Dacă ai onoare dle (tov) Nichita dă-ți demisia și pleacă din Palatul Roznovanu (Iași)

Cu toții știm că în politică trebuie să ai ”șoricul” gros ca să reziști, deci, este imposibil să ai și onoare!

Iașiul a ajuns de râsul curcilor în ceea ce pe scurt putem caracteriza mandatele de primar a dlui(tov) Nichita Gh. Pe zi ce trece Iașiul este un oraș hidos, cu străzi prost întreținute, cu gropi sau plombe haotice care vor sări la prima ploaie mai zdravănă. Primarul asistaților social ”are nevoie de timp” să ne arate ce poate! Iată că după cca 5 ani de mandat, orașul arată din ce în ce mai urât și prost gospodărit. Nu este nicio noutate că un ”mingicar șpăgar”(fost arbitru de divizia D) nu se poate ridica peste nivelul incompetenței pe care o afișează. Nici măcar trecutul lui de turnător nu mai contează, probabil, doar pentru ”echipa” care ocupă abuziv Palatul Roznovanu mai este important acest aspect de șantaj și, cel mai probabil, de echipă de turnători!

Probabil, unica realizare a mandatelor Nichita este disciplinarea maidanezilor care pot fi văzuți, în orice moment peste tot, prin toate intersecțiile semaforizate cum traversează pe culoarea verde a semaforului!

Nu accept sub nicio formă părerile țuțerilor de partid ai tov. Nichita și a postacilor săi (plătiți din bani publici și care stau pe forumuri să înjure pe oricine are curaj să se ia de tov Nichita și camarila-i…) punctând la realizările primăriei cu deja ”celebrele” străzi ”modernizate” din mega-împrumutul Dexia sau de porțiunile catalogate drumuri naționale (Canta-Străpungere Silvestru- Nicolae Iorga) asfaltate din bani guvernamentali. Cât despre mega-proiectul Palas acesta este unul privat și primăria nu are decât meritul asocierii și va câștiga bani din această asociere, deci, nu este o investiție a primăriei. Ca o constatare personală manifestată constant, mega-proiectul Palas urățește iremediabil Palatul Culturii și nu este decât moftul unor non-specialiști în urbanism și, nici, nu va avea beneficii majore pentru (re)lansarea turismului ieșean!

Al doilea oraș din țară arată dureros, chiar este hidoșit cinic pe zi ce trece de oligarhia ”roșie” din jurul lui Nichita. Această oligarhie a finanțatorilor lui Nichita, în care se regăsesc nume relativ ”grele” economice locale îl vor mereu pe Nichita primar pentru că s-au învățat-probabil!- cât, când și cum să cotizeze.

Și ca să aveți dovada umilinței ieșenilor vă arăt câteva imagini dintr-un oraș apropiat unde un primar competent, gospodar, a reușit să modernizeze parcul municipal și, recomand, ieșenilor, să meargă în excursie întrucât la ei acasă nu au ce vedea….

FOTO: Parcul municipal ROMAN, oază de verdeață urbană (lângă gară), datat 1906 (Grădina Mare), 13,3 ha cu alei maiestuoase dominate de castani și tei, mini-grădină zoo în aer liber(iepuri, păuni, rațe, gâște, lebede albe și negre), terenuri sportive cu nocturnă, loc de joacă pentru copii, hidrobiciclete și bărci, restaurant, terasă, cascadă și fântâni arteziene, muzeu de istorie naturală și, iarna...patinoar.

NUȚI spaima …revoluției!

Ideea ”măreață” a ministresei Elena Udrea de a propune un ”Traseu turistic roșu pe urmele lui Ceaușescu” mi se pare demnă de cotidianul POLITICIENII SPUN LUCRURI TÂMPITE…Asta pentru simplu fapt că respectivul traseu moare, ca orice idee politică în fașă și nu are finalitate, în opinia mea, decât ca un (nou) bluf de presă. În ipoteza în care respectiva idee ar prinde contur, ea, ar măcina probabil alte și alte resurse bugetare fără nicio urmare rentabilă pentru economia românească și contribuabilul român. Argumentele împotrivă sunt următoarele:

1. Indiferent de traseul ”propus” pentru turiști, infrastructura utilizată de acest traseu nu are nimic nou de pe vremea răposatului (Tîrgoviște, Scornicești, Doftana) și ar pune într-o imagine pozitivă tocmai vechiul regim;

2. Dacă s-ar utiliza infrastructura de recreere a dictatorului Ceaușescu, casele de odihnă (Neptun, Olănești, Predeal, Uzlina etc) sau cele de vânătoare de peste tot, se va intra în mare contradicție de interese cu actualii ”proprietari” politici care utilizează ”infrastructura” în interes propriu sau clientelar;

3. La Târgoviște și la Palatul Parlamentului, potențialii turiști intuiți de ministresa turistică a României ar putea ridica probleme jenante despre așa-zisa revoluție și, mai ales, despre miliardarii de carton care au jefuit țara și acum sunt mari baroni locali de partid și de stat. Cât despre Iliescu și alți ”revoluționari” din propriul partid a doamnei ministru, jena va fi și mai mare pentru ghizii de conjunctură, specializați probabil într-o școală de vară de partid (pe bani grei și publici, eventual în Valea Jiului!) sau trimiși în RPD Coreeană (bibliografie: www.descopera.ro, Turist în Coreea de Nord);

4. Cum suntem meșteri în a vinde pielea ursului din pădure, respectiva idee ministerială ar avea sorți de oarece reușită dacă se va încerca o cacialma tradițională mioritică, în care să-l ”vindem” pe Ceaușescu un fel de Dracula II și …după primul grup de ”fraierus turisticus”, pariez că nimeni nu se va mai interesa de respectivul traseu, după modelul patentat de PSD cu ”Dracula Land”…

ZILELE ORAȘULUI FLĂMÂNZI 2011. SIMPOZIONUL ”Prof. univ. dr. ION BOJOI-Eminent slujitor al geografiei românești”

Am fost martorii unei inițiative pline de recunoștință pentru una dintre marile valori locale care a adus faimă fostului sat de unde a izbucnit scânteia ultimei răscoale țărănești împotriva feudalismului semi-capitalist (și, care ne arată după aproape un secol de ce România este o țară săracă care trăiește într-o promiscuitate greu de înțeles de toți occidentalii care o vizitează!).

Simpozionul a cuprins o paletă largă de evenimente, de la evocarea personalității profesorului Ion Bojoi, cetățean de onoare post-mortem a urbei, de către profesori universitari(Iași și Suceava), cadre didactice locale și cercetători cu care profesorul a colaborat de-a lungul vremii. Au urmat, apoi, lansările de carte ale autorilor originari din localitate: Gabi Gomboș cu istoriografiile sale flămânzene, Mihai Hăisan cu versurile sale sensibile legate de implozia lăuntică a pomilor și scriitorul Constantin Arcu cu două volume care ne oferă radiografii din lumea tăcută și plină de efervescență și mister a ”peisajului” justiției neo-capitaliste.

Dezvelirea bustului prof. Ion Bojoi din fața școlii căreia geograful i-a devenit ”patron spiritual” din fostul său sat natal, Cordun (actual cartier al orașului), a reprezentat un alt punct al recunoștinței administrației locale pentru personalitățile cu care, actualii locuitori, trebuie să se mândrească și, de ce nu, să le calce pe urme!

A fost o după amiază densă de august, cu evenimente derulate într-un ritm alert, plină de trăiri ample și de evocări memorabile.

Flămânzi, 13 august 2011

Se autodistruge capitalismul?

Părerile unor prezicători care își spun analiști și care prevăd șanse de 50% pentru autodistrugerea capitalismului nu este deloc întâmplătoare! Redescoperirea liniilor de gândire din ”Capitalul” lui Marx este doar un nou subiect de dezbatere, fundamentat pe principiul istorismului și mai puțin pe analiza concretă, reală, a piețelor economice mondiale (capitaliste).

Dl. Roubini, cel care a prezis criza economică mondială începută în anul 2008, enunța mai zilele trecute că sunt șanse reale de faliment pentru capitalism! Până aici nimic nou sub Soare, fiecare doctrină politico-economică are un sfârșit, așa cum, aceasta, la un moment dat poate renaște din propria decădere. Fără să bagatelizez părerile considerate drept un real semnal de alarmă, am urmărit cum la un post tv național, într-o dezbatere pe această temă, un cor de gânditori-gen ”Mama Omida”- avîndu-i printre alții și pe Cristian Tudor Popescu și-au dat cu presupusul despre subiectul în cauză…

Personal, stau foarte liniștit, crizele mondiale trec alene pe și printre noi, pentru simplul fapt că România este departe de ceea ce numit economie de piață reală și funcțională. Îmi aduc aminte de duduiala economică din vremea camarilei lui Tăriceanu și de căderea imediată în derizoriul economic care a urmat acestei perioade. Capitalismul românesc este subdezvoltat ca și economia și populația acestei țări, așa că, invocata reizbucnire a crizei economice poate atinge tangențial fragilul echilibru financiar-bugetar mioritic. Că avem sectoare economice aflate constant în criză de supraproducție pe fondul slabei productivități a muncii asta nu este nicio noutate. Că produsele românești au o căutare slabă pe piețele europene nici asta nu-i o mare noutate, lucru reflectat în aceeași productivitate redusă a muncii și a rentabilității societăților românești. Că guvernul actual chivernisește cât poate banul public și ține sub control aceleași cheltuieli publice nici asta nu-i o noutate. Dar, C.T. Popescu cânta déjà prohodul capitalismului prin marea încrâncenare pe banii publici și imensa îndatorare a statelor bogate. Aici este marea problemă! Dezmățul constant prin cheltuieli nemăsurate și investiții care urmau să determine consumul (”dezmățul consumist”) este adevăratul faliment (de moment) a capitalismului. Și, că sistemul bancar mondial aflat în cea mai mare parte în mâna marilor ”capitaliști” ai lumii este o altă lovitură tocmai împotriva...capitalismului actual.

Pentru România, efectele crizelor economice mondiale se resimt pe termen mediu și lung, creditele cu buletinul nu au urmărit altceva decât îndatorarea excesivă a cetățeanului și decapitalizarea familiei care este o consecință a șmenurilor politice la care s-au dedat actuala uniune politică a ”groparilor României”, adică U.S.L. atunci când au ”condus” România.

România, între regionalizare administrativă și provincialismul mizeriei de zi cu zi

Pe vremea ”împușcatului” doctrina manipulării și spălării pe creier a copiilor și elevilor era că România este o țară bogată, frumoasă și…devreme acasă! Toate sursele de informare, atâtea câte sistemul permitea, trudea la dezideratul educației patriotarde mai sus-amintite. Constatăm că minciuna continuă, parcă mai abitir și astăzi după 21 de ani de când odiosul sistem politic cică a sucombat! Clănțăii au rămas aceiași, sistemul coercitiv a fost înlocuit cu forme moderne de manipulare și urmărire și ne mințim că trăim într-o democrație, originală, dar controlată…

Nu, România, nu-i deloc nicio țară bogată și nici măcar deosebit de frumoasă, dar, scandalos este că nici măcar acele frumuseți cu care mama natură a înzestrat-o nu sunt prețuite și, sistematic, sunt distruse. Adevărul este confirmat de milioanele de români care preferă să fie șomeri prin Europa civilizată decât să revină în eterna și fascinanta mahala românească. România este cea mai rurală țară membră a UE cu o agricultură de subzistență. Constatăm că, proiectele comuniste sunt scoase de la naftalină ca fiind sustenabile (probabil doar în anii preelectorali!), cu canalele București-Dunăre și Siret-Bărăgan care ar permite irigarea a peste 3 milioane de hectare de teren arabil de cea mai bună calitate și, s-ar crea premisele unei agriculturi intensive și, probabil, performante!

Structurile regionale dorite ”furibund” de politicienii din PD-L au făcut ”fâs” imediat ce spionita de care suferă așa-zișii politicieni mioritici, a început să-și vadă compromise șansele eternilor și de neclintit neo-tovarăși lipiți de scaunele parlamentare. Este imposibil să faci reforme reale într-o țară atât de săracă, unde toate ministerele au creat un neo-proletariat al bugetarilor servili politic și, în mare parte, corupți. Este imposibil să creezi structuri administrative viabile, funcționale și, mai ales, incoruptibile, într-o țară în care ADN-ul funcționarului este intoxicat de corupție prin orice mijloc: direct, prin trafic de influență, prin șantaj etc.

Ieșirea din minciună este un proces temporal foarte greu și aproape imposibil de realizat cu toate străduințele lui Băsescu care parcă a cam …obosit, și-a cam pierdut ritmul, din lipsă de echipă în principal…Neputința îi mult prea mare într-o țară pe jumătate rurală și cu încă un sfert dintre orășenii actuali cu reminiscențe puternic rurale! De aceea educația și-a arătat limitele în toată această perioadă de tranziție către…nicăieri. Am devenit piață de consum și …gata!