marți, 30 septembrie 2008

ELENA SERBAN, ULTIMUL DRUM...


A mai cazut o stea... Din pleiada de profesori care au construit pentru semeni şi s-au dedicat şcolii până la identificarea eu-lui interior, cu menirea şi credinţa în binele colectiv, la doar 62 de ani, Şcoala normală vasiliană a mai pierdut un sprijin. La acest sfârşit de septembrie, profesoara de biologie Leana Şerban, cum o "dezmierdam" noi, ne-a părăsit..

A plecat dintre noi, închizând ochii ca o floare regală, în seara zilei de 28 septembrie,2008...

Privirea ei blândă şi suveran înţelegătoare, faţă de toţi aceia cu care intra în contact, ne va urmări încă, mult timp de acum înainte. Iradia, în jurul său era o stare de spirit pozitivă, plină de voluptate, găsea pentru fiecare coleg, la nevoie, cuvinte de duh sau de mângâiere. În preajma ei, regăseam întotdeauna o atmosferă spirituală, pe care o crea cu măiestrie rafinată. Plină de idei pozitive pe care le împîrtăşea cu generozitate colegilor adevăraţi, a fost întotdeauna animată de spiritul normalist ieşean.

Transformase cabinetul de biologie al şcolii într-un lăcaş sacru. Totul era dispus într-o ordine desăvârşită iar florile, adopate parcă, deveneau în fiecare zi mai frumoase...În mintea noastră şi a generaţiilor de absolvenţi, va rămâne şi ca diriginta basarebencelor, ea fiind "specialista" elevelor din Republica Moldova şi, care, s-au mobilizat şi au venit şi astăzi alături de noi, pe ultimul drum al Lenei Şerban. Şi, chiar a fost un drum, cauzat de un mic incident cu maşină firmei de pompe funebre, care a fost parcurs de cei câţiva foşti colegi şi elevi în linişte, pentru a asculta parcă, paşii, ce sunau pe caldarâmul cimitirului Eternitatea şi, de a-i acorda, dragei noastre Elena Şerban, un ultim şi pios omagiu...

Am cunoscut-o ca un caracter puternic, ştiind că este capabilă să înfrunte orice vicisitudine a vieţii cu un stoicism sacreţian, neafişându-şi niciodată neliniştile sufleteşti, totul fiind parcurs cu o discreţie totală. Era plină de viaţă, de o bunătate deplină, contagioasă...

Şi, totul s-a sfârşit prematur şi nemeritat, o boală banală şi un tratament insuficient controlat... Poate, acolo în ceruri, marele Părinte să-i lumineze calea pe un drum cu florile sale adorate şi să o rânduiască între cei drepţi în pace veşnică...

Adio, draga noastră colegă, Leana ŞERBAN.


* * *

În prezenta postare am utilizat în mare parte, ultimul cuvânt (necrologul) rostit în biserică, după slujba religioasă, de către fosta noastră colegă şi şef de catedră, prof. Elena Dăscălescu.

Mulţumirile noastre, se îndreaptă şi către foştii profesori, care au rămas devotaţi spiritului normalist şi au condus-o pe Elena Şerban pe ultimul drum. Recunoştinţă pentru doamnele profesoare: Olga Bojoi, Veronica Păduraru şi Georgeta Petrea.

marți, 23 septembrie 2008

Imaginea demagogiei politice o vezi oriunde paşii te poartă în peisajul românesc

Mi-am propus să devin mai constructiv şi, să nu mai scriu despre ceea ce ne cheltuie neuronii, zilnic, respectiv despre samavolniciile politrucilor care se cred buricul universului şi mai ales despre această paranoia care, îi caracterizează pe aceşti indivizi. Dar , nu mă pot abţine, din simpla raţiune că, aceşti indivizi, care se ascund în spatele votului "majoritar", obţinut prin fraude elementare, cu zahăr, ulei şi orez, ne schimonosesc viaţa, într-o ţară bananieră care mimează democraţia şi economia de piaţă. Am devenit poate, excesiv de exigent şi datorita recentului "know-how" administrativ, pe care l-am câştigat voluntar în câteva state europene: Italia, Austria, Liechtenstein, Elveţia, Germania şi Malta. La traversarea Ungariei, nu poţi să nu remarci, diferenţele imense dintre managementul agricol de acolo şi cel de pe la noi (unii ar putea spune, care management agricol la români!), autostrăzile lor moderne şi starea groaznică a drumurilor naţionale de pe la noi... Dar, când ajungi dincolo de Alpi, se pare că totul este altfel, o altă lume, a curăţeniei şi a bunului simţ elementar care dăinuiesc şi coabitează şi cu alţi alohtoni care au apărut în timp. Să fim cinstiţi, nu ne dorim toalete publice din inox (ca în Elveţia) pe drumurile pline de gropi şi noroaie din România, dar acest lucru, toaleta, "buda noastră" tradiţională este un indicator de bun -simţ mai întâi şi apoi, de sănătate publică. Nu putem să ne ascundem mereu în porumbi pe marginea drumurilor, siliţi de aceşti indivizi care guvernează într-o nesimţire crasă. Nu poţi opri în nicio parcare românească de pe marginea drumului, pentru că te doboară mizeria, urina, rahatul. Administratorii drumurilor din România, care pleacă în "excursii" pe bani publici în străinătate, nu au învăţat nimic despre principiile elementare şi despre bunul simţ care responsabilizează funcţia publică. La fel, politicienii, care fac "shopping", tot pe bani publici, nu au învăţat nimic din drumurile lor, dintre aeroporturi şi mall-uri. Probabil, mai importante sunt cazinourile şi alte extreme distractive de moment pentru aceşti indivizi. Din nefericire, în ţara în care banul public este dezmăţ pentru guvernanţii de ieri şi de astăzi, nu se întâmplă nimic pentru contribuabil. Totul este demagogie, imagine falsă, iresponsabilitate crasă... Vedeţi şcolile care se dărâmă peste elevi şi dascăli, spitalele unde stau şi cîte 3 pacienţi în pat, autostrăzile şi străzile modernizate, doar pe hârtie, administraţiile publice corupte... Nu m-ar mira ca, guvernanţii, să sărbătorească "noua lor realizare" în domeniul corupţiei, România a părăsit ultimul loc în "clasamentul UE", cedându-l bulgarilor...Şi ca fanfaronada politică să îşi arate întreaga ei incompetenţă, festivismul fals de la deschiderea sau inaugurarea unor evenimente diverse, îţi lasă un gust amar.
Şi, un ultim eveniment care îmi confirmă că suntem cu peste un secol în urma statelor europene civilizate. Pe drumul spre şcoala mea, primăria a început asfaltarea trotuarului pietonal. De atâta "competenţă şi control" faţă de banul public, pe cea mai mare parte a lui, acest obiectiv este cu bordurile erodate, pe alocuri acestea lipsesc, asfaltul scurgându-se practic în stradă. Nu este un caz izolat, aceeaşi responsabilitate faţă de banul public o puteţi vedea oriunde paşii vă poartă prin "eterna şi fascinanta", Românie.
Pentru cei care încă, gândesc sănătos în acestă ţară şi doresc sau, mai bine zis, mai speră, vă recomand monologul lui Andrei Pleşu, intitulat "Români, în Japonia..."

miercuri, 3 septembrie 2008

În ce ţară trăim?

Întrebarea, este banală până la un punct...
Trăim în ţara în care majoritatea ticăloşilor îşi spun oameni politici, ţara în care şpaga este oficializată, ţara în care administraţiile politico-administrative au ajuns să fie conduse de paranoici şi hoţi diverşi, etc.
Ţara în care, foşti condamnaţi de drept comun, lingăi ai sistemului comunist, informatori ordinari ai securităţii şi altor sisteme torţionare comuniste, se lăfăie în parlament pe bani publci şi îşi conduc nestingheriţi afacerile...În fapt, Parlamentul este o reprezentanţă economică a unor indivizi plătiţi din bani publici să-şi multiplice averile (lucru confirmat până şi de vecinii dlui Miron Mitre de la proprietatea acestuia din Austria care ştiau că acesta este un prosper om de afaceri care călătoreşte foarte mult!, poate să-şi ia dividendele de pe la alde Necolaiciuc)
Pentru că, loviluţia din decembrie a permis o evoluţie orizontală, în care imediat, puterea a fost acaparată de scursurile decidente ale "clasei muncitoare" (eşalonul 2 şi 3) şi care, acum, îşi spun oameni politici...
Pentru că, societatea este atât de bulversată şi valorile intenţionat răsturnate până la imoralitate crasă, ştiut fiind că manipularea maselor este suficientă pentru a te menţine la putere...
Oare cum este posibil ca, alde Boc şi compania să se asocieze cu VC Tudor, pentru un amărât de post de secretar de comisie parlamentară, oare cum un turnător ordinar la securitate, Ioan Ghişe, parcă liberal, să fie invitat aproape permanent pe la Realitatea Tv pentru a-l înjura pe Băsescu, oare cum, un fost deţinut de drept comun, reabilitat de o justiţie oarbă ca "dezident comunist", să ajungă pe uşa din dos în Parlament, adică Mihail Vlasov (tot liberal), oare cum, ticăloşi ordinari, paranoici, ajung să-şi bată joc de cetăţenii unui oraş abuzând de o funcţie publică fără ca vreo instituţie a statului de drept să-şi facă datoria ( primarul de Iaşi), etc. Asta confirmă că ticăloşii care-şi spun politicieni, sunt nişte gunoaie, pleava societăţii (de consum), iar noi românii, suntem fraierii care constant ne lăsăm amagiţi ...
Disperarea PDL pentru ciolan în perspectiva alegerilor generale, va aduce mai multe prejudicii găştilor care-l compun, pe termen mediu şi lung. Mult mai multe decât a lăsat să se înţeleagă astăzi, dl. Cătălin Avramescu -consilier prezidenţial şi candidat potenţial-. În politica dâmboviţeană nu-i loc de doctrine, loialitate sau bun simţ. Aici, cine marcă banul cîştigă! Restul este pierdere de timp!
Oare scadenţa nu vine cumva pe la Sfântul Andrii? Parcă, mie îmi vine să cred că românii mai au puţin şi, se vor maturiza. Mai ales cei care, încă mai merg la vot! Oricum, trăim în ţara pe care o merităm. Ferice de cei care au avut inspiraţia de a fugi la timp de aici...