Pasărea pre limba ei piere: azi Relu Fenechiu...

Fac parte din categoria celor care consideră televiziunea ca forma severă, ba chiar parşivă, de manipulare a populaţiei acestei ţări. Un personaj care probabil are carismă pentru tembeliziune este şi Relu Fenechiu, despotul sau baronul nr. 1 a PNL Iaşi...
Recunosc că în puţinele mele incursiuni pe ecran, am urmărit fără vreun interes major în seara zilei de 7 febr. 2011, pe postul naţional, emisiunea "Prim plan" unde a fost "invitat"/ trimis de partid şi dl. Fenechiu (trimiterile astea se datorează "cotizaţiilor", deci imaginea publică se cumpără de la baronii naţionali, probabil!). Recunosc că am o părere suficient de bine conturată cu privire la personajul Fenechiu dar, eram un pic curios, ce inepţii mai debitează individul!
În afara lipsei lui crase de elementar bun simţ faţă de moderator dar şi faţă de adversarul politic (şi acesta invitat în emisiune) cu care a intrat într-un dialog al surzilor, dl. Fenechiu s-a dat în stambă şi, sper că a fost clar pentru orice neiniţiat într-ale psihologiei maselor, că avem de-a face cu un exponent de marcă al statului ticălos care se vrea urgent la ciolan. Deci, dl. Fenechiu este exponentul alianţei opoziţiei parlamentare, pe care eu o numesc "Groparii românilor" sau "Alianţa Jos Băsescu!"...Penibilă a fost întreaga zi de ieri pentru exponenţii acestei grupări politice de stânga-dreapta, tov. gradu Voiculescu (în ce calitate nu înţeleg!) a spus că "...avem alianţa şi până la 25 martie îl dăm jos pe Băsescu!". Fără a intra în moralitatea de tip voiculesciano-uselistă, liderii acestei alianţe nu ştiau nimic depsre iniţiativă dlui tov. Voiculescu de la partidul " conservă "(probabil conservatori de securişti notorii!; vai dar ce inflaţie, pe la psd şi pnl de asemenea personagii sinistre...) iar dl. Fenechiu ne-a arătat cum este el de acord cu iniţiativa voiculescului...Am mai aflat ce mare "om" e dom Fenechiu, că are doctorat în domeniu economic şi că toţi trebuie să-l lăsăm pe el să se scălămbăie pe ecran cu elucubraţii...economice! Unica gândire economică a lui Fenechiu este în interes privat, strict personal..." deblocarea imobiliarelor care au investiţii de 4 miliarde de euro..." şi astfel România va putrezi de bunăstare!. Viloaiele ridicate pe dealul Bucium din Iaşi de dom Fenechiu nu au cumpărători şi asta este "cheia" ieşirii din criza economică!! Hipnotizant, Fenechiu ne crede o ţară de tîmpiţi! Şi, aşa vom rămâne dacă votăm încă asemenea specimene de ticăloşi care nu au decât fixaţi proprii: jos Băsescu şi banul public numai pentru ei. Românii nu au făcut şi nu vor face parte niciodată din gândirea (economică) a unor astfel de indivizi, care se cred politicieni şi, deci reprezentativi, cu doctorate precum Fenechiu...Doctorate în ticăloşie probabil!

ODĂ ŞCOLII.(III). Nu trageţi în profesori fără motiv (partea a doua)

D'ale şcoalei: de ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale…

Văzui că articolul despre putirinţele şcolii a stârnit replici de genu'…” da, e-adevărat ce zici tălică acolo, e şi responsabilitatea părinţilor, da' ce te faci când profesorului nu-i pasă de progresul copilului?.

No şi amu să-ţi zic de ce nu-mi (mai) pasă mie de progresu' odraslei dumitale.

1998, octombrie sau cam aşa ceva. 24 de ani, jună profă, liceu cool, pe specialitatea mea. Am 75-80 de dolari salariu, depinde de cursul valutar. Nici picior de meditaţie, trăiesc fix din salariu. De capul meu, cum am dorit - într-o garsonieră care nu-i a mea, dar în care stau moka. Mama e învăţătoare, văduvă de nici un an, de-abia se descurcă cu hangaralele proprii. Într-alt oraş.

Am ore numai după-amiaza anul ăsta. Mi-am făcut o ciorbă - doar cartofi, ceapă, bulion. I-oi fi pus şi orez, să pară mai deasă. N-am altceva şi nici n-o să am până la salariu. Care abia mi-ajunge să-mi plătesc întreţinerea, pasta de dinţi, săpunul, şamponul, tampoanele şi mâncarea. Mâncare precum aia de zisei mai sus. Fructe de sezon? Mai răruţ, că-i mai drăguţ. 3 portocale dimineaţa drept mic dejun? N-ai să vezi. Îs delicatese, trebuie tratate ca atare. (Aveam o listă din vremea aia, cu toate cheltuielile lunare. Mă întreb dac-o mai fi pe undeva. Tare mi-ar plăcea s-o găsesc, dar mi-e c-am aruncat-o.)

M-apuc să corectez lucrări (inclusiv pe-a odraslei dumitale) - cu pixul roşu cumpărat din banii mei, din ăia 80 de dolari care abia mi-ajung să supravieţuiesc. Că statul nu-mi dă "furnituri" dintr-astea, cum îţi dă ţie patronul capitalistul dracului. În 5 ani de predat mi-am cumpărat întotdeauna din banii mei pixul roşu de corectat, stiloul de pus note în catalog, culegeri din care lucrez cu odrasla dumitale, manuale, caietul în care-mi scriu planificarea orelor cu odrasla dumitale, caietul în care mi-am scris planurile de lecţie de debutantă, caietul în care ţin socoteala grupelor de elevi, absenţe, note. Că materia mea se predă pe grupe şi-i un singur catalog de împărţit la doi profesori. Din banii mei am xeroxat şi cărţile pe care le folosesc la clasă cu odrasla dumitale.

M-apuc să-mi pregătesc lecţiile - din culegeri cumpărate, invariabil, pe banii mei. Unele încă din facultate.

Iau autobuzul, pornesc către liceu. Cobor, văd "Caţavencu" la chioşc, dau să-l cumpăr, mă opresc. Costă 5.000 de lei (parcă) - din banii ăştia îmi iau pâine o săptămână, mai bine nu. E prima oară când nu-mi cumpăr "Caţavencu". Îmi dau seama brusc cât sunt de săracă. Mai săracă decât în facultate. În ultimii 2 ani o dusesem bine - lucram la librărie, aveam bursă, ai mei îmi mai trimiteau bani din când în când.

Ajung la oră. La clasa odraslei dumitale. A făcut careva tema? Nici poveste. E liceu de specialitate, e materie la care au să dea bac. Nimeni n-a făcut tema. Nu, nu pun 3 pe temă nefăcută, că ştiu din propria experienţă de elev că asta duce doar la copiat în pauză, or nu-i ăsta scopul. Dau teme întotdeauna - "pentru cine vrea să se deştepte, aveţi temă asta şi asta". Nimeni niciodată nu vrea să se deştepte. Nu, nici măcar odrasla dumitale. Li se rupe. Nu-s proşti, doar li se rupe. Nu-s nici măcar nepoliticoşi. Atâta doar că nu le arde de-nvăţat. Te uiţi la ei - unii (unele, de fapt, că-s fete majoritatea) ar putea ajunge departe, da' se dau prin parcarea liceului cu flăcăi cu maşinuţe colorate. Da, da, inclusiv odrasla dumitale.

M-apuc să predau. Ceva gramatică. Scriu pe tablă, am mâinile murdare de cretă pân' la cot. Mă-ntorc spre clasă - o mândruţă din prima bancă (odrasla dumitale?) stă cu coatele pe pupitru, şi-admiră unghiile. Tu de ce nu scrii? Aaaa, ştiţi, mi-am făcut unghiile în pauză şi încă nu s-a uscat oja. Era să fac atac de cord la cei 24-25 de ani. Ah, da? Ia ieşi tu cinci minute afară, să ţi se usuce oja. Se-ntoarce după cinci minute. Ţi s-a uscat oja? Daaaaa! Ia dă să văd. Nu, că s-a uscat. Dă-ncoa' să văd. Şi-ncerc cu unghia (doamnele ştiu de ce). Nu s-a uscat, mai ai de stat afară. (Era odrasla dumitale? Ai dreptate, nu-i frumos ce-am făcut. Au râs colegii de ea, aşa-i. Şi profa a fost cool.)

M-apuc să organizez la şcoală meditaţii - moka, fireşte - pentru bac. Deschise oricui, nu doar celor de-a XII-a. Să-nvăţăm să rezumăm un paragraf, să facem familii de cuvinte, să povestim şi-n general să exersăm ce se cerea la vremea aia pentru bac. Au venit quattro poveri gatti timp de vreo 2-3 săptămâni. Nu, odrasla dumitale n-a venit. Dar ţi-a bâzâit acasă că are nevoie de meditaţii, că la şcoală nu face nimic şi prin urmare o să ia notă mică la bac.

Vezi, de-aia nu-mi mai pasă de progresul odraslei dumitale. Pentru că nu-s apostol şi nici dascăl - indiferent cum m-ar numi ăştia la teve. Îs profă, am un job ca şi tine. Cu osebirea că rezultatul muncii mele depinde prea puţin de strădania mea. Oricât m-aş strădui eu, rezultatul muncii mele depinde până la urmă de strădania odraslei dumitale. Şi-i deznădăjduitor, a mia oară, să-ţi dai seama că le-ai dat tot ce le puteai da, iar ei tot n-au învăţat nimic. Te străduieşti să-i faci să prindă ceva în clasă, că doar cu asta rămân.

Să ne-nţelegem, părinte preocupat: treaba mea e să-i predau odraslei dumitale, cât pot eu de bine. Şi o fac. Însă progresul odraslei dumitale e fix treaba odraslei dumitale, că-i suficient de mare ca să conştientizeze lucrul ăsta, şi a dumitale personal, care trebuie s-o controlezi. Dar n-ai venit niciodată la şcoală să-ntrebi profii de vorbă - preferi să-ţi crezi odrasla pe cuvânt, e mai comod. E comod ca vina să fie a profesorului. Pentru că dacă ar fi vina odraslei ar însemna să te pui în discuţie pe tine ca părinte. Or tu i-ai cumpărat tot ce-avea nevoie, inclusiv meditaţii! Deci n-ai ce-ţi reproşa. Nu?

____________________________

PS 1: Când am simţit că nu-mi mai pasă suficient de nişte copii cărora nu le pasă de ei înşişi (că părinţii oricum n-au dat niciodată semne că le-ar păsa de educaţia copiilor), eu am plecat. Deşi aia e meseria mea şi-mi plăcea...

PS 2: Toate cele de mai sus sunt adevărate. Disparate, dar adevărate. Şi mai ales trăite. De mine pe pielea mea.

NOTĂ

Povestea mi-a parvenit de la un coleg, pe net, şi am redat-o ca atare. O întrebare îmi persistă în minte după ce am citit-o: oare câţi dintre noi au curajul şi răspunderea să spună lucrurilor pe nume şi să se lupte cu "hidra politică"? Aşa nu se mai poate!

Butoiul cu pulbere arab!

Într-o lume globalizantă şi extrem de dinamică, într-o perioadă în care efectele exploziei informaţionale se resimt până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, sărăcia şi dogmatica tind din nou să iasă la suprafaţă. Dacă capitalismul occidental continuă să fie privit ca imoral şi inechitabil de către toate ţările lumii a treia, aceasta este efectul de bumerang a internet-ului. Privit la început ca o "doctrină" globalizantă pentru limba engleză, net-ul face parte din fiinţa şi cotidianul imediat a multor milioane de arabi...Cu toate interdicţiile şi filtrele impuse politic, în calea diferitelor site-uri occidentale, globalizarea informaţiei pare să adâncească din ce în ce mai mult lupta doctrinelor înnapoierii şi subjugării maselor: fundamentalismul islamic.
Tunisia, 2000, octombrie
M-a frapat imaginea de mare "demiurg" a lui Ben Ali, ajuns acum "dictator" şi fugărit de la putere. Atunci, Tunisia era un imens "boom turistic" cu o infrastructură litorală apropiată de nivelul occidental: autostradă iluminată, aeroporturi moderne, hoteluri acceptabile de la 3 *...academie de turism şi servicii, moneda naţională era puternică, era chiar şi un deficit de forţă de muncă, prin hoteluri marea majoritate a serviciilor necalificate erau acoperite de populaţie din Africa neagră...Fiind într-o delegaţie oficială, am remarcat însă, că chiar şi în capitală, poliţia era înarmată cu muniţie de război, toate serviciile consulare ale ambasadelor erau straşnic păzite. Noi, eram păziţi tot timpul de "ghizi" cărora li se vedeau pistoalele! În schimb, peste tot, la orice colţ de stradă, în orice dugheană, domnea figura rigidă a lui Ben Ali! Era un cult al personalităţii dincolo de puterea noastră de acceptare, abia eliberaţi de sub un regim dictatorial.
Maroc, februarie 2010
Şi aici am asistat la o ascuţire a luptei de clasă şi chiar, elemente educate, de mare impact social şi-au arătat disponibilitatea pentru legile coranice, considerând că, regele şi alaiul său sunt o gaşcă coruptă care acumulează averi imense. Şi, aici, am remarcat un mare elan pentru dezvoltarea infrastructurii şi, sincer vorbind, sunt cu mult peste ceea ce avem noi! Despre cultul personalităţii, acelaşi, ca şi în toate statele semi-democratice arabe.
Să urmeze oare şi Marocul destructurarea democraţiei lor "originale" ?
Ce a determinat însă ridicarea maselor din aceste ţări? Doar criza economică să fie de vină?
Ca şi în Egipt, în Algeria şi Turcia, acum cîţiva ani şi, în Tunisia, partidele islamiste- coranice au fost scoase în afara legii. Numai că regruparea dogmaticilor musulmani în diferite organizaţii ale societăţii civile sau chiar în independenţi a determinat un vot relativ masiv pentru aceştia şi, acum, la umbra semi-democraţiei, aceştia au acces din nou la putere sau , măcar o reclamă (cum este în Egipt). Manipularea maselor orbite de "războiul sfânt" nu este o misiune grea; aceste mase au un nivel cultural foarte scăzut şi şcoala lor coranică este pentru foarte mulţi doar un experiment rudimentar de educaţie.
Dar, tot global analizând, un alt aspect atrage atenţia unui analist politic! Politicile publice locale au dezvoltat pe ţărmul sudic mediteraneean, în statele arabe, un adevărat paradis turistic care, cu oferte acceptabile pentru turismul celor cu bani puţini din Europa, se pare că deranjează. Şi, astfel putem explica probabil aceste derapaje fundamentaliste care, transmise în direct, vor determina prăbuşirea economică a acestor state şi, de ce nu, intervenţia marilor puteri. Iar beneficiarii direcţi ai acestor frământări, probabil întâmplătoare, vor fi unele ţări aflate în mare criză economică (poate Grecia, România, Bulgaria, Portugalia, Spania!)...De urmărit!

Vodă Băsescu...

Trebuie să recunosc că există destule linii directoare ale politici promovate de Traian Băsescu, apropiate mult de capacităţile lui Vodă Cuza...Ştiu, poate părea o dovadă de pupin...dosism ieftin! Mi-o asum!
Vodă Băsescu doreşte să renoveze statul ticălos care a lucrat după 1990 doar împotriva cetăţenilor responsabili. Statul social (iliescian) a devenit o pecengine intrată în putrefacţie...
Disproporţiile imense din domeniul salarial şi a pensiilor militarilor ne-au arătat ticăloşia politică care a generat o monstruoasă "armată" care lucrează împotriva cetăţenilor responsabili. Dacă compari "legile speciale" din domeniul militar, justiţie, parlamentari rămâi uimit cît de diabolici au fost împotriva românilor actuala coaliţie opoziţională din România, cei care, în opinia mea, s-ar putea numi pe scurt "groparii românilor". "Coaliţia ruşinii naţionale PNL-PSD-PC", adoctrinară şi...imorală deopotrivă, şi-au bătut joc constant de orice lege de bun simţ democratic ţi i-au falimentat pe români pentru a se căpătui ei şi acoliţii lor...
Ofiţeri care au apărat ţara pe ogoarele patriei, pe la canal, pe alte şantiere, cei care au golit, cot la cot cu soldaţii bufetele şi care au apărat cuceririle democratice socialiste au pensii cu adevărat nesimţite. La fel, parlamentari, aviatori, justiţiarii, poliţie... toată elita statului comunist şi mai ales torţionarii românilor bravi!! România a făcut mii de generali după 1990...Să nu uităm că actualmente legile sunt de tip feudal şi doresc să-i învrăjbească pe români vs. români, prin menţinerea acestor imense privilegii nemeritate!
***
Azi la Consiliul Europei, Vodă Băsescu, ne-a arătat de ce este preşedinte-jucător...Dincolo de pornirile lui colerice, temperamentale (şi mediatizate de moguliada ordinară şi imorală în exces!), am văzut azi că geopolitică nu-i deloc străină actualului preşedinte. La întrebarea unui politician rus "dacă România va acapara Republica Moldova...?", Vodă al nostru a răspuns sec" România nu are experienţa acaparării de teritorii niciodată în istoria ei..." Bravo!
La fel de penibil a fost şi la interpelarea grupului socialiştilor europeni care au sărit pe Vodă al nostru...că ar fi dictator şi, a îndrăznit să le aresteze un "mare exponent" local din România!!! Să recapitulăm, PSD, adică partidul-stat, de sorginte mafiot, compus din baroni cu peedygree de securişti notorii, dovediţi, indivizi care au devalizat România, s-au unit şi rag la unison pe toate canalele că sunt ...oprimaţi! Minciună! În România a început să funcţioneze justiţia, dosare precum ale lui Năstase şi acoliţii lor trebuie să fie judecate şi nu tergiversate. Astfel, trebuie să fie judecată şi Iacob-Ridzi şi alţii care, iresponsabil, au devalizat România. Un lucru care trebuie comentat, legăturile bolnăvicioase subterane dintre "biserica strămoşească" şi mafioţii politici locali pesedişti (despre filiala pesedistă de la Iaşi din rândul popimii o să mai vorbim!), la toate nivelele, care ne arată un alt putregai social care naşte corupţie în lanţ. Poate că dacă am avea un ministru la justiţie mai incisiv, rezultatele ar fi şi mai bune, iar imaginea noastră la Bruxelles s-ar îmbunătăţi constant. Unde eşti tu Monica Macovei?
Vodă Băsescu a demonstrat şi socialiştilor europeni că mafioţii pe care aceştia îi apără în România trebuie să se supună legilor europene şi nu găştilor lor de ..."justiţiari" de partid cocoţaţi în diverse funcţii decizionale, cei care au avut şi încă au doar un singur scop: menţinerea statului securist ticălos, perpetuarea hoţiei generalizate şi cei care au consfinţit distrugerea României!

Horele dezbinării românilor...

Dacă ar trebui să dau o definiţie sumară a politicii româneşti , atunci aceasta ar fi egală cu termenii: iresponsabilitate, nesimţire şi prost gust!
15 ianuarie, 2011
Coboram, în noapte, dinspre Universitatea "Cuza"...La semaforul de la "Fundaţie"/BCU mă opresc să văd dacă s-a "întâmplat" ceva la statuia lui Eminescu...Rămân "blocat" şi sunt claxonat de un taximetrist, la statuia lui Eminescu nu se "întâmplase" nimic! Nicio oficialitate "centrală" nu a fost prezentă şi criza (identitară ca neam, mai curând...) a fost explicaţia suficienţei...politice locale.

24 ianuarie 2011, Piaţa "Unirii"
Din start trebuie să vedem care "Unire"! Unirea imposturii politice pozată drept virtute sau ...definiţia sumară de mai sus!
Că cei prezenţi au fost sau nu aduşi cu autobuze să-l huiduie pe Băsescu nici nu mai are importanţă. "Cloaca politică" şi-a arătat faţa lor buboasă şi cancerigenă, aproape toţi uită de ce vin acolo. Simirad a avut de această dată deplină dreptate, iresponsabilul Nichita şi clănţăii lui au făcut-o din nou lată!
Regia ieftină marcă înregistrată "opoziţia" şi-a mai jucat un act din dorinţa acerbă pentru ciolan. Până la urmă lupta politică înseamnă doar ciolanul. Nu eşti acolo, nu exişti, nu ai onoruri şi... nici bani!
De ce să ne mai împiedicăm de-un Eminescu sau Cuza? Cine au fost ei? Poate istorie pentru ...intelectualii responsabili!
Felicitări pentru acei directori de şcoli care nu au mai "marşat" comenzilor politice şi au ţinut copii în şcoli evocând , fiecare, după puterile lor evenimentul istoric în mod responsabil...

DRUM BUN...CRISTIAN PAŢURCĂ!

Un bun prieten al democraţiei (empirice) româneşti s-a dus...Piaţa Universităţii va rămâne simbolul unor naivi care au încercat "dinamitarea" statului securisto-...democratic!Un gând pios pentru tine Cristi şi...drum bun, chiar dacă te vei înălţa la ceruri după voia dinamicii atmosferei în zona Pieţei Universităţii... Cei care am fost cu tine, lângă tine sau doar ne-am alăturat ţie emoţional, îţi vom păstra o vie şi respectuoasă amintire...

ODĂ ŞCOLII.(III). Despre profesorul meditativ!

Faptul că educaţia românească este una rutinară care nu formează competenţe nu mai este nicio noutate, rezultatele internaţionale cum este PISA arată adevărata valoare a şcolii româneşti! În acest peisaj pestriţ în care profesorul responsabil şi implicat, meditează asupra neajunsurilor de zi cu zi, asupra acestui învăţământ preuniverstitar gratuit dar, în care lipsurile imense cu care se confruntă şcoala determină managerii să cerşească zilnic resurse materiale de la părinţii elevilor!
În acest peisaj responsabil pentru cei care vor să facă educaţie şi, iresponsabil pentru administraţie şi politicieni, a crescut un vlăstar al non-combatului educaţional, PROFESORUL MEDITATIV!
Acest, "homo (i)responsabilus", meditează mereu cum să se căpătuiască el mai bine, vine la şcoală să se odihnească, nu se întrebuinţează deloc la clasă, caută elevii cu situaţie materială familiară bună şi începe atacul...La început voalat anunţă familia că odrasla acestora are mari lipsuri şi că ar trebui meditat la disciplina...Apoi înteţeşte atacul şi încep să curgă notele rele şi evident apare corigenţa! Astfel, profesorul nostru, se "metamotfozează" din meditativ, în meditator al propriilor elevi de la clasă. Din acest conflict de interese şi lipsă crasă a deotologiei profesionale la care se adaugă, în mod determinant, lichelismul politic se dezvoltă o pecengene generală în educaţie, MEDITAŢIILE COMANDATE! Apoi, mediile la clasă sunt stabilite după plicul gros încasat de acelaşi profesor meditativ (iniţial) şi meditator ulterior şi nu după realitatea evaluărilor care ar trebui stabilite în colectivele de catedră sau evaluările sumative de la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare...