Butoiul cu pulbere arab!

Într-o lume globalizantă şi extrem de dinamică, într-o perioadă în care efectele exploziei informaţionale se resimt până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, sărăcia şi dogmatica tind din nou să iasă la suprafaţă. Dacă capitalismul occidental continuă să fie privit ca imoral şi inechitabil de către toate ţările lumii a treia, aceasta este efectul de bumerang a internet-ului. Privit la început ca o "doctrină" globalizantă pentru limba engleză, net-ul face parte din fiinţa şi cotidianul imediat a multor milioane de arabi...Cu toate interdicţiile şi filtrele impuse politic, în calea diferitelor site-uri occidentale, globalizarea informaţiei pare să adâncească din ce în ce mai mult lupta doctrinelor înnapoierii şi subjugării maselor: fundamentalismul islamic.
Tunisia, 2000, octombrie
M-a frapat imaginea de mare "demiurg" a lui Ben Ali, ajuns acum "dictator" şi fugărit de la putere. Atunci, Tunisia era un imens "boom turistic" cu o infrastructură litorală apropiată de nivelul occidental: autostradă iluminată, aeroporturi moderne, hoteluri acceptabile de la 3 *...academie de turism şi servicii, moneda naţională era puternică, era chiar şi un deficit de forţă de muncă, prin hoteluri marea majoritate a serviciilor necalificate erau acoperite de populaţie din Africa neagră...Fiind într-o delegaţie oficială, am remarcat însă, că chiar şi în capitală, poliţia era înarmată cu muniţie de război, toate serviciile consulare ale ambasadelor erau straşnic păzite. Noi, eram păziţi tot timpul de "ghizi" cărora li se vedeau pistoalele! În schimb, peste tot, la orice colţ de stradă, în orice dugheană, domnea figura rigidă a lui Ben Ali! Era un cult al personalităţii dincolo de puterea noastră de acceptare, abia eliberaţi de sub un regim dictatorial.
Maroc, februarie 2010
Şi aici am asistat la o ascuţire a luptei de clasă şi chiar, elemente educate, de mare impact social şi-au arătat disponibilitatea pentru legile coranice, considerând că, regele şi alaiul său sunt o gaşcă coruptă care acumulează averi imense. Şi, aici, am remarcat un mare elan pentru dezvoltarea infrastructurii şi, sincer vorbind, sunt cu mult peste ceea ce avem noi! Despre cultul personalităţii, acelaşi, ca şi în toate statele semi-democratice arabe.
Să urmeze oare şi Marocul destructurarea democraţiei lor "originale" ?
Ce a determinat însă ridicarea maselor din aceste ţări? Doar criza economică să fie de vină?
Ca şi în Egipt, în Algeria şi Turcia, acum cîţiva ani şi, în Tunisia, partidele islamiste- coranice au fost scoase în afara legii. Numai că regruparea dogmaticilor musulmani în diferite organizaţii ale societăţii civile sau chiar în independenţi a determinat un vot relativ masiv pentru aceştia şi, acum, la umbra semi-democraţiei, aceştia au acces din nou la putere sau , măcar o reclamă (cum este în Egipt). Manipularea maselor orbite de "războiul sfânt" nu este o misiune grea; aceste mase au un nivel cultural foarte scăzut şi şcoala lor coranică este pentru foarte mulţi doar un experiment rudimentar de educaţie.
Dar, tot global analizând, un alt aspect atrage atenţia unui analist politic! Politicile publice locale au dezvoltat pe ţărmul sudic mediteraneean, în statele arabe, un adevărat paradis turistic care, cu oferte acceptabile pentru turismul celor cu bani puţini din Europa, se pare că deranjează. Şi, astfel putem explica probabil aceste derapaje fundamentaliste care, transmise în direct, vor determina prăbuşirea economică a acestor state şi, de ce nu, intervenţia marilor puteri. Iar beneficiarii direcţi ai acestor frământări, probabil întâmplătoare, vor fi unele ţări aflate în mare criză economică (poate Grecia, România, Bulgaria, Portugalia, Spania!)...De urmărit!

S-a suit scroafa-n copac!

Recunosc că m-am abţinut să iau o poziţie vis-a-vis de elucubratiile Olguţei Vasilescu, deputat PSD, cu privire la libertatea presei şi, mai ales, a forumurilor de pe net a acestora care trebuie controlate sa "nu mai scrie măscări la adresa aleşilor popolului"...M-am consolat atunci prin eticheta pusă acestei "ţaţe" profesoare dar... politician(!) care, din dorinţa ei nemărginită de a ieşi pe sticlă, confundă noţiunile, invocă tânăra generaţie doar pentru capital politic şi, mai ales, trecutul ei "vadimist" era suficient pentru mine să nu-i dau importanţa atât de mult dorită!
Azi, tocmai am aflat că un alt ales al "neamului" (prost, in opinia mea!) domnul deputat Prigoană, cel care în hârjoana lui de-a mijoarca cu PD-L, a re-venit în politica "mare" cu o idee "genială" preluată de la deputatul pesedist Vasilescu. Încercarea dlui Prigoană şi a altor tovărăşei de bine de prin parlament, respectiv deputaţii ieşeni, Spînu şi Ciuhodaru, de a pune botniţă presei prin subrdonarea acesteia C.N.A. mi se pare o inepţie la fel de mare ca şi gunoaiele pe baza cărora Silviu Prigoană şi-a construit averile. Un individ cu capul limpede nu poate emite asemenea enormităţi în condiţiile în care ar fi citit legea care reglementează funcţionarea C.N.A. şi ar fi înţeles care sunt competenţele acestei instituţii.
Dar cum România ţine capul de afiş al prostiei politice transmise în direct pe media şi cum, apariţiile pe sticlă sunt "monitorizate" de cei care "taxează politic apariţiile" (adică partidul e în toate!) stau şi mă întreb dacă, nu cumva, botniţa trebuie pusă politicienilor. Iar dacă aceştia apar pe sticlă şi pe net, atunci ar trebui puse semnele distincte care reglementează accesul minorilor: bulina roşie cu interzic sub 18 ani pentru toate emisiunile politice! Oricum, copii nu se uită la astfel de reportaje iar părinţii îi strâng repede pe cei mici din faţa televizorului cînd apar politicieni, pentru ca aceştia să nu audă prostii şi să nu facă cumva micuţii în pat noaptea...