Scrisoare de la prieteni sau despre uşinea "boierească" la români!

"Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie...Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj...

Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere...Ne-am căsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna...

Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic...Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne "chinuim" maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită...Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar Karinna o indrageşte tare mult...

Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete...Mai sunt 81 de zile până la Crăciun...Crăciunul...Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară...Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă...Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă...Poate mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel...Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară...Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă...Aşa-s mamele...

Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut...Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna...Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun...

Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut...

Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...

A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă...
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii...
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică...Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România..."

Am reprodus textul integral tocmai pentru a-mi manifesta dezacordul total faţă de tot ceea ce pompos numim clasă politică într-o ţară ajunsă pe culmile civilizaţiei europene dintr-o eroare regretabilă... Revolta mea este împotriva incompetenţei şi ticăloşiei camuflate în Parlamentul României, cel care s-a opus impozitării suplimentare a averilor de peste 150000 de euro cu o largă majoritate... De ce? Simplu, pentru a-şi proteja propriile averi şi propria lor pricopseală! Fără cuvinte...

Bugetul nesimţirii politice

Ultima variantă a dicţionarului Larrouse, varianta internaută şi distractivă, ne accesibilizează termenul "parlament" ca fiind unul compus , provenit din "parler"= a vorbi şi "mentir"= a minţi... În concluzie parlementarii, vorbesc...minciuni...
În schimb, senatorii români, ne-au arătat ce înseamnă nesimţirea crasă, iresponsabilă, faţă de contribuabilul român, mărindu-şi în unanimitate bugetul pe anul 2011 cu fix 30%. Este revoltător ca într-o ţară aflată într-o criză economică profundă şi într-o altă criză identitară de aceeaşi amploare să ai un asemenea "curaj", repet, nesimţit. Vedem cu toţii cum "cloaca politică" este una a jafului şi nu-i interesează nimic decât propria lor prosperitate. Să ne mirăm că senatul este condus de un pesedist cu peedigry securist şi care cică, politic (doar declarativ!) este reprezentantul socialiştilor!!! Nu vă amăgiţi, aştia n-au culoare politică unica lor doctrină este jaful...

Minciuna şi politica mioritică

Nu mi-am propus să vorbesc prea în extenso despre minciuna ca "doctrină" politică întrucât aceasta este fundamentală la toate partidele româneşti. Probabil că doar atunci când vreo lege aplicabilă românilor va verifica care este balanţa promisiuni electorale -realizări, abia atunci vom avea şi o clasă politică respectabilă şi mai ales eficientă pentru cetăţean.
Minciuna este se pare fundamentul adn-ului cetăţeanului mioritic...Este folosită zilnic în orice context, în orice împrejurare, drept scuză sau ca o falsă laşitate!
Nu trebuie să citeşti filozofiile lui Liiceanu sau Pleşu despre mistificarea minciunii ca să-ţi dai seama că, în realitate, politica este quintesenţa expresivă a minciunii. De aici, până la mintea scurtă a votantului român care se lasă minţit, manipulat, cumpărat sistematic odată la 4 ani cu ulei şi zahăr...Dar fundamentele politice ale minciunii din politica românească sunt puternic ancorate în globalizarea intereselor mondiale. România trebuia să devină o piaţă de desfacere la cheremul marilor concerne şi a sistemului bancar nord-american. Economia naţională a fost falimentată sistematic cu sprijinul determinant al politicienilor care au blocat şi au gripat total orice funcţionare a statului de drept şi a instituţiilor de control ale acestuia. Politicul a pus botniţă justiţiei, poliţiei, administraţiilor locale şi centrale pentru a putea fi jefuită în linişte ţara...Şi-au atras de partea lor elementele corupte, şantajabile din rândul instituţiilor statului de drept pentru a-şi cumpăra "liniştea". Şi, au reuşit!
Democraţia în România este o imensă minciună. Trăim într-o ţară şi într-o societate orwelliană, totul este minuţios controlat din umbră de mega-partidul stat, cel al corupţiei generalizate care a distrus precum o caracatiţă orice încercare a democratizării vieţii cetăţeanului...

Difinitia universala a politicianului...

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:
-Care este diferenţa dintre "politician" şi "hoţ"?
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi.
-"Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg
eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?".
Iar replica lui Millor fu doar: "Stimate domn, sunteţi un geniu.
Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi!"

Ticăloşia ca doctrină şi politică socială!

Marea masă a indivizilor care se consideră importanţi s-au apucat de politică! În ţara securiştilor de bine, mizeria socială atinge cote alarmante... Suntem ţara izmănoşilor pentru că indivizii care cică se hălcuie de-a politică chiar se cred indispensabili...
Indispensabilitatea lor se manifestă simplist, lipiciul de afacerile cu statul, cu banul public şi cotizaţia la baronii politici din umbră, mascată de obicei în arhetipul "bani pentru partid!" În modul cel mai simplist cu putinţă la asta se reduce totul în politica mioritică la "îndemânarea" de a fura din orice sursă financiară indiferent de provenienţa acesteia. Apoi, totul vine de la sine, imagine-că doar baroniada şi-a subordonat toate pârghiile media- eşti pe sticlă, deci exişti ...politic, eşti important, ce mai, VIP! Din păcate ticăloşia politică domină toată societatea, auzi copii care ar dori să fie Năstase (enşpe case şi palate!), care becalioţi, care vadimi, "oameni adevăraţi într-o ţară adevărată vip-uri made in RO"... Nu poţi respira de atâta prostie şi idolatrie politică pentru nişte bandiţi în realitate, nişte ticăloşi care jonglează ca la ruletă bogăţiile ţării. Zilele acestea dl. Strauss-Kahn director în FMI a spus tranşant "...populaţia săracă, defavorizată social trebuie să plătească nesăbuinţa conducătorilor statului..." Da, acesta a pus degetul pe rana sângerândă care este România, noi, cei mulţi- care ne încolonăm precum vitele de la cireadă la vot- plătim costurile imense ale hoţiei şi ticăloşiei ca doctrină politică în mirificul spaţiu carpato-danubiano-pontic. Iar ticăloşii, îşi numără averile şi îşi rod pe meleaguri exuberante tunurile trase sistematic banilor publici şi, se joacă prin parlament de-a legile sau de-a "hoţii şi vardiştii", dându-se elegant deoparte când vinele rândul opoziţiei la furat...Şi tot aşa, că fraierii de români strâng cureaua de gât acuşi...

EDUCATIA LA ...COLŢ!

5 octombrie, ZIUA MONDIALĂ A EDUCAŢIEI

Am acelaşi gust amar, ca întotdeauna, când este vorba de educaţie...
Educaţia românească, la orice moment de bilanţ ar fi, este codaşa bugetului şi marea păcăleală a tuturor guvernelor. Probabil că, în educaţie, dacă ar fi cu adevărat un sistem competitiv şi modern, chiverniseala banilor aşa de puţini cîţi sunt, rezultatele ar fi altele. România este "originală" până la capăt, încalcă toate legile cu privire la salarizare şi determină actul educaţional prin promovare promiscuităţii politice şi/sau religioase. Subfinanţarea educaţiei şi plasarea cadrelor didactice pe ultima poziţie în grila unică de salarizare bugetară arată clar interesul politicului pentru crearea unui "sistem" cu adevărat performant! Când un primar de sat/comună cu 2-3 mii de locuitori are grila de 3-4 ori mai mare decât un profesor, atunci îţi dai limpede seama de "investiţia" reală în viitorul acestei ţări. Grija guvernanţilor de ieri, de astăzi şi de mâine, va fi să-şi satisfacă clientelele politice cu ajutorul cărora subjugă totul, resursele financiare şi voturile prostimii fiind pricipalele ţinte. Cine are acces la resurse are puterea şi aceasta trebuie concetrată în mâinile lacheilor de partid!
Despre sindicatele din educaţie numai de bine. Cu lideri care au de regulă venituri de peste 5 mii lei/lună(de-un ex. veniturile tov. lider Izvoranu de la Iaşi din anul 2009 publicate pe site-ul finanţelor ), membri în fel de fel de comisii "paritare" sau de numiri în funcţii administrative, etc nu poţi avea rezultate sindicale pentru că deja ţi-ai depăşit menirea de reprezentant sindical... şi ţi-ai "demonstrat" menirea de aplaudac şi aducător de voturi pentru partidele care au generat actuala criză economică şi identitară a României.
Este o zi tristă pentru toţi cei care realmente au fost sistematic minţiţi că pot face educaţie performantă şi, care, au crezut că pot contribui la bunăstarea generaţiilor viitoare. Nu, aici este imposibil să faci performanţă. Educaţia este apostolat, voluntariat...pe banii tăi atât de puţini cât statul corupt îţi mai poate asigura încă!
EDUCAŢIA a fost pusă la colţ, cu botul pe labe, de către toţi cei care s-au perindat pe la guvernare iar investiţiile (atâtea câte se mai fac!) sunt din cei 6% PIB pe care îi avem doar pe hârtie şi în documentele sau legile organice. AMIN!

În ţara lu' râsu'-plânsu'!

Nu puţini sunt românii care sub dictatura comunistă au supravieţiut prin umor...negru care le îndulcea într-un fel sau altul ternul social şi lipsurile de zi cu zi!
Dar, în plină contemporaneitate, în societatea neocapitalist-consumistă umorul relativ sumbru al cetăţeanului actual îmbracă forme pe alocuri groteşti. În primul rând mă refer la doza de impertinenţă şi nesimţire pe care partidele actualei opoziţii o arată faţă de instituţiile statului de drept pe de o parte şi, mai apoi, faţă de cetăţeanul plătitor de impozite pe spatele cărora aceştia, politicienii, îşi sporesc veniturile.
Mai zilele trecute net-ul era asaltat de o scrisoare acidă a lui CT Popescu adresată preşedintelui...Nu cunosc autenticitatea respectivei scrisori şi cu atât mai mult, îmi este greaţă de "groparii reali ai României" (cei care acum îşi toacă, din opoziţie, imensele tunuri asupra bugetului naţional sau local după caz!) cei care au folosit cu ţiretenie sau poate, abilitate, acest document ăe net. Mai apoi, net-ul este acea formă din ce în ce mai amplă care este folosită pentru manipularea politică a maselor. Faptul că personajele politice dintre cele mai vizibile sunt "pamfletate" de opoziţie nu este un lucru tocmai rău! Dar, să realizezi prezentări power-point prin care să arunci cu lături în putere nu sunt de acord (cel despre Elena Udrea este cea mai mare dovadă de nesimţire politică şi de prost gust). Spiritul pesedist al "partidului curat", cu indivizi mizerabili care prin orice mijloc terfelesc pe cei care nu sunt cu ei este de actualitate deja...Reţelele lor de împroşcat cu lături şi fecale în ...ceilalţi este de notorietate. De fapt, băieţii sunt nervoşi din cauza lipsei de "lipici" la banul public şi de relativa disperare că pierd oameni iar partidul de la putere se consolidează din ce în ce mai mult...
Nimeni nu suflă nimic de economia subterană creată de penelişti şi pesedişti, de mitele imense pe care salariaţi bugetari erau obligaţi să le dea la "partid" , de tunurile cu terenuri pe care aceştia le-au realizat şi, despre, falimentul societăţii prin lipsa investiţiilor reale de pe vremea guvernării lor ... Economia "duduia" în minţile bolnave ale unora, realitatea este cu totul alta, căpşunarii şi constructorii romăni din vestul Europei trimiteau cândva sume mari de bani acasă şi, care ajungeau în consum...Acum, aceştia şi-au regândit poziţiile pe fondul crizei economice iar comerţul românesc este în colaps! Realitatea politică este probabil agitată şi de faptul că urmează ca dosarele unor "grei" (adică şpăgari de frunte ai partidelor) să ajungă acolo unde trebuie. De aici atacul la baionetă a opoziţiei împotriva puterii şi mai ales a mitelor politice negociate în parlament! Râsu-plânsu nu mai este un laitmotiv al rezistenţei faţă de impostura politică ci, el ,va fi înlocuit cu lupta de stradă pentru putere şi bani!