de numita Gavrilă Camelia, întâmplător inspector general (de partid) şi că s-a declarat public solidar cu directorul de atunci al şcolii, a fost pus la zid -ul penelismului si aşa-zis "democraţilor", instalaţi la putere. În speranţa că sloganul umilitor, că o să trăim bine (confirmat că ei, guvernanţii , au dus-o nemaipomenit de bine, în mod deosebit peneleii...) neonomenclatura instalată la conducerea învăţământului ieşean a început să-şi bată joc de toţi aceia care, au avut curajul să rămână verticali, luptând cu mijloacele lor modeste împotriva imposturii promovată ca...virtute.

Brand-ul de aur al Şcolii Normale, Profesorul Viorel Bârleanu a fost umilit de neonomenclatura instalată la conducerea şcolii în decembrie 2005, iar suprema umilinţă a sunat cinic "... domnule profesor, dumneavoastră aţi demonstrat că nu sunteţi demn de încrederea noastră (a peneleilor!, n.a.) şi de aceea, mă văd nevoită să nu vă sprijin nici o iniţiativă şi mai mult, să nu vă mai dăm ore de la anul...!", rostită de tov. Axinte Elena, în spiritul nomenclaturii sale de partid. Parcă sună cunoscut, această modalitate, securisto-comunistă de a pune la punct pe toţi acei care, îndrăznesc să nu fie de acord cu... ticăloşia şi minciuna instaurate de către democraţia populară odată la 4 ani.

***

Şi, o scurtă problematizare:

Oare de ce, niciodată, în cei peste 15 ani de activitate didactică la şcoala normală vasiliană, NIMENI dintre absolvenţii noştri cu care am intrat în contact, nu întreabă ce mai fac profesori precum: Axinte, Purţuc, Ungureanu şi mulţi alţii de teapa lor?(inclusiv foşti elevi unde aceste personaje au fost diriginţi!)

Aştept cu interes răspunsul celor care au "rezolvat" deja ...Problema!

***

Trebuie să ne unim forţele cu toţii, acei oameni responsabili faţă de generaţiile viitoare, pentru ca toate elementele răului cocoţate politic în funcţii decizionale să nu revină vreodată ca factor decizional la niciun nivel în educaţie...Iar, dacă cu adevărat sunt competenţe de partid, să le creeze partidele şcoli unde să-i pună directori, inspectori generali...

Nimeni în acestă ţară nu plăteşte impozite, pentru ca elementele politice cu comportament aproape fascist să-şi bată joc de actul educativ şi de cadrele didactice cu adevărat responsabile.

***

Pentru necunoscători, PROFESORUL VIOREL BÂRLEANU, este membru a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor,, cadru didactic asociat la Universitatea de Artă George Enescu din Iaşi, culegător de folclor, a publicat numeroase studii şi cercetări de specialitate, conducător de cor laureat la numeroase concursuri naţionale, profesor-metodist, a imprimat numeroase discuri şi CD-uri cu muzică corală, colaborator al numeroase emisiuni radio şi tv, iar ca răsplată, se regăseşte în Enciclopedia Personalităţilor din România, ediţia I-a.

Prin comparaţie, cei care şi-au permis să-l umilească pe Profesorul Bârleanu, ce pot adăuga la CV -ul lor, înafară de aşazisa politică şi... mizeria intelectuală, care îi guvernează decizional?

La mulţi ani profesorului DAN PLĂEŞU

18 februarie 2009. Profesorul Dan PLĂEŞU îşi aniversează ziua de naştere.

Nici nu ştiu sigur câţi ani va face, cu toate că este foarte uşor să aflu din Anuarul şcolii normale vasiliene, publicat în anul 2005 (ultimul, din păcate!). Pe scurt, profesorul Dan Plăeşu este un neadaptat care are curajul de a spune lucrurilor pe nume. Un neadaptat (ca şi mine) care îndrăzneşte să spună "şefilor", slugilor de partid, lipitorilor de afişe sau cotizanţilor de rând ai partidelor, numiţi directori de şcoală (nouă!), inspectori sau mai ştiu eu în ce funcţii de pe care, aceştia îşi dau aere intelectualiciste de parvenit al sistemului. Indivizi lachei care niciodată nu ar fi în stare să participe cu succes la un concurs profesional real, pentru simplul fapt că sunt, incompetenţi...

Profesorul Plăeşu a plătit cu vîrf şi îndesat curajul de a nu sta cu capul plecat. Nu mai are dirigenţie, nu este propus în nicio funcţie (simbolică, neremunerată), nu are salariu de merit, nici 2% trimestrial, nu este în comisiile de bacalaureat...

Are curajul să spună lucrurilor pe nume, răspicat, argumentat şi responsabil. Câţi profesori au acest curaj în cancelariile şcolilor? Câţi profesori se ridică împotriva fanarioţilor directori (de partid!) care au transformat şcolile în sursă de înavuţire pentru ei şi clientela politică care-i susţin.

Dan Plăeşu a avut şi are acest curaj. L-am admirat şi am fost solidar cu el, ori de cîte ori am considerat că are dreptate. Din păcate pentru Şcoala Normală Vasile Lupu din Iaşi, de fiecare dată, Dan Plăeşu a avut dreptate.

Astăzi, în una din tot mai puţinele "replici", pe care ni le servim atunci când ne vedem, mi-a spus... " dreptul de a gîndi nu mi-l ia nimeni! Întotdeauna am să spun ceea ce gândesc, chiar dacă adevărul doare şi chiar dacă, voi avea (în continuare n.a.) de pierdut...".

Profesore DAN PLĂEŞU, LA MULŢI ŞI BUNI ANI!

Foto: în excursie, Programul managerial Team-building, -2004- în faţa căminului cultural din Praid, cu copii îmbrăcaţi în straie populare secuieşti.

Mentalitatea de slugă a românului

Trăim într-o societate bolnavă, scufundată pe zi ce trece, tot mai mult, în zoile istoriei neocapitaliste. Ne ducem zilele, de pe azi pe mîine, în minciună, demagogie ieftină, pupindosism şi politică de mahala, în interesul clientelelor de partid.
Cetăţeanul, votantul, adrisantul "atenţiei publice a politicianului", este bun de prostit odată la 4 ani. Punct!
De acasă, din copilărie, ni s-a cultivat "identitatea" de slugi, am fost învăţaţi să "stăm în poziţia ghiocel" în faţa "stăpînului politic/politruc" de ieri şi de astăzi. De cîte ori nu am fost îndoctrinaţi cu urarea..." capul plecat sabia nu-l taie". Balcanismele ieftine, mentalitatea de slugi ordinare (ale sistemului politic, fie el chiar şi neofanariot!) au fost gândite ca un panaceu pentru "prostimea" care votează actualmente. De aceea poporul acesta, insula de latinitate dintr-o mare slava (sau pravoslavă, cum ar spune panslaviştii!) nu a avut niciodată mentalitatea de învingător. Nu a avut interesul nimeni, nici turcii, nici fanarioţii, nici ruşii, nici austrieci, nici....politicienii care cică servesc cetăţeanul, să cultive o mentalitatea sănătoasă de învingător, de oameni drepţi, cinstiţi, oneşti, etc. Nu, hoţia, mangleala ieftină, mizeria umană, codoşeala, minciuna, etc, astea sunt virtuţile cultivate de pseudoclasa politică de ieri şi de astăzi.
Oamenii care au curajul să spună adevărul, să scrie fie şi pamflete (probabil fără nicio valoare literară) vor fi stigmatizaţi, puşi la zidul infamiei, vor fi catalogaţi inadaptaţi social şi de ce nu... nebuni. Aceştia sunt extremişti, ei nu sunt în stare să se alinieze niciunui partid, sunt clevetitori ieftini şi care trebuie marginalizaţi cu orice prilej, bineînţeles cu metodele stalinisto-securiste pe care aleşii, le cunosc şi chiar stăpânesc foarte bine.
Ca un "neadaptat" ce sunt, mă declar mulţumit şi satisfăcut că: un cotidian austriac a scris vinerea trecută pe prima pagină că "România şi Bulgaria au acces în lumea civilizată cu mai multe decenii decît ar fi avut dreptul..."(Dei Standard) şi că UE, începe adevăratele sancţiuni în raiul hoţiei balcanice, în mod deosebit în cel mioritic.
O societatea sănătoasă este aceea în care oamenii au dreptul să se manifeste liber şi unde politicienii îl respectă pe cătăţean. Cum acest deziderat va fi logo-ul multelor guvernări dâmboviţene de acum încolo, daţi-mi voie să mă îndoiesc că vom citi în publicaţiile responsabile din lumea civilizată, altceva despre români şi România, decât brand-urile de "ţară": corupţie, viol, hoţie, deturnare de fonduri publice, miliardari/politicieni de carton, maidanezi, copii străzii, cerşetori,...şi restul care efectiv, nu-mi trec prin minte!

Revolta societăţii civile...naive (adevărate)

24 ianuarie 2009

Pe fondul scârbirii constante a oamenilor de bun simţ faţă de mahalaua politică, pe care am suportat-o în ultimii ani la statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia deturnării unui eveniment de suflet şi trăire românească, am dat curs invitaţiei unui grup de pasionaţi şi responsabili cetăţeni ai urbei, participând alături de ei, la organizarea aniversării "micii uniri", la Vişani.

Pe un drum aproape impracticabil, poate mai prost chiar decât pe vremea lui Alecasandri sau Cuza, ne-am adunat lângă Castanul Unirii din satul Vişani, la doar 2 km. de oraş. Evenimentul aniversar a fost organizat de neobositul Valentin Pînzaru, preşedintele Asociaţiei Coris, ing. Arsene, "spiritul" Asociaţiei Prietenii Buciumului, ing. Caba şi prof. Loucov, din partea Cenaclului Memoria Înaintaşilor (Spirit Unionist) şi Asociaţia Comunitară a Cercetaşilor din România. La buna derulare a programului, o contribuţie importantă şi-au adus şcolile din comuna Bârnova, Primăria comunei Bârnova şi Parohia Ortodoxă din comunitate şi nu, în ultimul rând, gazada noastră, Doamna Crăescu...

Cercetaşii, au deschis manifestările prin depunerea unei coroane la Monumentul Unirii, ridicat de fam. ing. Caba, în memoria evenimentelor din 1856, derulate sub castanul din Vişani, unde Alecsandri şi alţi apropiaţi ai lui, au stabilit elementele definitorii ale "Frăţiei Unioniste". Practic, la Vişani, a fost scrisă prima pagină care a condus la realizarea actului de la 24 ianuarie 1859...

Apoi, au luat cuvântul, organizatorii, administraţia publică locală, invitaţi de marcă ai vieţii culturale ieşene, cum este istoricul Ion Mitican, urmat de un Te Deum, oficiat de 4 preoţi. Elevii, participanţi la eveniment, de la şcoli din Iaşi, liceele Vasile Alecsandri şi Miron Costin, Şcoala Ion Simionescu (cercetaşii coordonaţi de înv. C-tin Matei), precum şi cei ai comunităţii, au prezentat mici programe artistice, scenete istorice şi, în final, s-a jucat Hora Unirii. Pe durata celor cca 70 de minute ale programului aniversar de la Vişani, am avut prilejul să mă simt respectat de către toţi cei prezenţi, iar evenimentul, a fost unul de înalt patriotism.

* * *

Anul trecut, am stârnit o polemică pe forumul unui cotidian local(mai curând, o fiţuică partizană cu pretenţii de ziar!) asupra mojiciei care a dominat manifestările aniversare de la Statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Piaţa Unirii, "regizate"de Fene&gaşka, la care celelalte partide au contribuit şi ele din plin, cu galerii "sportive", cete de fluieraşi, etc. Opinentul meu, dl. Sorin Bocancea, cadru universitar la UPA, încerca să-mi sugereze că fără "politicieni", piaţa ar fi goală, iar noi, societatea civilă (care ne dăm atât de moralişti!sic) să ne organizăm separat aniversările....

Sincer, am rămas profund uimit de vehemenţa tonului dlui Bocancea care, în treacăt fie spus, se dă un mare exponent al societăţii civile! Unica completare ar fi că, "societatea civilă" pe care o reprezintă dl. Bocancea, este una de partid, cea a "tartorului" Tompea din UPA. Cât despre compatibilitatea cu clubul Iaşi al Pro Democraţia, poate altădată...

Mă bucur nespus că am dovedit, pentru noi, că aceşti membri (poate naivi!) ai societăţii civile, am reuşit să ne organizăm propria noastră aniversare, într-un respect deosebit pentru înaintaşii neamului...

Cât despre spiritul unionist, el a funcţionat ireproşabil între noi, la "umbra" celui mai bătrân castan de pe plaiurile mioritice (n.a. citat din Mandache Leucov, care a stabilit vârsta arborelui, la cca 200 de ani).

FELICITĂRI TUTUROR, ORGANIZATORI ŞI PARTICIPANŢI.

OBAMA LA ...SUPERLATIV

20 IANUARIE 2009, Zi mare pentru americani şi nu numai...

Am rămas uimit de mobilizarea de forţe, pozitivă, de care, numai americanii sunt în stare... Mesajul preşedintelui ales, a fost magnific prin simplitatea discursului, pe înţelesul tuturor. Pe lângă nevoia, acută, de a redeveni naţiunea care prin prosperitatea lor, impuneau respectul cuvenit, Obama a mai spus ceva, legat de solidaritate şi mai ales de ...imperfecţiunea şi derapajele care pot apare. O astfel de recunoaştere, a posibilelor greşeli administrative, a creat o lumină, puţin mistică, pentru un preşedinte (fie el şi din cel mai democratic colţ al lumii!) la început de mandat. Şi, nu în ultimul rând, Obama, a avut o frază cu dedicaţie pentru corupţii din această lume, care au acaparat puterea şi refuză "jocul" democratic. Chiar dacă, mesajul "pacifist" a lui Obama, cu întinderea "mâinii..." pentru a crea premisele unei posibile colaborări, a fost (poate!) de conjunctură pentru momentul festiv, cred, cu convingere, că avem un preşedinte responsabil şi al tuturor americanilor. Şi, dacă până şi Cristian Tudor Popescu, este fascinat de noul preşedinte american, înseamnă că, trebuie să privim cu mare admiraţie dincolo de Atlantic. Americanii, această "ţară tânără..." , ne-au arătat că se poate. Valorile reale se cern şi, până şi cei mai înfocaţi anti-africani din America, aşteaptă cu nerăbdare reforma economică şi tranziţia cît mai uşoară...

Orice referire /comparaţie cu aşteptările din peisajul mioritic şi mai ales dâmboviţean, nu-şi are sensul...Unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! În schimb am o mare nelinişte, nemetafizică, dacă preşedintele Obama s-a referit şi la corupţii care conduc România, mai direct sau mai discret?

Felicitări poporului american, rudelor mele care trăiesc/au emigrat de "binele" colectiv (ist) românesc (de mai ieri sau de azi) şi tuturor prietenilor mei, din Florida, până în Illinois sau Texas....Sunt mândru de voi şi pentru ...voi!

ERATA...

Un tovarasel, dintre ceia multi care imi citesc parerile de pe blog, m-a acuzat ca ii cam jignesc partidul si mai ales pe lingaii cocotati in functii de acesti asa-zis liberali. Imi pare rau dar, nu am putut posta parerea individului respectiv, datorita unei defectiuni la sistemul meu privat.

Pe acesta cale il instiintez pe acel individ, care nu poate accepta ca sunt si oameni care gandesc pozitiv si vad realitatea si nu promiscuitatea politica, ca eu, cunosc multi cetateni onesti, responsabili care nu se baga in politica din GREATA, de indivizi obscuri, catarati in functii diverse pentru a avea acces la ciolan...Acesti indivizi, nu ar putea obtine niciodata o functie , in orice competitie reala cu oamenii pregatiti si onesti care sunt in societate si care din pacate nu s-au inregimentat politic.

Orice asemanare cu "marionetele" fenekiste: Gavrila, Adomnitei, Chiuariu, s.f.m.a., nu este doar intamplatoare.

Nu idealizez societatea, doar sustin, ca sunt foarte multi oameni bine pregatiti, competenti, care ar trebui sa conduca in acesta tara si nu lichelele politice.

O spun cu maxima responsabilitate pentru ca, in scoala in care predau, totul este "cladit" politic, adica incompetentii au acaparat decizia in detrimentul valorii. Si, un ultim lucru, invatamantul, este public si oamenii nu platesc taxe si impozite pentru secaturile peneliste ci, pentru ca copii lor sa fie formati in spiritul valorilor autentice si nu al minciunii si a hotiei promovate drept virtute...

Marea minciuna politica

De cativa ani buni, am afirmat raspicat despre faptul ca educatia este paravanul capitalismului (de carton, de cumetrie, a hotiilor fara numar, a spalarii banilor publici, etc), niciodata bugetul educatiei nefiind cel declarat.
Dupa principiul politic arhicunoscut si specific romanesc "dupa noi, potopul!", liberalismul minciunii ne-a aratat "competenta" dirigintelui de santier Adomnitei si splendoarea gandirii pragmatic- hotesti a tov. visator (liber-cugetator) finantist, Vosganian, si mai ales, gandirea politica a inegalabilului, "iluminatul" Tariceanu, zis si Razgandeanu.
Executia bugetara pe anul 2008, este imaginea neta a lungului sir de minciuni politice cu care, naivii de alegatori sunt prostiti sistematic. In proiectul de buget pe anul 2008, educatiei i-au revenit (teoretic) 6% din PIB. In realitate, acest buget a fost undeva intre 3,5-3,8% din PIB, restul fiind "buget virtual" ( deh! doar suntem in epoca informaticii). Adica, in specificul gandirii nastasiano/iliesciene, bugetul educatiei este sistematic trunchiat (adica furat) in avantajul altor cheltuieli "necesare" guvernului, care nu se vad dar au inghitit sume uriase de la buget, cum ar infrastructura, adica autostrazile ( 5 km. in anul 2008!!!). Pai la ce sume colosale a cheltuit tov. Ludovic Orban pe infrastructura, cred ca in orice stat civilizat din lume, s-ar fi realizat peste 100 km. autostrazi/an. Dar, in Romania, acesti bani, au ingrosat conturi clientelei politice si s-au cheltuit in campaniile electorale (un amic din Austria mi-a marturisit ca in campania alegerilor generale din 2008 in Romania s-a cheltuit peste 10% din PIB!). Nu este nicio noutate, banii negri si gri (spagile de la imbuibatii din agentiile si agenturile peneliste) au iesit la iveala si s-a vazut efectul de prostire pe fata prin acordarea de plocoane votantilor.

Banii pentru investitiile din educatie, probabil ca vor ramane tot in dimensiune virtuala, iar cele cateva investitii ridicate de ochii lumii, pe ici pe colo, se vor carpaci tot de firmele de partid ale spagarilor, de care, niciunul dintre "jucatorii" de pe piata muncii, nu duce lipsa...

La vremuri noi, tot EI...