Wikileaks nu-i chiar uichi-kix

Noutățile oferite de scurgerile de informații pe ”surse” și postate de Wikileaks ne confirmă ceea ce mass-media (atât cât mai este ea de independentă și napartizană!) a tot făcut public de-a lungul timpului. Dar, în țara în care ”câinii latră, caravana trece!”, nimic nu-i de mirare, suntem țara în care al doilea om al conducerii Senatului -celebrul Felix Motanu- este dovedit securist notoriu și minte ordinar (ca orice securist de carieră dealfel!) că el se duce la nu știu ce curte europeană..., un individ care ar trebui arestat pentru falsuri nenumărate în declarații publice. Lucruri arhicunoscute despre încăierările dintre clanurile mafioto-masonice rusești și alte clanuri iudeo-americane nu mai sunt nicio noutate. Poate, doar confirmarea că așa-zișii liberali sunt oamenii Moscovei, dar ”normal” când patriarhul lor ”spiritual”, Patriciu, a făcut avere pe aceeași filieră...Apoi, a mai venit și stânjenitoarea, ba chiar sinistra și plina de lașitate ieșire a lui Adr. Năstase care tot bate toba că dosarele lui sunt politice dar, în realitate, ele sunt doar oprite de justiție prin imixtiuni politice ( în opinia mea, Năstase este președintele Consiliului național al CORUPȚIEI= P.S.D.)...și, că, Prostănac=Pontănac, fără nicio deosebire marcantă, ba chiar din contră, Ponta este un ”meșterul” menținerii puterii judecătorești în mâna PSD prin orice mijloace! S-au mai reconfirmat ”dorințele” moguliadei (Vântu, Voiculescu, Patriciu, Niculae, Becali) pentru Vasile Blaga și deja arhicunoscută curvăreală cu pâra ...care-i reminiscență balcanică și foarte des uzitată cât am ”coabitat” sub turci; când vrei să mazilești pe cineva te duci cu pâra la ”înalta Poartă, c-o fi (acum)Washington sau ...Moscova!”. Și, ca de obicei, firmanul se obține prin stoarcerea țărișoarei de resurse prin vânzări de mari active, licitații internaționale trucate (Năstase și Bechtel, este un simplu exemplu) și obținerea de putere pentru a-i termina pe toți acei care se opun, politic și administrativ...
Sunt convins că exemplele mediatizate în ultimele zile sunt pentru marea majoritate a intelectualilor responsabili din acestă țară un sentiment de greață amară față de acești neputincioși bolnavi (mintal) de putere. Pentru ei: SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE!

Foto: Resraurantul Catedralei Sf. Maximilian din Munchen (aflat la subsol, sala oficială)

RETROSPECTIVA ISTORICĂ A TRANSPORTURILOR MIORITICE

Pornind de la o abordare a principiului istorismului în “ştiinţa politicii mioritice”, unde, ştim cu toţii, vorbim despre corupţie dar n-avem corupţi, iar cei bănuiţi şi dovediţi din clientela politică ne râd prosteşte în nas “de pe sticlă” arătându-ne “cât sunt ei de iubiţi de alegătorii care i-au trimis în Parlament…” (a se vedea dna Ridzi de exemplu, dar şi foarte mulţi alţii de aceeaşi teapă cu ea!).

Avem aici, graţie unui prof. univ. braşovean (îmi scapă numele şi îmi cer scuze), o scurtă evaluare a sistemului de transporturi, pe un palier de cca 2000 de ani şi vom vedea care sunr marile deosebiri înregistrate şi cam cum stăm în realitate…

Romanii
Au fãcut pod peste Dunãre în 105 şi au ocupat Dacia în 106. Au pornit spre nord fãcând drum imperial, drum de piatrã. Între 6 şi 10 metri lãţime, patru straturi adâncime, 90 cm, straturi de bolovani legaţi cu mortar, piatrã spartã mãrunt, pietriş sau nisip cu grãunte mare, apoi pavimentul, lespezi şlefuite. Pe margini, borduri solide, din loc în loc, brâuri care sã ţinã drumul strâns, rigole ca sã se scurgã apa. Inginerii prospectau terenul în faţã. Ştiau morfogeodezie şi respectau principiile. La numai douã zile de mers, în spatele lor venea drumul. În 108 au ajuns la Napoca, apoi la Porolissum, lângă Zalãu. 450 km. În doi ani. Apoi au fãcut drumurile secundare, drumuri pentru transport marfã sau vicinale. Dar şi drumuri private. În total, în Dacia au fãcut peste 4.300 de kilometri de drumuri şi 25 de poduri în primii ani de ocupaţie.... Ei au stat aici 160 de ani. Nouã ne-au mai trebuit 1.600 de ani sã facem încã pe atât!”

Nemţii şi austrieci

Au făcut 6.800 de kilometri de drumuri şi cale ferată în timpul lui Carol I, în mai puţin de 15 ani. În Transilvania, toate mãsurãtorile topo şi hãrţile s-au fãcut în timpul ocupaţiei habsburgice. Topograful Dorin Ursuţ le-a studiat şi a predat topografia la universitate spunând tot timpul: de fiecare datã, la fiecare verificare, cotele din hãrţile tocmite de austrieci au ieşit la fix!(simplu: pentru că erau profesionişti în tot ceea ce făceau!)

Românii
Un exemplu din cele foarte multe…Trei ani au lucrat la 5,6 km de drum care ocoleşte Gherla. În 14 august 2010, Emil Boc, Radu Berceanu, directori locali şi primarul Gherlei cu soborul de popi în frunte, tãiau panglica acestei centuri ocolitoare. La cinci zile dupã, drumul s-a prãbuşit! A alunecat terenul. Şi acum se lucreazã la el, iar firma care l-a fãcut se obligã sã plãteascã refacerea lui. Primarul, premierul, ministrul se obligã şi ei sã-i mai taie o datã panglica, pe 1 Decembrie la sfântu aşteaptă!

Pânã atunci avem timp sã vã spunem şi povestea incredibilã a acestui rateu tipic românesc. Şi încã ceva. Cam cât suntem de diletanţi în comparaţie cu romanii care ne-au fãcut drumurile când au cucerit Dacia? Le-au fãcut atunci şi au rezistat 2.000 de ani. Pânã când, au venit buldozerele aduse de incompetenţii (dar buni bandiţii politici!) care au acaparat banul public, indiferent cum s-au numit ei: Mitrea, Dobrea, Orban sau Bercovics. Care sunt averile acestora? De unde? Simplu, din banul public… Şi, de asta, avem cea mai ruşionoasă infrastructură din toată Europa, exclusiv cele din Albania şi Moldova!

În judeţul Iaşi s-au făcut numeroase drumuri prin programul Sapard. Toate sunt mocirlă, s-a ales praful de ele în doar 2-3 ani…Indiferent pe care dintre ele aţi merge: Pd. Iloaiei-Spinoasa-Erbiceni, Popeşti-Obrijeni, pe la Comarna, Costuleni, etc, ba unele, nici măcar nu au mai văzut covor asfaltic (!) A fost cineva tras la răspundere? Nu, pentru că statul mafiot condus de securiştii lui Năstase i-a “îmbrobodit” pe europeni şi, apoi, aceştia simţindu-se traşi pe sfoară, ne-au tăiat finanţarea! Cine a pierdut? Cetăţeanul român! Cu ce urmări? Se vede…

Încheiem cu bancul amar al zilei:

Un ascultător: Câţi miliardari sunt in România ?

Radio Erevan: Nu ştim, dar până să vă răspundem au mai apărut câţiva (dar tot din banul public).

Bine aţi venit în bantustan-ul carpatic...

Intrarea în linia "dreaptă" a sărbătorilor de iarnă a demarat, ca de obicei în spaţiul mioritic, cu o mega-scandaloasă reclamă din partea marilor supermarket-uri. Nimic nou, într-o ţară răvăşită de constrângerile salariale, într-o societate din ce în ce mai pauperă şi mai manipulabilă de politicienii şi acoliţii acestora din toate posturile decizionale, trăim în mizeria societăţii consumiste care îi determină pe mulţi să regrete comunismul...Dictatura şi "ordinea" societăţii proletare animă minţile bolnave ale multora care nu au casă, masă şi bineînţeles, ce să pună pe masă.
Iarna se anunţă grea-cel puţin meteorologic!- şi se pare că cei mai mulţi dintre noi am ajuns la capătul puterii.
Constatăm că infantilismul politic şi manipularea ordinară pe care tembeliziunile româneşti, fără nicio jenă!, o satisfac pentru baronii politico-economici devin din ce în ce mai acute...Orice investiţie care este realizată de guvernanţii naţionali şi locali este prilej de scălâmbâieli pe sticlă, ca şi cum, ei, nu au aceste realizări pentru că românii (Naivi, săracii!) i-au ales! Câţiva km de centură ocolitoare este moment de tăiat panglici, de şpriţuri şi acordeoane politico-popeşti...Despre responsabilitatea lucrului bine făcut nu s-a auzit în acest spaţiu al infantilităţii perpetue! Aplaudacii de meserie îşi fac satisfăcuţi treaba. Într-o ţară în care avem nevoie de cca 2000 de km de autostrăzi transversale, în ţara în care avem minister de turism dar nu avem infrastructură, România este ţara miracolelor "economice" doar pentru că, pentru politicieni, totu-i mistificare josnică şi nesimţire. Vorbele lui Himmler sunt actuale "cu cât o minciună este spusă de mai multe ori pe toate canalele de comunicare cu atât poporul va fi mândru că trăieşte în mizerie ..." şi, că se sacrifică pentru bunăstarea conducătorilor.

Lupta pentru identitate la români...

Probabil că, cei care reclamă convingător că suntem o ţară fără elite vizibile şi că suntem condamnaţi prin asta, au mare dreptate... Am înţeles acest lucru abia atunci când am avut ocazia să văd pe viu şi să pătrund în mecanismele societăţii occidentale, sedimentate, ciclic şi policiclic şi ierarhizată corespunzător.

La noi, elitele au fost distruse timp de două generaţii şi lupta (" de clasă", în cazul pesediştilor dar...nu numai a lor!) pentru a nu permite vreo iniţiativă care ar putea duce la o redobândire a unui ideal pierdut este imensă. Pseudoelitele, care se afişează zilnic pe sticlă nu ar avea nicio şansă într-o societate normală care îşi valorizează exponenţii reali...
Nu cred că vreodată am fi avut ocazia să auzim de Adr. Năstase, Iliescu, Vadim Tudor, Voiculescu, Patriciu, Tăriceanu, Becali ş.f.m.a. de teapa lor în condiţiile aplicării unei legi a lustraţiei. Dar, nu numai că nu am avut o astfel de lege dar aceştia au făcut şi "pui" şi-au crescut o proprie "pseudoelită" înregimentată la umbra politicului, cu ajutorul căreia să perpetueze sistemul lor ticălos pe care-l servesc în realitate. Câteva crâmpeie din viaţa pseudo-politică dar original românească (ca şi democraţia!) îmi revin pe retină:

• candidatura lui Liiceanu la prezidenţiale, cred că în 1992, când se punea problema asanării morale pentru o societate distrusă şi sistematic dezbinată. Atunci, aparatul securisto-pesedist abia îşi consolida puterea economică şi, au distrus din faşă orice încercare de aprobare şi susţinere din partea intelectualităţii a acelei candidaturi, pe care, Liiceanu a declinat-o apoi, buimac...;
• bararea candidaturii lui Emil Constantinescu pentru un al doilea mandat în anul 2000 şi deja celebra-i evalure "...securitatea m-a învins...";
• La Iaşi, în 2008, candidatura unui intelectual rasat, confirmat şi peste hotare (după cum "prevăd" cutumele mioritice când, o valoare este mare doar după ce este recunoscută şi "produce" pentru alţii...vezi şi Herta Muller...), respectiv, Dumitru Oprea, a fost batjocorit de ieşeni şi umilit de media şi mai ales de economia subterană înfloritoare locală implicată masiv în sprijinirea candidatului lor, pesedist (faptul că fiţuică locală dovedită şantajistă cândva acum s-a ridicat împotriva stăpânului dovedit fost informator secu', nu mai are importanţă; la pesedişti pedigree-ul este, se pare, cel puţin fost turnător sau odraslă de securist/ torţionar comunist, etc) ...

La un moment dat a apărut o speranţă, tinerii politicieni. M-am raliat şi eu celor care am sprijinit tinerii în politică, în speranţa ridicării unei generaţii nepătate, responsabile pentru români şi România cei care, peste ani, vor readuce o elită productivă la conducerea ţării... Speranţe deşarte, mentorii lor, "seniorii", au avut grijă de viitorul politic al ţării, i-au inoculat cu "know-how-ul" mizeriei, iresponsabilităţii şi hoţiei. Vai, dar ce mai promiteau acum câţiva ani alde Ponta, Antonescu, Boureanu, Videanu, Boc, Bogdan Olteanu...
Dar, ca şi în fotbalul mioritic unde se pricep toţi şi aceştia..."s-au născut şi vor muri speranţe...", în politică şi pseudoelite ale neocapitalismului românesc!

P.S. Un grohăit prelung circulă pe net...Adrian Paunescu ni se confesează într-o scrisoare adresată mezinei familiei sale aruncând cu lături aşa cum ştie el mai bine şi cum lupta de clasă la învăţat... Ne arată cum, partidul actual de dreapta îl "silueşte" dar, nu uită să arunce (iresponsabil după părerea mea!) bezele băloase către moguliada care îl sprijină... Parte a unei conspiraţii politice mizerabile a celor care au condus la distrugere România şi care nu se împacă cu ideea de a nu mai fi decidenţi pe banul public, Păunescu, confirmă încă o dată -definitiv!- că, probabil, este un foarte mare poet dar...un nimeni ca om, cu un caracter de securist notoriu...

Nu sunt un apărător a actualului partid principal de guvernământ dar, sprijin din toată fiinţa mea, crearea unei elite reale în România şi de aceea consider că, epurarea masivă a actualei "clase politice" este o obligaţie morală pentru toţi acei care simt româneşte...

Din ciclul: Revanşa statului totalitar (III). Niciodată nu vom fi demni ca sud-coreenii

Acum câţiva ani în urmă economia Coreei de Sud s-a prăbuşit, adevăratul crah economic fiind "mâna" băncilor americane care au falimentat marii producători din construcţiile de maşini pentru a lichida astfel concurenţa acerbă de pe piaţa mondială a automobilelor. Atunci, sud-coreeni au dat dovadă de un spirit naţional real şi, şi-au donat valorile personale, aurul, către banca naţională pentru a întări astfel moneda şi rezervele în aur, astfel, aceasta să poată garanta împrumuturi externe pentru a reechilibra situaţia economică. A fost un prim semnal că nimic pe lumea asta, inclusiv "know-how"-ul de bunăstare şi democraţie de peste ocean (Atlantic) nu este gratuit...
Nu ştiu câţi români ar face gestul sud-coreenilor dacă ar fi cu adevărat nevoie! Pentru că, majoritatea dintre noi, suntem convinşi că acei bani ar ajunge tot la clientela politică şi nicidecum nu ar aduce beneficii cetăţeanului onest, batjocorit sistematic de toate guvernările care s-au perindat prin Palatul Victoria.
Situaţia economică a României este puţin diferită. O ţară care nu produce mare lucru, care trăieşte din ceea ce trimit cele 2-3 milioane de "căpşunari" şi muncitori din occident nu poate avea o economie sustenabilă. Criza economică a ajuns în România defazat, pentru că, încă muncitorii din vest mai trimit bani, ce-i drept din ce în ce mai puţini!
O ţară care trăieşte doar din ...consum fără orizonturi economice certe şi fără rentabilitatea muncii nu are viitor! Este ştiut că, un stat, este un produs finit! Adică, trece prin cele 3 stadii evolutive identice omului sau oricărui element al naturii, adică tinereţe, maturitate şi bătrâneţe...la care adăugăm, dispariţia sa! România este în stadiul de bătrâneţe, este un produs expirat care abia se târâie... Probabil dispariţia sa nu este departe... Muncitorii români din vest refuză să mai investească în "neantul" economic românesc, familiile tinere se reîntregesc în occident şi nu mai doresc să revină într-un stat falimentar, în care nu se mai regăsesc şi, care, oricum nu i-a reprezentat cu cinste vreodată!