vineri, 18 decembrie 2009
Decembrie 1989,revoluţie sau loviluţie sau ...eterna şi fascinanta Românie?
miercuri, 9 decembrie 2009
După alegeri, evaluare finală...
marți, 1 decembrie 2009
Timişoara, după 20 de ani...
Astăzi, la Timişoara după 20 de ani, urmaşii huliganilor care în 1989 au demonstrat, că un regim represiv şi inuman poate fi fugărit, au ieşit -din nou!-în stradă să-i fugărească pe urmaşii torţionarilor comunişti care au acaparat România.
DA, aceasta-i realitatea... Ca şi acum 20 de ani în urmă, tembeliziunea naţională şi miliţia poliţienească au îndrăznit să manipuleze grosolan opinia publică spunând ...la Timişoara nu se întâmplă nimic, doar nişte...huligani, care îndrăznesc să "militeze" împotriva tov. Geoană, adică oameni plătiţi de Băsescu!
O întrebare mă frământă mult de vreo 3-4 luni, după ce am revăzut Timişoara!
De ce a trebuit să moară atâţi oameni nevinovaţi în decembrie 1989?
Probabil, pentru ca şleahta de securişti travestiţi în oameni de bine să acapareze România!!
Când te uiţi care este "pedigree-ul" politicienilor români, te îngrozeşti, fiu sau fiică de ofiţer superior de securitate sau nepot în cel mai rău caz!!!
Pentru ca, indivizi obscuri, membri marcanţi ai unor oligarhii securiste de teapa lui Voiculescu, Patriciu, Roşca-Stăneascu să ne arate adevăratele "valori" democratice de tip securisto-mafiot?
Câţi oameni responsabili din aceată ţară s-au întrebat câţi bani o fi primit tov. Geoană la Moskova şi mai ales de la cine? Şi, mai ales cine-i tov. de bine care a făcut lobby?
Cred că a venit momentul real ca România să scape de hoardele de securişti care o conduc la toate nivelele, ba chiar şi directori de şcoli foşti turnători ordinari de "bine" sunt membri în hoarde...
DA, astăzi la Timişoara spiritul bănăţenilor molcomi a erupt din nou. Pentru ca, probabil, melancolicilor răgăţeni să le fie ...bine. Trebuie să ştergem pe jos cu aceşti indivizi abjecţi care îşi bat joc de România, şi care, ne-au târât în mizerie, corupţie instituţională şi ruşine oriunde mergem în lume...
Să alegem responsabil!Pentru ca mesajul Timişoarei să nu fie din nou furat!(Proclamaţia de la Timişoara, pct. 8)
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Cuvinte împotriva politicienilor care bat câmpii...
miercuri, 11 noiembrie 2009
Votez Băsescu fără să fiu din "tiparul" lui Ludovic Orban
joi, 29 octombrie 2009
INVITAŢIE LA HALLOWEEN-UL PORCIN/PORCESC
miercuri, 21 octombrie 2009
Sportul românesc, eternul ambasador al unei ţări care nu-şi merită rezultatele...
joi, 8 octombrie 2009
Îmi este greaţă de românia...
duminică, 13 septembrie 2009
SZEKELYFOLD, o problemă regională principială
miercuri, 26 august 2009
Educaţia şi codurile ei!
marți, 25 august 2009
Ce-aş face dacă voi fi numit ministru al transporturilor?
IOAN BONTAŞ. VIVAT ACADEMIA, VIVANT PROFESSORES!

luni, 10 august 2009
Amintiri normaliste. In memoriam: Mircia AGRIGOROAIE, Ghiţă HONCIUC, Elena ŞERBAN şi Dan PLĂEŞU
+MIRCIA AGRIGOROAIE, profesor de geografie, fost director şi director adjunct
+DAN PLĂEŞU, profesor de matematică, fost director.
duminică, 9 august 2009
Istorii care nu trebuiesc uitate. Mari personalităţi ale educaţiei: SIMION MEHEDINŢI
Nu este răspunsul dorit de mulţi, foarte mulţi, foşti şi actuali elevi, sau cunoscuţi din cele mai diverse domenii cu privire la părăsirea de către mine a "corabiei normaliste".
Punct şi de la capăt...deocamdată!
* * *
Revistă a învăţământului normal şi primar
ANUL I – NR. 1 IANUARIE 1916
(Apărută după Congresul dascălilor de la Iaşi, iunie 1915)
Sub ochii noştri vedem unele hotare pierind şi, împreună cu ele, au pierit câteva state care dăduseră la iveală o mare dorinţă de a trăi - bunăoară Serbia.
E întrebarea: ce se va alege de neamurile care vor rămânea fără stat?
Iar răspunsul ne priveşte şi pe noi; căci, avâd părţi din neamul nostrum în toate ţările vecine, va fi cu neputinţă să-i unim pe toţi dintr-o dată. Ce se va întâmpla cu românii care vor mai rămâne în afară din hotarele unui stat românesc?
Cât timp, statul era al suveranului, şi pământul unei ţări, şi poporul care-l locuia, era ca un fel de moşie părintească. De aceea, suveranul putea pune zălog o parte din ţara sa, ori o putea da zestre copiilor săi,... întocmai ca pe o moşie.
De aceea rudenia dintre împăraţi, regi, şi alţi stăpânitori era pe atunci mare lucru. Ludovic al XIV îndrăznea să zică: Statul sunt eu; iar hotarele Spaniei se păruse un moment că pier, în urma unor împrejurări de familie.
De un veac şi mai bine, a ieşit însă o altă idee la iveală.
Statutul nu e al regelui, ci regele e al Statului. Frideric al II-lea a dobândit în istoria omenirii un mare merit, spunând cel dintâi: Regele e servitorul Statului...
Iar, de la Frederic şi până azi, am simţit că temelia cea tare, pe care se razemă un stat, nu e numai familia suveranului, ci mai ales familia cea mare a neamului. Cui i-ar mai trece azi prin minte, să dea o parte din vre-o ţară ca zestre copiilor unui rege?
Dimpotrivă, fiecare neam năzuieşte să se adune sub steagul aceluiaş suveran, rotunjind pe cât se va putea hotarel. Iar năzuinţa aceasta, dacă se împlineşte, toate celelalte interese cad pe plan secundar.
De aici urmează însă un lucru de mare însemnătate pentru viaţa unei naţiuni.
Dacă un stat are nefericirea să-şi piardă dinastia şi să-şi vadă hotarele mutate de vecini, asta nu înseamnă că naţiunea însăşi e ştearsă din paginile istoriei. Dimpotrivă, s-ar putea chiar să se închege şi mai mult unitatea acelui neam. Sârbii, de pildă, dacă s-ar afla la sfârşitul acestui război cuprinşi toţi într-o singură monarhie, ar fi de fapt mai puternici decât la sfârşitul războiului balcanic.
Pentru ce?
Pentru că, îndată ce un neam se înmulţeşte şi se lipeşte strâns de pământul strămoşesc;şi îndată ce în tot cuprinsul lui circulă una şi aceeaşi limbă, nici o putere omenească nu-l mai poate dezrădăcina de pe faţa pământului.
Primejdia cea mare în vremurile noastre e deci alta: ca nu cumva un neam să fie împărţit sub stăpâniri deosebite, care i-ar împiedica dezvoltarea limbii naţionale. Căci în ziua, când se pierde limba, neamul acela, rupt în bucăţi, e ca şi mistuit de vecini. Spre deosebire de părinţii noştri, care au putut trăi în adăpostul munţilor şi pădurilor, fără să se amestece cu străinii, azi, circulaţia mărfurilor şi a oamenilor, repede poate amesteca un neam mic, încât să nu se mai aleagă nimic din el.
Din aceste puţine fapte şi idei, este însă o concluzie de mare interes pentru educatorii unui neam.
Cel din urmă soldat şi cea din urmă nădejde a unui stat în lupta cu alte state e învăţătorul, ca păzitor al limbei.
Dacă o parte dintr-un neam sau chiar neamul întreg s-ar pomeni într-o zi cu hotarele sale mutate sau şterse, în vremurile noastre poate încă nădăjdui. E destul ca cei care povăţuiesc zi cu zi masa poporului, să-şi pună înaintea ochilor ca un ţel neclintit:
1. ridicarea materială a poporului, ca el să sporească în ce priveşte numărul;
2. păstrarea limbii care, ca un cerc de foc, nu lasă pe străini să intre în corpul neamului şi să-i şteargă pecetea caracterului său etnic.
Când condiţiile acestea sunt împlinite, viitorul e asigurat, chiar dacă interesele statului ar fi vremelnic şterşe.
Aşadar, nădejdea cea mai de pe urmă a unui popor, când statul ar fi primejduit şi dinastia alungată sunt povăţuitorii de toate zilele ai poporului.
În acest moment pentru Serbia mai de preţ decât dinastia Karageorge, putnic şi alţi generali biruiţi, e preotul, învăţătorul şi plugarul Sârb. Ei sunt cea din urmă chezăşie a viitorului Serbiei.
La aceste elemente trebuie să privim şi noi mâine, când vom vedea care români au mai rămas afară din hotarele României.
S. MEHEDINŢI
NOTE PROPRII/ întrebări (retorice)
1. ce putere în stat este oare educaţia?
2. ce înţeleg unii politicieni responsabili din manifestul lui Simion Mehedinţi?
3. mai sunt de actualitate în societatea care "distruge, dezumanizează..." adică capitalismul de cumetrie românesc, acele valori pe care înaintaşii noştri le-ar fi dorit permanentizate?
Ce fel de putere în stat este justiţia şi pe cine reprezintă ea?
sâmbătă, 8 august 2009
"Dacă sunteţi cuminţi vă punem şi apă"
Am urmarit stupefiat cum se "antrenau" sportivii care au reprezentat România la Campionate Mondiale de la Roma, în mod deosebit cei de la sărituri în apă. Da, săreau de la platformă pe...saltele groase de buret pentru că banii pentru modernizarea piscinei s-au ...evaporat! Tipic românesc, avem valori şi ne batem joc de ele. Poate că cel mai credibil AMBASADOR al acestei naţii este, şi va rămâne, SPORTUL. Activitatea cea mai umilită de incompetenţă şi hoţie în România este activitatea sportivă ne-fotbalistică.
Pentru că, în fotbal, interesele politice sunt imense. Pe stadioanele de fotbal vezi interlopi şi politicieni-patroni de echipe, laolaltă (oare este vreo deosebire!), aici este locul ideal unde să faci "băi de mulţime...". Pe stadioane, vezi cum regiile falimentare, care sunt finanţate din bani publici îşi fac reclamă (la Iaşi, C.E.T. S.A. şi altele) sau, ca la Tg. Jiu, unde cel mai mare datornic la stat, la bugetul asigurărilor sociale, COMPANIA NAŢIONALĂ A LIGNITULUI OLTENIA este mare sponsor de echipă de fotbal. Mă întreb dacă nu cumva, cele doar două exemple sus-menţionate nu ar trebui să "mişte" instituţiile competente anticorupţie pentru a vedea de ce sunt bani pentru fotbal şi nu sunt pentru necesităţile celor mulţi şi năpăstuiţi!
România nu are niciun stadion omologabil pentru jocuri internaţionale categoria PLUS, DAR are, bazine acoperite pentru sporturi în apă, în toată ţara, mai puţine decît state de care nu se aude nimic în aceste ramuri sportive: Jamaica, Siria, Scoţia, Irlanda...
Indivizi căţăraţi pe funcţii decizionale prin ministere, gen educaţie, făceau în liberalismul ...luminat sau social-democraţia de numărat ouă săli de sport şi piscine la tot cartieru', că era super-ofertă! Demagogia ieftină şi non-combatul societăţii civile face ca această ţară să ajungă în groapa mizeriei capitalismului banditesc. Iar, acum ne-am pricopsit cu un minister al Tineretului şi Sportului care se pare, funcţionează doar ca supapă pentru clientelele de partid, cu şoferi de belferi locali ai PD-L numiţi secretari de stat şi alţi tăietori de frunze (nu mai ştim de care şi mai ales, pentru cine!) care trebuiesc plătiţi pentru munca lor de lipit afişe electorale...
EU, FELICIT PE TOŢI PARTICIPANŢII LA ROMA CARE AU ADUS ONOARE ROMÂNIEI : LOCUL 7 LA POLO, LOCUL 8 LA SĂRITURI ŞI O MEDALIE MUNCITĂ PRIN CAMELIA POTEC... Şi când te gândeşti că Australia are doar la Melbourne peste 25 de piscine acoperite....
marți, 4 august 2009
luni, 3 august 2009
EI CI EI, NOI CU PLATA ...sau din categoria si bătuţi (inclusiv de soartă) şi cu bani luaţi!
miercuri, 29 iulie 2009
Problemele ecologice ale haldelor radioactive din România
Acum cca o lună, m-am rătăcit întâmplător pe un drum în zona de nord a Oraviţei... Aveam să descopăr un imens "accident" ecologic care deopotrivă, ar trebui să revolte pe toţi cei care demagogic, zi de zi, şi, care sunt plătiţi din bani publici, spun ca au ecologizat ...totul. La Ciudanoviţa, un sat "prins" între dealuri abrupte care ţin geologic de Munţii Aninei, pe valea Jitinului, se întinde liniar o adevărată bombă care ticăie încet şi sigur...
Am văzut halda imensă de steril de la aproape un kilometru dar, fără să bănui ce se ascunde în imaginile apocaliptice din vale. Siguranţa acelor oameni din punct de vedere al sănătăţii publice este precară. Peste tot, relativ vizibil, semne de radiactivitate. Am vorbit cu cîţiva localnici şi păreau foarte surprinşi că cineva îi întreabă ...de sănătate. Sterilul este practic peste tot, şcoala a fost construită pe o haldă secundară. În gară (linia Oraviţa-Anina) se văd vechile depozite de minereu radioactiv. Ce-i de făcut? Cetăţenii Ciudanoviţei au ajuns acolo (şi, s-au sedentarizat) fiind majoritatea săraci de prin toate "sărăciile" româneşti, dar, mai ales din Oltenia şi Moldova. Nevoile şi lipsa uni orizont vizibil i-au determinat să rămână acolo. Este un peisaj apocaliptic dar, verde!
Astfel de peisaje sinistre, radioactive, sunt nenumărate, peste tot în România montană: în Apuseni (Băiţa-Plai şi Nucet/Mina Avram Iancu), în zona Orăştie (unde minele au fost dinamitate şi prăbuşite "controlat" dar, cu efecte pe termen lung catastrofale pentru mediu), la Crucea-SV (singurele mine care încă mai produc), Grinţieş- NT, Ciclova-CS, Jolotca şi Becheni-Gheorgheni, în Giurgeu. La Jolotca, am avut posibilitatea să verific pe teren reconstrucţia ecologică a haldei principale. Măsura tehnică adoptată este considerată foarte sigură. Eu, personal, mă îndoiesc de siguranţa specialiştilor şi pot aduce în orice moment argumente tehnice că radioactivitatea nu va înceta. Dar, s-a făcut ceva, spre deosebire de alte atâtea locuri unde nici măcar iarba nu mai creşte sau... creşte, iresponsabil de mult!! La Gheorgheni, materialul radioactiv depozitat necontrolat în zona de prospecţiune geologică a fost utilizat la construirea unor drumuri forestiere şi a unor vile dintr-o zonă rezidenţială din marginea de est a oraşului!
Şi, tot la Oraviţa, la câţiva km. de oraş spre Anina, este un sanatoriu care mie mi s-a părut o imagine sinistră a stării de sănătate a sitemului medical din România. Îmi permit să-i recomand ministrului social-democrat, Bazac, să meargă acolo şi să constate adevărata faţă a sistemului sanitar. Probabil, că la acest sanatoriu, medicii nu sunt preocupaţi să-şi cumpere vreun Ferrari de la firmele domnului ministru ci, sunt mai degrabă, preocupaţi -ca peste tot în România- să se îmbogăţească repede pe spatele bolnavilor prin şpagă şi însuşirea medicamentaţiei acestora, care, apoi ajunge în farmacii ...
* * *
La Ciudanoviţa, am prins un răsărit de Soare văratic...Pe lunca îngustă a văii Jitinului, apare ca la un concurs de starlete modiste... o barză neagră. Călca ţanţoş prin iarba udă, atentă la orice mişcare neavenită. În acest peisaj antropogen sinistru, apariţia gingaşă a acestei păsări m-a determinat să exclam"...Dumnezeu, mai face şi minuni!". Sunt curios dacă anul viitor barza aceea va mai apărea pe acolo. Asta din cauza radiaţiilor din haldele de steril...
luni, 27 iulie 2009
Jurnal de bord cu amintiri din lumea civilizată
duminică, 26 iulie 2009
Băsescu, pepeni şi oltenii...
sâmbătă, 25 iulie 2009
Ce caută intelectualii în politică?
joi, 16 iulie 2009
A gândi durabil, nu cred că poate fi specific acestui popor
joi, 9 iulie 2009
IMPRESII DE VACANTA (IV)



Tot ţărmul dalmatin, specific zonei( care a dat şi denumirea acestui tip de ţărm carstic) este deosebit de spectaculos. Iar, croaţii, nu au stat cu mâinile întinse, s-au apucat de lucru. Vechea cetate ragussină (Ragussa romană, veneţiană,...) este conservată superb, fiind cea mai mare cetate locuită integral din Europa. Am vizitat şi incinta şcolii din cetate, care, mie, mi s-a părut un ideal de ambient şi amenajare a teritoriului, cu respectarea tradiţiilor şi peisajului antropic...
Am mers şi pe insula Trstena, transformată într-o imensă grădină botanică, amenajată superb. Plante subtropicale, flori diverse, colecţii de cactuşi şi păduri -parc, cu falnici chiparoşi, pini mediteraneeni şi elemente forestiere rare. Parcul peisagistic are aproape anvergura celui de la Palatul Schonbrunn din Viena. ...Statuia greacă, refigurată, a lui Poseidon, care strajuieşte lacul, plin de peşti viu coloraţi, specifici zonei dar, şi, mărilor tropicale ...Superb.
Am căutat şi "rănile" post-comuniste, când, odată cu declararea independenţei Croaţiei, în anul 1993 (sper că nu greşesc anul!) sîrbii au bombardat de pe mare şi din aer, cetatea Dubrovnikului. Totul a fost şters cu maximă atenţie. Doar un monument, mai aminteşte de acest nefericit eveniment...
miercuri, 8 iulie 2009
IMPRESII DE VACANŢĂ (III)
Îmi este foarte greu să recomand un traseu... totul este superb!
Este o adevărată încîntare să vezi, în iunie, vechea capitală CETINJE (Ţetinie), un orăşel aşezat într-o polie superbă la poalele Masivului Lovcen. "Oraşul teilor", este nemaipomenit la pas, în iunie. Clădirile vechi, majoritatea lor, atent restaurate (Biblioteca Naţională, Gimnaziul Central, Palatul Prezidenţial, sediile fostelor ambasade: Austro-Ungaria, Serbia, Bulgaria, Rusia..., mănăstirile, ş.a.), bulevardele largi şi atent integrate arhitectural.
Parcul Naţional Lovcen, cu Mausoleul lui Petar Petrovici Njegoshi situat la capătul a peste 460 de trepte, pe culmea muntelui la peste 1600 metri altitudine, o adevărată "bijuterie" arhitectonică a celui mai celebru sculptor croat Ivan Mestrovic...
Parcul Naţional Skandardsko Jezero (Scutari Lake), superb, cu mănăstiri pe insule, cu eutrofizări locale de vară şi multitudinea de nuferi şi păsări, cu pescari arşi de soare şi cu podgoriile, mici, de pe maluri...
Golful Kotor, o fostă vale glaciară, cel mai sudic fiord al Europei, care impune revizuirea limitelor glaciaţiei cuaternare pe continent, cu vreo 4-5 grade latitudine mai la sud. Golful este impresionant, ca şi localităţile situate pe mal, fiecare cu istoria lor şi mai ales, tradiţiile şi perspectivele viitorului, destul de clar exprimate pentru ochiul trecătorului ( Kotor, Herceg Novi, Perast, Tivat, ş.a.)...
Litoralul sudic, jos, cu plajele lui largi, cu nisip cenuşiu, de la sud de Ulcinj, cu insula Ada Bojana, considerată, paradisul nudiştilor, chiar dacă se găseşte la graniţa cu Albania...
Litoralul central, stâncos, cu golfuri spectaculoase, Budva, Bar, Petrovac sau Sveti Stefan, cu plaje renumite şi mulţime de staţiuni într-o extindere spectaculoasă...
Mănăstirile ortodoxe, cum ar fi cele de pe valea Moraca sau Ostrog, spectaculoase ca poziţie şi curăţenie, inclusiv spirituală...
Valea Moraca, cu valea sa în chei, defilee spectaculoase, ce mai, "lecţie" de endocarst pe viu...
Parcul Naţional Biogradska Gora, cu culmile lui albe calcaroase şi versanţii tociţi de glaciaţie, cu mici lacuri glaciare şi pădurile de fagi, cele peste 26 de psecii de plante calcificole, amenajările pentru turişti de la Biogradsko Lake...
Capitala actuală, Podgoriţa, adăpostită în cea mai mare polie carstică, la o zonă de confluenţe ale Moracei, înaintea vărsării în Lacul Scutari. Un oraş dinamic, în extindere teritorială prin redimensionarea tramei stradale şi pe versanţii depresiunii...
Vegetaţia şi fauna caracteristică zonei, de la mediteraneeană pe litoral, la submediteraneeană în interior şi la cea temperată în nord şi pe munţii înalţi, cu pădurile lui specifice, cu palmieri şi chiparoţi pe litoral, cu făgete mediteraneene pe munţi...
Gastronomia specifică, preparatele de peşte servite pe malul lacului Scutari, lângă orăşelul Virpazar, produsele lactate şi muşchiul afumat specific zonei Lovcen (am vizitat o afumătoare tradiţională!), fructele de pădure şi smochinele uscate, care pot fi achiziţionate din parcările din lungul marilor drumuri...
Sumar, cam atât. Pentru oricine are posibilitatea şi disponibilitatea de a călători, se merită .Eu, personal, am învăţat multe şi mi-am revizuit părerile induse de mass-media. Muntenegru este o ţară superbă care promite şi, care, în câţiva ani, va "prelua" din afluxul turistic adriatic italian şi... nu numai!
duminică, 5 iulie 2009
IMPRESII DE VACANŢĂ (II)
Am trecut prin cca 12 puncte vamale pe durata concediului nostru în Balcanii de Vest: România, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi Heţegovina şi, nicăieri, nu am trăit umilinţa din vama românescă, Naidăş.
Cum am trecut de vama sârbească(unde vameşii sârbi ne-au urat "bun venit" şi "drum bun", în cele maxim 120 de secunde cât am stat în vamă) ne-a copleşit realitate românească, o mizerie cruntă peste tot, ambalaje, resturi menajere şi o putoare ordinară. Maidanezi şi şmecherii de România/Caraş-Severin care aduceau "marfă"(ţigări de contrabandă) din Serbia. Un limbaj ultratrivial domina totul. Suntem ţinuţi 90 de minute în vamă, pentru că, fiecare maşină este căutată...în toate ungherele. Clădirea vămii, jegoasă din cale afară, asfaltul aproape inexistent... Şeful vămii, ne ia la mişto, că, ar fi trebuit să intrăm pe contrasens şi să-i lăsăm pe "aştia" cu micul trafic de frontieră să aştepte, că ei oricum nu se grăbesc... Se scuză, puţin credibil, că nu are bani de modernizări şi că vama respectivă nu este prea importantă! (în comparaţie cu Stamora-Moraviţa, am avut impresia că intrăm în ...Afganistan!). Memoria, nu-mi joacă feste, acum 2 ani, în vama de la Carei am întâlnit aceeaşi situaţie şi o droaie de promisiuni-bineînţeles neonorate- ale oficialităţilor, că vor face şi drege...
M-am simţit umilit în toată fiinţa mea, că venind acasă, sunt primit ca ultimul bişniţar de contrabadă pe frontieră. Trebuie făcut ceva ca în ţara asta, bântuită de o clasă politică nepricepută sau poate, chiar rău intenţionată (!) oamenii cu adevărat competenţi ar trebui să conducă . Abuzurile de putere şi menţinerea statului de cetăţeni asistaţi social, a încurajat peste limită, hoţia, trândăvia şi demagogia ieftină.
Susţin cu toată tăria că este nevoie de legi speciale care să-i oblige pe români să muncească, este nevoie de şantiere şi infrastructură, că ne sufocăm în drumuri ruinate (moştenite de pe vremea comunismului) şi mizerie la tot pasul. Magazinele dutty-free din vămi ar trebui închise, aşa cum au făcut toate ţările din Balcanii de Vest pe care le-am vizitat.
Politicienii români, cei care se trag cu avionul, ar trebui puşi să conducă maşini pe drumurile desfundate din România şi, apoi, duşi să vadă cum oamenii responsabili, muntenegreni, croaţi, sârbi sau bosniaci, au realizat infrastructuri de invidiat, dealtfel normale în ţările în care, aleşii sunt responsabili faţă de cetăţenii pe care îi reprezintă...
La Bela Crkva, un orăşel de graniţă sârb, un indicator spre vama Naidăş avea următoarea inscripţie: "S.R.Rumania". Corect, aici, infrastructura este aceeaşi ca acum ...20 de ani, în plin comunism.
IMPRESII DE VACANŢĂ (I)
... cu unii, Dumnezeu, a fost foarte generos când a împărţit înfăţişarea reliefului. Dar, şi oamenii locului nu s-au mulţumit cu atât, s-au apucat responsabil de lucru şi au ce arăta. Nu sunt de acord cu niciun analist, mai ales dintre cei politici (şi, atoate ştiutori!) că Balcanii de Vest nu merită interes şi mai ales, că, aici nu prea ai ce vedea!!! La o evaluare profundă, după ce am văzut mai bine de 65% din acest "mic colţ de rai...", cum am exclamat după prima zi, Muntenegru, este un tărâm al viitorului.
Repet, oamenii sunt responsabili faţă de tot ceea ce fac şi au ce arăta. Chiar dacă, nu toate sunt la locul lor, diferenţa între turismul românesc şi cel muntenegrean, ca valoare şi eficienţă, este imensă...
Într-una din serile luminoase, după revenirea de la Dubrovnik unde am petrecut o zi, am ieşit pe terasa hotelului şi am scris câteva gânduri.
1. Muntenegru- scurte propoziţii care definesc acest loc
-ţara dintre munţi
-ţara carstului total
-ţara canioanelor, cheilor şi a poliilor
-locul unde munţii cad în Adriatica, spectaculos
-ţara viaductelor, debleelor şi a tunelelor
-ţară turistică
-ţara teilor, chiparoşilor şi rodiilor sălbatice
-ţara înţelegerii, interculturalităţii
-ţara "celor 4 parcuri naţionale montane"
-ţara adriatică, balcanică
-ţară mică, cu două capitale: economică şi politico-administrativă (Podgorica=Podgoriţa), istorică-prezidenţială (Cetinje=Ţetinie)
-...
2. Comparaţie cu România, scurte analize SWOT
a) asemănări
-multă mizerie aruncată pe drumuri şi în parcări
-parcări insuficiente, slab marcate şi murdare
-o parte a populaţiei (în sudul Macedoniei, faţă de...toată România) leneşă
-se construieşte foarte mult, un imens şantier
-zonele rurale sunt dependente de comerţul stradal cu fructe cultivate sau de pădure
-gestiunea deşeurilor urbane
...
b) deosebiri
-marea este foarte curată şi am remarcat un management responsabil, profesionist
-drumuri foarte bune, în ciuda unui relief aproape în cvasitotalitate montan, calcaros
-legături rapide între toate marile oraşe
-investiţii masive în infrastructură
-amenajarea teritoriului prin valorificarea tradiţiilor locale
-accent pe ramurile economice rentabile (turism, materiale de construcţii, comerţ, aluminiu)
-marcarea obiectivelor turistice, panouri, pliante, reviste
-introducerea patrimoniului turistic antropic în viaţa oraşelor, scene de spectacole amenajate în mai toate cetăţile mari, vizitate (acest lucru arată şi o revenire la viaţă a obiectivelor turistice prin permanentizarea unor manifestări artistice)
-foarte numeroase amenajări sportive la tot pasul; mari săli de sport în oraşele principale; terenuri de baschet în toate staţiunile(arhipline, ziua şi noaptea!)
-terenuri speciale, asfaltate şi chiar iluminate, pentru practicarea jogging-ului
-agricultura, atât cît permite relieful, este una de rentabilitate, fiecare gospodărie are un mic solar sau o mică seră (!)
-parcurile naţionale foarte bine îngrijite, chiar dacă accesul cu autoturismul este permis pe şosele asfaltate; un foarte bun management, cu amenajări turistice pentru toate vârstele
-calitatea serviciilor foarte bună
.....
Atât am reuşit să sintetizez la momentul respectiv. Cred, că "lista" s-ar dubla, mai ales la capitolul deosebiri...
Oare ce căutăm noi în UE? Cum s-au păcălit vesticii aşa tare...?
Balcanii de Vest sunt superbi şi, merită vizitaţi, ori de câte ori aveţi posibilitatea. Preţurile sunt aproape identice ca pe la noi dar, calitatea serviciilor este incomparabil mai bună în Muntenegru, Croaţia sau Serbia.
sâmbătă, 20 iunie 2009
Marea "tăvăleală" a alegerilor prezidenţiale şi ...prostia ca virtute la români
marți, 16 iunie 2009
Parlamentul român a devenit ...azilantul corupţilor
Am primit reconfirmarea că, în realitate, a doua clădire ca suprafaţă din lume adăposteşte altceva: impostura, hoţia, iresponsabilitatea, golănia, parşivenia...
Am înţeles de ce bătălia pentru "umbra" parlamentului a fost atât de acerbă din partea tuturor corupţilor din ţara asta şi care-şi spun parlamentari. De ce colegiile uninominale pentru marii corupţi din vechiul guvern liberal şi susţinătorii lor din umbră s-au reduc la o comună-două unde aveau şi primari de aceeaşi "culoare"...Tot acum, am mai înţeles că, alegătorul de la sate, nu mai este atât de naiv şi credul, şi, cere pentru a-şi da votul. Cu toate acestea, alde Geoană, Tăriceanu, Fenechiu, Adomniţei (scuze, lista este incompletă, eu , doar despre aceste "personalităţi" am date!) abia au devenit parlamentari, cu toate investiţiile masive din ...bani publici. Punem pariu că şi alţi corupţi dovediţi ca şi acest individ arogant şi ...nesimţit Adrian Năstase, cum ar fi Mitrea şi Necolaiciuc, vor sta de-a dreapta şi de-a stânga lui Geoană! Partidul trebuie să arate cum sunt solidare...lichelele în faţa legii(citat din Liiceanu).
***
În România, prin grija aceluiaşi parlament, funcţionarul public şi odată cu el, societatea civilă (şi, profesionistă) a dispărut. Astfel, orice funcţie de conducere în instituţiile finanţate de la bugetul public se obţine doar cu, carnetul de partid. Carnetul de partid şi, probabil şpaga donată înainte şi după campania electorală la baronul local al partidului, îţi asigură funcţia. Astfel, prin grija politrucilor, orice competenţă în instituţiile publice se "certifică" cu carnetul de partid. Doar aşa te duci la concurs (de împrejurări!). Încă odată, statul de drepţi, îşi desconsideră cetăţenii şi încalcă constituţia şi multe legi organice, cu privire la egalitatea de şanse!( Codul muncii, legile educaţiei, etc). Nu, că aş avea vreo admiraţie pentru cei care au guvernat înainte, şi ei la fel au făcut, dar nu au legalizat ticăloşia politică. Unica şansă pentru oameni competenţi din domeniul public este să-şi ia transferul în domeniul privat unde să-şi dezvolte o carieră sau, mai bine, să emigreze. Instituţiile statului sunt pentru...politicieni!
Am înţeles şi raţiunea dlui Boc, cu privire la "specialiştii politici" şi, mai ales, spaima că nici măcar membri lor de partid nu mai pot fi prostiţi şi aduşi la vot. Şi, atunci, iată premiul oferit de Partid (e)! Ce nu înţeleg eu, de ce, femeile de serviciu şi portarii instituţiilor publice, sunt şi ei înlocuiţi! Sau, şi ei trebuie prostiţi, fiindcă dintre ei sunt lipitorii de afişe şi alţi răspândaci pe durata campaniilor electorale!
Iacătă cum, se vor vota doar ei pe ei! Noi, cei responsabili şi chiar credibili pentru majoritatea celor din jur, hai să emigrăm. Ultimii să stingă lumina!