marți, 28 decembrie 2010

Despre agricultură şi eficienţă economică la români!


Privită din spaţiu, cu ajutorul programului Google Earth, ţara noastră este un imens puzzle, haotic parcelat şi fragmentat pe măsură. Dacă s-ar face un astfel de joc (puzzle) cred că marele câştigător ar trebui să primească mai mult de ...1000000 de euro! Răzbunarea istoriei a fost şi este cruntă, cele 3 mari reforme agrare succedate pe cca 60 de ani, de la Cuza, la războiul de independenţă şi apoi după marele război de reîntregire a neamului (reforma din 1921-1922), au lăsat urme adânci. Dacă marea proprietate, cea care dădea aproape 94% din exportul de produse agricole a ţării în anul 1938 a fost lichidată, spre deosebire de statele occidentale noi, nu am fost în stare să punem nimic la loc, adică să dezvoltăm industria performantă pe ruinele sistemului burghezo-mişieresc. Lucrul acesta s-a permanentizat şi a fost utilizat ca "dogmă politică proletcultistă" aruncând ţara într-un haos şi mai mare...iar, după anul 1989, a reuşit instalarea regimului burghezo-moşiliesc...care a sucombat România şi pe români! De ce vorbim de răzbunare a istoriei? Pentru că, parcelele de pământ pe care le-au primit ţăranii în cele 3 mari reforme agrare amintite s-au fragmentat foarte mult în timp (au apărut noi generaţii de urmaşi), cu aspecte dintre cele mai groteşti în ceea ce înseamnă agricultura performantă. Astfel, avem lotizări din ce în ce mai mici cu efect direct în productivitatea agricolă din ce în ce mai redusă! Nu putem vorbi de agricultură performantă pentru că nu avem specialişti în acest domeniu. Acolo unde s-a încercat, "specialiştii" în dezinformare au avut grijă să distrugă orice încercare şi eficientizare a lucrului terenurilor agricole, pentru a nu deveni cumva un exemplu de bune practici! Au fost asemuiţi ba cu foştii ciocoi care au făcut şi au dres, ba cu foştii colhoznici care au furat averea oamenilor! Şi, astfel, am ajuns să avem terenuri stătute invadate de bălării numai bune, în opinia târgoveţilor de prin ministerul agriculturii, de agricultură ecologică! Cam pretenţios dezideratul, ştiută fiind chimizarea excesivă a terenurilor, distrugerea freaticului în zonele extracarpatice pe fondul neaplicării fertilizării agropedologice ştiinţifice şi, nu în ultimul rând, pe fondul lipsei specialiştilor eficienţi în agicultura performantă... Practic, agricultura românească este condamnată la subzistenţă atît timp cât agrotehnica modernă, intensivă, nu va fi admisă ca politică de stat şi ...ajutată (atât cât ne dă voie coana Europă!) cu subvenţii generoase. Altfel, în continuare, vor lucra în sectorul primar cca 1/4 din populaţie, iar sursele lor de venit vor fi doar pensiile, iar contribuţia acestui sector în PIB va fi sublim, ca şi până acum...! Iar căruţele sau faitoanele vor rămâne emblema înapoierii noastre economice încă mulţi ani de-acum încolo...

Foto: "imaginea deznădejdii...", ruinele fostei moşii Crupenschi (Krupenski) de la Feredeni, comuna Deleni, judeţul Iaşi...fostul conac distrus din indiferenţa...istoriei trecute şi recente (extras din lucrarea "Vechi locuri şi zidiri ieşene...", sub tipar)

vineri, 24 decembrie 2010

CRĂCIUN FERICIT!

Dragilor...sărbători fericite, multă dragoste în sufletele voastre şi poate, un an mai bun...LA MULŢI ANI!

cu respect,
viorel paraschiv

Sănătatea psihică a unui popor derivată din teoriile lui Malthus

Gestul recent a unui salariat din corpul tehnic a TVR de a se arunca de la balconul Parlamentului, exact ca un kamikaze ...român, a dat o mână de ajutor presei care ducea lipsă de subiecte tari. Epopeea balconului desfăşurată după ...20 de ani, în parlament, m-a dus cu gândul la starea de facto a sănătăţii mintale a populaţiei mioritice.
Din cultura mea generală şi un pic din cea politică, ştiu că Thomas Malthus, în celebra lui scriere economică "Eseu asupra principiului populaţiei..." (1798 şi reeditată de câteva ori la începutul secolului al XIX-lea) spunea concis că "...populaţia creşte invariabil acolo unde mijloacele de subzistenţă cresc, dacă nu este împiedicată de unele obstacole foarte puternice şi evidente...". Malthus considera atunci, în plină "revoluţie industrială", că introducerea unui sistem mai larg educaţional pentru cei săraci care ar putea deprinde prudenţa, curăţenia şi un mod de viaţă regulat ("reţinerea morală"!) este o necesitate obiectivă. Tot Malthus spunea că ..."un stat poate fi prosper chiar dacă populaţia continuă să crească, dar cu o rată mai mică decât a progresului agriculturii: o recoltă proastă tinde să scadă salariile..."La noi, cum avem doar agricultură de subzistenţă, problema eficienţei aconomice este redusă (a se corela ponderea populaţiei ocupate în agricultură şi contribuţia la PIB)
Revenind la gestul electricianului Sobaru de a se arunca de la balcon, eu, îl consider un gest premeditat (a se vedea tricoul inscripţionat, gestica şi mai ales scandările! ) care aruncă o umbră serioasă asupra sănătăţii mintale a populaţiei. Se ştie că, societatea concurenţială are mari probleme la "mansarda" populaţiei. Dar, când un individ cu salariu de cca 600 euro face acest gest, sincer nu înţeleg mobilul, chiar dacă are un copil cu un anumit handicap...!
Teoria malthusanistă din care s-a inspirat şi Darwin cu evoluţionismul său, mă determină să susţin cu tărie că sănătatea psihică a unui popor (mai ales cel din România dependent de tv!!) este în strânsă corelaţie cu gradul de imbecilizare prin mijloacele de informare în masă şi mai ales cu sărăcia intelectuală manipulată şi ea de fel de fel de "tămăduitori" ai maselor, de la sindicate până la partide politice...

luni, 20 decembrie 2010

Care revoluţie mon cher? Golănie şi minciuni ordinare

Iată că, precum în celebrul roman a lui Dumas, abia după ...20 de ani încep să transpire adevăruri despre lovitura securisto-militară de stat din decembrie 1989. Au trebuit să moară "actori" importanţi care au jucat (destul de fals în opinia mea!) roluri, uneori macabre, în tulbureala numită pompos "revoluţia din decembrie..." Trist este că au murit oameni nevinovaţi, naivi care au crezut că prin prăbuşirea unui sistem ticălos şi inuman, o vor putea duce mai bine ei şi ai lor!
Tristă naivitate, aceşti nefericiţi ai sorţii, au murit pentru ca o altă structură pregătită din rândul aceloraşi ticăloşi securisto-comunişti să acceadă la putere şi ...onoruri! Gaşca lui Iliescu a capuşat orice intenţie de instalare a statului de drept pentru că aveau mâinile murdare de sângele nevinovat a mii de oameni de care s-au folosit în decembrie 1989.
Zilele astea a vorbit un slugoi a lui ...Dan Iosif care a tras în oameni pentru a-l apăra pe acesta şi "cuceririle" lui Ion Iliescu. Serviciile prestate de fostul "tirist" au fost recompensate pe măsură, în valută liberă... Imediat, Iliescu a sărit la gâtul lui Băsescu, pentru a deturna mărturisirea unui "misterios" martor a loviturii de stat. Manipularea prin media de care s-au folosit din plin slugoi iliescieni pentru a-şi primeni constant conspiraţia răului a căpătat nuanţe tragico-comice prin acapararea unui partid politic şi încercarea disperată de a camufla acestă conspiraţie în ideal politic de stânga...
Palidă consolare, să-l văd acum pe Băsescu că ia taurul de coarne, face lumină şi îi bagă la răcoare pe toţi ticăloşii statului corupt actual crescuţi la sânul lui Ion Iliescu. Nu fiţi naivi, nu se va întâmpla în veci asta, toate pârghiile de putere se află încă, în mâinile ticăloşilor iliescieni...

joi, 16 decembrie 2010

Justiţia română legată la ochi...

Crearea instituţiilor şi structurilor democratice care să garanteze statul de drept este un ideal pentru România. Tocmai de aceea justiţia care prin independenţa ei ar fi principalul pilon care să curme din faşă corupţia trebuie să devină principalul garant a libertăţilor cetăţeneşti...
Dar, societatea cripto-comunistă generată de sistemul putred care a preluat puterea imediat în anul 1990 se luptă din răsputeri să ţină sub control independenţa justiţiei. Politicul a intrat sistematic în justiţie deturnând sensul real al acestei instituţii şi, determind, perpetuarea statului corupt. Lacheii comunismului au fost făcuţi peste noapte avocaţi, jurişti, judecători sau chiar procurori şi imediat înregimentaţi în structuri politice sau clanuri partizane, acolo unde şantajul cu dosare (fel de fel de colaboratori, etc) este arma obţinerii soluţiilor favorabile. Recentele arestări din rândul justiţiei ieşene este o perdea de fum asupra ticăloşiilor în lanţ săvârşite în actul de justiţie. Sunt judecători care dau rezoluţii sau decizii doar în avantajul statului (drept civic sau comercial!), aşa cum sunt şi alţi destui "mafioţi" în robe subrdonaţi clanurilor economico-financiare şi politice. Ca unul care am fost dezavantajat în câteva rânduri de sistemul judiciar românesc o spun cu toată tăria că putregaiul pute din ce în ce mai tare...
Dacă în occident definiţia judecătorului este ..." arbitrul care stabileşte care este cel mai bun avocat al părţilor", în România definiţia este mai simplă: "judecătorul este acel individ îmbrăcat în robă, cocoţat pe un scaun înalt care stabileşte/decide după grosimea şpăgii sau comanda politică..."
Recentele ieşiri ale preşedintelui Băsescu care arată acest putregai nu sunt altceva decât zvâcniri palide care nu vor reuşi, din păcate, să detoneze sistemul răului care este o imensă caracatiţă. Aşa că şi statul de drept rămâne un deziderat al generaţiilor viitoare!

marți, 14 decembrie 2010

Frumuseţea sărbătorilor...sărace!

În perioada grea pe care o traversăm cu toţii şi, parcă desprinsă din poveştile lui Creangă (mai sărac decât ieri, azi...şi de când mă ştiu, parcă n-am fost niciodată!) am remarcat un reviriment al societăţii civile, benevole şi voluntare, în materie de bunătate.
Holurile facultăţilor din corpul B a Universităţii Alex. I. Cuza sunt pline de afişe care doresc să stimuleze sensibilitatea studenţilor şi a profesorilor pentru donaţii, de la obiecte la resurse financiare, destinate copiilor din mediul rural din Judetul Iaşi. M-a mişcat solidaritatea studenţilor reuniţi în diferite forme asociative (ligi şi asociaţii) care ne demonstrează că pot gândi pozitiv şi că, pot contribui la mai binele (chiar dacă acest mai bine este vremelnic!) unor oameni, acolo, în polii sărăciei U.E. de pe la: Urşiţa, Zmeu, Mironeasa, ş.a.
Studenţii noştrii s-au trezit şi pot aduce un stimul nou într-o societate aflată în derivă constantă...Poate că acest demers să fie amplificat şi urmat de alţii şi alţii din societatea civilă care ar trebui, teoretic, să devină slujbaşul şi paznicul democraţiei mioritice. Sunt mândru de studenţii noştri că s-au trezit! Sper săi ţină!

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Şcoala românească faţă cu reacţiunea

Managementul şcolii este asigurat în cea mai mare parte aşa cum este normal de comunitatea locală. Direcţiunea şcolilor, cu mici excepţii, este asigurată politic pentru ca puşculiţa cu banii publici gestionată de primării să meargă acolo "unde trebuie...". De aceea şi gripajele care apar în colective sunt ţinute cu străşnicie sub tăcere pentru a nu deranja sistemul piramidal bine articulat. Cred că o măsură urgentă pe care ministrul nostru ar trebui să o pună rapid în practică, mai ales în liceele unde numirea directorilor se face prin ordin de ministru, este să fie aduşi manageri din alte şcoli. Efectul ar fi devastator asupra găştilor de partizani ai directorilor actuali care parazitează buna funcţionare a învăţământului românesc. Şi, astfel, ar fi puse cu botul pe labe şi structurile politice mascate în sindicate de tot felul care, la rândul lor, nu vor binele şcolii ci doar a lacheilor sindicali.
Acum 2-3 ani în urmă actualul premier Boc a făcut acest lucru la Cluj(pe când era primar) şi, am constatat cu plăcută surprindere atunci , că rezultatele manageriale au fost foarte bune. Noii directori nu au intrat în jocul găştilor, i-au tratat cu respect şi egal pe toţi profesorii iar rezultatele au fost pe măsura aşteptărilor.
Banul public şi justificarea eficienţei cheltuirii lui trebuie să devină realitate, adică drumul spre normalitate...

Bine aţi venit în bantustan-ul carpatic...

Intrarea în linia "dreaptă" a sărbătorilor de iarnă a demarat, ca de obicei în spaţiul mioritic, cu o mega-scandaloasă reclamă din partea marilor supermarket-uri. Nimic nou, într-o ţară răvăşită de constrângerile salariale, într-o societate din ce în ce mai pauperă şi mai manipulabilă de politicienii şi acoliţii acestora din toate posturile decizionale, trăim în mizeria societăţii consumiste care îi determină pe mulţi să regrete comunismul...Dictatura şi "ordinea" societăţii proletare animă minţile bolnave ale multora care nu au casă, masă şi bineînţeles, ce să pună pe masă.
Iarna se anunţă grea-cel puţin meteorologic!- şi se pare că cei mai mulţi dintre noi am ajuns la capătul puterii.
Constatăm că infantilismul politic şi manipularea ordinară pe care tembeliziunile româneşti, fără nicio jenă!, o satisfac pentru baronii politico-economici devin din ce în ce mai acute...Orice investiţie care este realizată de guvernanţii naţionali şi locali este prilej de scălâmbâieli pe sticlă, ca şi cum, ei, nu au aceste realizări pentru că românii (Naivi, săracii!) i-au ales! Câţiva km de centură ocolitoare este moment de tăiat panglici, de şpriţuri şi acordeoane politico-popeşti...Despre responsabilitatea lucrului bine făcut nu s-a auzit în acest spaţiu al infantilităţii perpetue! Aplaudacii de meserie îşi fac satisfăcuţi treaba. Într-o ţară în care avem nevoie de cca 2000 de km de autostrăzi transversale, în ţara în care avem minister de turism dar nu avem infrastructură, România este ţara miracolelor "economice" doar pentru că, pentru politicieni, totu-i mistificare josnică şi nesimţire. Vorbele lui Himmler sunt actuale "cu cât o minciună este spusă de mai multe ori pe toate canalele de comunicare cu atât poporul va fi mândru că trăieşte în mizerie ..." şi, că se sacrifică pentru bunăstarea conducătorilor.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Scrisoare de la prieteni sau despre uşinea "boierească" la români!

"Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie...Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj...

Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere...Ne-am căsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna...

Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic...Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne "chinuim" maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită...Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar Karinna o indrageşte tare mult...

Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete...Mai sunt 81 de zile până la Crăciun...Crăciunul...Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară...Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă...Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă...Poate mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel...Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară...Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă...Aşa-s mamele...

Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut...Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna...Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun...

Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut...

Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...

A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră.
N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă...
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii...
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică...Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România..."


Am reprodus textul integral tocmai pentru a-mi manifesta dezacordul total faţă de tot ceea ce pompos numim clasă politică într-o ţară ajunsă pe culmile civilizaţiei europene dintr-o eroare regretabilă... Revolta mea este împotriva incompetenţei şi ticăloşiei camuflate în Parlamentul României, cel care s-a opus impozitării suplimentare a averilor de peste 150000 de euro cu o largă majoritate... De ce? Simplu, pentru a-şi proteja propriile averi şi propria lor pricopseală! Fără cuvinte...

marți, 9 noiembrie 2010

Bugetul nesimţirii politice

Ultima variantă a dicţionarului Larrouse, varianta internaută şi distractivă, ne accesibilizează termenul "parlament" ca fiind unul compus , provenit din "parler"= a vorbi şi "mentir"= a minţi... În concluzie parlementarii, vorbesc...minciuni...
În schimb, senatorii români, ne-au arătat ce înseamnă nesimţirea crasă, iresponsabilă, faţă de contribuabilul român, mărindu-şi în unanimitate bugetul pe anul 2011 cu fix 30%. Este revoltător ca într-o ţară aflată într-o criză economică profundă şi într-o altă criză identitară de aceeaşi amploare să ai un asemenea "curaj", repet, nesimţit. Vedem cu toţii cum "cloaca politică" este una a jafului şi nu-i interesează nimic decât propria lor prosperitate. Să ne mirăm că senatul este condus de un pesedist cu peedigry securist şi care cică, politic (doar declarativ!) este reprezentantul socialiştilor!!! Nu vă amăgiţi, aştia n-au culoare politică unica lor doctrină este jaful...

miercuri, 27 octombrie 2010

Minciuna şi politica mioritică

Nu mi-am propus să vorbesc prea în extenso despre minciuna ca "doctrină" politică întrucât aceasta este fundamentală la toate partidele româneşti. Probabil că doar atunci când vreo lege aplicabilă românilor va verifica care este balanţa promisiuni electorale -realizări, abia atunci vom avea şi o clasă politică respectabilă şi mai ales eficientă pentru cetăţean.
Minciuna este se pare fundamentul adn-ului cetăţeanului mioritic...Este folosită zilnic în orice context, în orice împrejurare, drept scuză sau ca o falsă laşitate!
Nu trebuie să citeşti filozofiile lui Liiceanu sau Pleşu despre mistificarea minciunii ca să-ţi dai seama că, în realitate, politica este quintesenţa expresivă a minciunii. De aici, până la mintea scurtă a votantului român care se lasă minţit, manipulat, cumpărat sistematic odată la 4 ani cu ulei şi zahăr...Dar fundamentele politice ale minciunii din politica românească sunt puternic ancorate în globalizarea intereselor mondiale. România trebuia să devină o piaţă de desfacere la cheremul marilor concerne şi a sistemului bancar nord-american. Economia naţională a fost falimentată sistematic cu sprijinul determinant al politicienilor care au blocat şi au gripat total orice funcţionare a statului de drept şi a instituţiilor de control ale acestuia. Politicul a pus botniţă justiţiei, poliţiei, administraţiilor locale şi centrale pentru a putea fi jefuită în linişte ţara...Şi-au atras de partea lor elementele corupte, şantajabile din rândul instituţiilor statului de drept pentru a-şi cumpăra "liniştea". Şi, au reuşit!
Democraţia în România este o imensă minciună. Trăim într-o ţară şi într-o societate orwelliană, totul este minuţios controlat din umbră de mega-partidul stat, cel al corupţiei generalizate care a distrus precum o caracatiţă orice încercare a democratizării vieţii cetăţeanului...

luni, 11 octombrie 2010

Difinitia universala a politicianului...

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:
-Care este diferenţa dintre "politician" şi "hoţ"?
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi.
-"Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg
eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?".
Iar replica lui Millor fu doar: "Stimate domn, sunteţi un geniu.
Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi!"

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Ticăloşia ca doctrină şi politică socială!

Marea masă a indivizilor care se consideră importanţi s-au apucat de politică! În ţara securiştilor de bine, mizeria socială atinge cote alarmante... Suntem ţara izmănoşilor pentru că indivizii care cică se hălcuie de-a politică chiar se cred indispensabili...
Indispensabilitatea lor se manifestă simplist, lipiciul de afacerile cu statul, cu banul public şi cotizaţia la baronii politici din umbră, mascată de obicei în arhetipul "bani pentru partid!" În modul cel mai simplist cu putinţă la asta se reduce totul în politica mioritică la "îndemânarea" de a fura din orice sursă financiară indiferent de provenienţa acesteia. Apoi, totul vine de la sine, imagine-că doar baroniada şi-a subordonat toate pârghiile media- eşti pe sticlă, deci exişti ...politic, eşti important, ce mai, VIP! Din păcate ticăloşia politică domină toată societatea, auzi copii care ar dori să fie Năstase (enşpe case şi palate!), care becalioţi, care vadimi, "oameni adevăraţi într-o ţară adevărată vip-uri made in RO"... Nu poţi respira de atâta prostie şi idolatrie politică pentru nişte bandiţi în realitate, nişte ticăloşi care jonglează ca la ruletă bogăţiile ţării. Zilele acestea dl. Strauss-Kahn director în FMI a spus tranşant "...populaţia săracă, defavorizată social trebuie să plătească nesăbuinţa conducătorilor statului..." Da, acesta a pus degetul pe rana sângerândă care este România, noi, cei mulţi- care ne încolonăm precum vitele de la cireadă la vot- plătim costurile imense ale hoţiei şi ticăloşiei ca doctrină politică în mirificul spaţiu carpato-danubiano-pontic. Iar ticăloşii, îşi numără averile şi îşi rod pe meleaguri exuberante tunurile trase sistematic banilor publici şi, se joacă prin parlament de-a legile sau de-a "hoţii şi vardiştii", dându-se elegant deoparte când vinele rândul opoziţiei la furat...Şi tot aşa, că fraierii de români strâng cureaua de gât acuşi...

luni, 4 octombrie 2010

EDUCATIA LA ...COLŢ!

5 octombrie, ZIUA MONDIALĂ A EDUCAŢIEI

Am acelaşi gust amar, ca întotdeauna, când este vorba de educaţie...
Educaţia românească, la orice moment de bilanţ ar fi, este codaşa bugetului şi marea păcăleală a tuturor guvernelor. Probabil că, în educaţie, dacă ar fi cu adevărat un sistem competitiv şi modern, chiverniseala banilor aşa de puţini cîţi sunt, rezultatele ar fi altele. România este "originală" până la capăt, încalcă toate legile cu privire la salarizare şi determină actul educaţional prin promovare promiscuităţii politice şi/sau religioase. Subfinanţarea educaţiei şi plasarea cadrelor didactice pe ultima poziţie în grila unică de salarizare bugetară arată clar interesul politicului pentru crearea unui "sistem" cu adevărat performant! Când un primar de sat/comună cu 2-3 mii de locuitori are grila de 3-4 ori mai mare decât un profesor, atunci îţi dai limpede seama de "investiţia" reală în viitorul acestei ţări. Grija guvernanţilor de ieri, de astăzi şi de mâine, va fi să-şi satisfacă clientelele politice cu ajutorul cărora subjugă totul, resursele financiare şi voturile prostimii fiind pricipalele ţinte. Cine are acces la resurse are puterea şi aceasta trebuie concetrată în mâinile lacheilor de partid!
Despre sindicatele din educaţie numai de bine. Cu lideri care au de regulă venituri de peste 5 mii lei/lună(de-un ex. veniturile tov. lider Izvoranu de la Iaşi din anul 2009 publicate pe site-ul finanţelor ), membri în fel de fel de comisii "paritare" sau de numiri în funcţii administrative, etc nu poţi avea rezultate sindicale pentru că deja ţi-ai depăşit menirea de reprezentant sindical... şi ţi-ai "demonstrat" menirea de aplaudac şi aducător de voturi pentru partidele care au generat actuala criză economică şi identitară a României.
Este o zi tristă pentru toţi cei care realmente au fost sistematic minţiţi că pot face educaţie performantă şi, care, au crezut că pot contribui la bunăstarea generaţiilor viitoare. Nu, aici este imposibil să faci performanţă. Educaţia este apostolat, voluntariat...pe banii tăi atât de puţini cât statul corupt îţi mai poate asigura încă!
EDUCAŢIA a fost pusă la colţ, cu botul pe labe, de către toţi cei care s-au perindat pe la guvernare iar investiţiile (atâtea câte se mai fac!) sunt din cei 6% PIB pe care îi avem doar pe hârtie şi în documentele sau legile organice. AMIN!

vineri, 1 octombrie 2010

În ţara lu' râsu'-plânsu'!

Nu puţini sunt românii care sub dictatura comunistă au supravieţiut prin umor...negru care le îndulcea într-un fel sau altul ternul social şi lipsurile de zi cu zi!
Dar, în plină contemporaneitate, în societatea neocapitalist-consumistă umorul relativ sumbru al cetăţeanului actual îmbracă forme pe alocuri groteşti. În primul rând mă refer la doza de impertinenţă şi nesimţire pe care partidele actualei opoziţii o arată faţă de instituţiile statului de drept pe de o parte şi, mai apoi, faţă de cetăţeanul plătitor de impozite pe spatele cărora aceştia, politicienii, îşi sporesc veniturile.
Mai zilele trecute net-ul era asaltat de o scrisoare acidă a lui CT Popescu adresată preşedintelui...Nu cunosc autenticitatea respectivei scrisori şi cu atât mai mult, îmi este greaţă de "groparii reali ai României" (cei care acum îşi toacă, din opoziţie, imensele tunuri asupra bugetului naţional sau local după caz!) cei care au folosit cu ţiretenie sau poate, abilitate, acest document ăe net. Mai apoi, net-ul este acea formă din ce în ce mai amplă care este folosită pentru manipularea politică a maselor. Faptul că personajele politice dintre cele mai vizibile sunt "pamfletate" de opoziţie nu este un lucru tocmai rău! Dar, să realizezi prezentări power-point prin care să arunci cu lături în putere nu sunt de acord (cel despre Elena Udrea este cea mai mare dovadă de nesimţire politică şi de prost gust). Spiritul pesedist al "partidului curat", cu indivizi mizerabili care prin orice mijloc terfelesc pe cei care nu sunt cu ei este de actualitate deja...Reţelele lor de împroşcat cu lături şi fecale în ...ceilalţi este de notorietate. De fapt, băieţii sunt nervoşi din cauza lipsei de "lipici" la banul public şi de relativa disperare că pierd oameni iar partidul de la putere se consolidează din ce în ce mai mult...
Nimeni nu suflă nimic de economia subterană creată de penelişti şi pesedişti, de mitele imense pe care salariaţi bugetari erau obligaţi să le dea la "partid" , de tunurile cu terenuri pe care aceştia le-au realizat şi, despre, falimentul societăţii prin lipsa investiţiilor reale de pe vremea guvernării lor ... Economia "duduia" în minţile bolnave ale unora, realitatea este cu totul alta, căpşunarii şi constructorii romăni din vestul Europei trimiteau cândva sume mari de bani acasă şi, care ajungeau în consum...Acum, aceştia şi-au regândit poziţiile pe fondul crizei economice iar comerţul românesc este în colaps! Realitatea politică este probabil agitată şi de faptul că urmează ca dosarele unor "grei" (adică şpăgari de frunte ai partidelor) să ajungă acolo unde trebuie. De aici atacul la baionetă a opoziţiei împotriva puterii şi mai ales a mitelor politice negociate în parlament! Râsu-plânsu nu mai este un laitmotiv al rezistenţei faţă de impostura politică ci, el ,va fi înlocuit cu lupta de stradă pentru putere şi bani!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Fw: RÂSUL LA...MORMÂNT!

Autor: Mircea Cărtărescu; Sursa: www.evz.ro

Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uitUna dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.

Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.

Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.

Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.

Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.

Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedrep tăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.

Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.

Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.

Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”

Sursa: http://www.evz.ro


NOTĂ

Am preferat să copiez textul pentru alţii care nu au acces la el şi, mai ales, pentru că în proporţie de 95% mă regăsesc în el... Doar pentru restul de 5 % o spun tranşant, am idei de dreapta din simpla mea cultură politică că dreapta poate aduce bunăstarea necesară unui popor oprimat ca cel român. Dar, trebuie îndeplinită condiţia obligatorie ca hoţii din politică să fie băgaţi la locul lor...Dar care-i partidul de dreapta că aş vrea şi eu să mă înscriu?

vineri, 10 septembrie 2010

S-a suit scroafa-n copac!

Recunosc că m-am abţinut să iau o poziţie vis-a-vis de elucubratiile Olguţei Vasilescu, deputat PSD, cu privire la libertatea presei şi, mai ales, a forumurilor de pe net a acestora care trebuie controlate sa "nu mai scrie măscări la adresa aleşilor popolului"...M-am consolat atunci prin eticheta pusă acestei "ţaţe" profesoare dar... politician(!) care, din dorinţa ei nemărginită de a ieşi pe sticlă, confundă noţiunile, invocă tânăra generaţie doar pentru capital politic şi, mai ales, trecutul ei "vadimist" era suficient pentru mine să nu-i dau importanţa atât de mult dorită!
Azi, tocmai am aflat că un alt ales al "neamului" (prost, in opinia mea!) domnul deputat Prigoană, cel care în hârjoana lui de-a mijoarca cu PD-L, a re-venit în politica "mare" cu o idee "genială" preluată de la deputatul pesedist Vasilescu. Încercarea dlui Prigoană şi a altor tovărăşei de bine de prin parlament, respectiv deputaţii ieşeni, Spînu şi Ciuhodaru, de a pune botniţă presei prin subrdonarea acesteia C.N.A. mi se pare o inepţie la fel de mare ca şi gunoaiele pe baza cărora Silviu Prigoană şi-a construit averile. Un individ cu capul limpede nu poate emite asemenea enormităţi în condiţiile în care ar fi citit legea care reglementează funcţionarea C.N.A. şi ar fi înţeles care sunt competenţele acestei instituţii.
Dar cum România ţine capul de afiş al prostiei politice transmise în direct pe media şi cum, apariţiile pe sticlă sunt "monitorizate" de cei care "taxează politic apariţiile" (adică partidul e în toate!) stau şi mă întreb dacă, nu cumva, botniţa trebuie pusă politicienilor. Iar dacă aceştia apar pe sticlă şi pe net, atunci ar trebui puse semnele distincte care reglementează accesul minorilor: bulina roşie cu interzic sub 18 ani pentru toate emisiunile politice! Oricum, copii nu se uită la astfel de reportaje iar părinţii îi strâng repede pe cei mici din faţa televizorului cînd apar politicieni, pentru ca aceştia să nu audă prostii şi să nu facă cumva micuţii în pat noaptea...

joi, 9 septembrie 2010

Măi să fie! Democraţia îşi arată colţii?

INCREDIBIL!!
Instituţiile statului de drept încep să funcţioneze după 20 de ani de amorţeală cu botniţa apăsată adânc pe "faţă" de către politicienii securişti care au acaparat puterea.
Arestarea marilor "moguli" care se piteau la umbra unor mari imperii media care, în realitate le asigurau "liniştea" dar erau folosite şi ca sursă de şantaj pentru politicieni, este un caz demn de atenţie. Dacă îi dăm crezare dlui SOV atunci, eu, o spun cu toată tăria "JOS PĂLĂRIA BĂSE!"
Da pentru că incipient justiţia se mişcă iar, propria puşculiţă de partid PD-istă a fost retrasă la "peron" cel puţin în rândul doi şi parcă se simte un aer proaspăt.
Este primul semn de normalitate în fieful corupţiei perpetue care este România! Deja, prin Parlament se simte nevoia unor comenzi rapide de pampers....! Cum de ce? Se udă mereu "tovărăşeii" numai când aud de justiţie!
Sper din toată inima că nu va fi un balon de săpun şi ca, obiceiul responsabilităţii faţă de cetăţean să funcţioneze iar,eu, să mă simt protejat în propria-mi ţară. Aştept cu interes să mai fie săltaţi vreo câţiva primari din oraşele mari-din Iaşi, de-un exemplu- şi câţiva foşti miniştri care au deturnat "iresponsabil" bani publici. Şi, de ce nu şi foşti inspectori şcolari judeţeni care sunt părtaşi la jafurile din sistem. Aşteptăm cu mare interes!

joi, 26 august 2010

Lupta pentru identitate la români...

Probabil că, cei care reclamă convingător că suntem o ţară fără elite vizibile şi că suntem condamnaţi prin asta, au mare dreptate... Am înţeles acest lucru abia atunci când am avut ocazia să văd pe viu şi să pătrund în mecanismele societăţii occidentale, sedimentate, ciclic şi policiclic şi ierarhizată corespunzător.

La noi, elitele au fost distruse timp de două generaţii şi lupta (" de clasă", în cazul pesediştilor dar...nu numai a lor!) pentru a nu permite vreo iniţiativă care ar putea duce la o redobândire a unui ideal pierdut este imensă. Pseudoelitele, care se afişează zilnic pe sticlă nu ar avea nicio şansă într-o societate normală care îşi valorizează exponenţii reali...
Nu cred că vreodată am fi avut ocazia să auzim de Adr. Năstase, Iliescu, Vadim Tudor, Voiculescu, Patriciu, Tăriceanu, Becali ş.f.m.a. de teapa lor în condiţiile aplicării unei legi a lustraţiei. Dar, nu numai că nu am avut o astfel de lege dar aceştia au făcut şi "pui" şi-au crescut o proprie "pseudoelită" înregimentată la umbra politicului, cu ajutorul căreia să perpetueze sistemul lor ticălos pe care-l servesc în realitate. Câteva crâmpeie din viaţa pseudo-politică dar original românească (ca şi democraţia!) îmi revin pe retină:
  • candidatura lui Liiceanu la prezidenţiale, cred că în 1992, când se punea problema asanării morale pentru o societate distrusă şi sistematic dezbinată. Atunci, aparatul securisto-pesedist abia îşi consolida puterea economică şi, au distrus din faşă orice încercare de aprobare şi susţinere din partea intelectualităţii a acelei candidaturi, pe care, Liiceanu a declinat-o apoi, buimac...;
  • bararea candidaturii lui Emil Constantinescu pentru un al doilea mandat în anul 2000 şi deja celebra-i evalure "...securitatea m-a învins...";
  • La Iaşi, în 2008, candidatura unui intelectual rasat, confirmat şi peste hotare (după cum "prevăd" cutumele mioritice când, o valoare este mare doar după ce este recunoscută şi "produce" pentru alţii...vezi şi Herta Muller...), respectiv, Dumitru Oprea, a fost batjocorit de ieşeni şi umilit de media şi mai ales de economia subterană înfloritoare locală implicată masiv în sprijinirea candidatului lor, pesedist (faptul că fiţuică locală dovedită şantajistă cândva acum s-a ridicat împotriva stăpânului dovedit fost informator secu', nu mai are importanţă; la pesedişti pedigree-ul este, se pare, cel puţin fost turnător sau odraslă de securist/ torţionar comunist, etc) ...
La un moment dat a apărut o speranţă, tinerii politicieni. M-am raliat şi eu celor care am sprijinit tinerii în politică, în speranţa ridicării unei generaţii nepătate, responsabile pentru români şi România cei care, peste ani, vor readuce o elită productivă la conducerea ţării... Speranţe deşarte, mentorii lor, "seniorii", au avut grijă de viitorul politic al ţării, i-au inoculat cu "know-how-ul" mizeriei, iresponsabilităţii şi hoţiei. Vai, dar ce mai promiteau acum câţiva ani alde Ponta, Antonescu, Boureanu, Videanu, Boc, Bogdan Olteanu...
Dar, ca şi în fotbalul mioritic unde se pricep toţi şi aceştia..."s-au născut şi vor muri speranţe...", în politică şi pseudoelite ale neocapitalismului românesc!

P.S. Un grohăit prelung circulă pe net...Adrian Paunescu ni se confesează într-o scrisoare adresată mezinei familiei sale aruncând cu lături aşa cum ştie el mai bine şi cum lupta de clasă la învăţat... Ne arată cum, partidul actual de dreapta îl "silueşte" dar, nu uită să arunce (iresponsabil după părerea mea!) bezele băloase către moguliada care îl sprijină... Parte a unei conspiraţii politice mizerabile a celor care au condus la distrugere România şi care nu se împacă cu ideea de a nu mai fi decidenţi pe banul public, Păunescu, confirmă încă o dată -definitiv!- că, probabil, este un foarte mare poet dar...un nimeni ca om, cu un caracter de securist notoriu...

Nu sunt un apărător a actualului partid principal de guvernământ dar, sprijin din toată fiinţa mea, crearea unei elite reale în România şi de aceea consider că, epurarea masivă a actualei "clase politice" este o obligaţie morală pentru toţi acei care simt româneşte...

marți, 17 august 2010

Culmea nesimţirii în politica mioritică

O iniţiativă legislativă a unei gloate de tovarăşi de bine adunaţi într-un partid istoric şi care au jefuit bine România în ultimii ani este demnă de tot interesul. Astfel, dl Varujan Vosganian, fost ministru de finanţe, susţine că "trebuie modificată legislaţia astfel încât, statul se obligă ca în termen de 30 de zile să returneze TVA-ul şi desemeni, se obligă să dispară arieratele..." (datoriile către furnizorii de servicii publice ...)
Păi tocmai "partidul -arierate "să vină cu asemenea iniţiative ne mişcă până la lacrimi...Acum ceva timp, la o emisiune moderată de Robert Turcescu, era invitat şi "limbăul de serviciu" Ludovic Orban, fost ministru a transporturilor. Un individ sub-obscur în opinia mea, cu glagorie subţire (dar, suficientă partidului dlui!) dar cu un tupeu debordant, puternic. La întrebarea lui Turcescu " de ce sunt încă arierate din anul 2005 şi astfel guvernul actual a trebuit să facă eforturi imense pentru a le achita?", dl. Orban, nu s-a precipitat ci, a ţipat aproape ţanţoş cu o minciună tipic politică " România era o ţară prosperă pe vremea guvernării dlor...!!!"
Da, economia duduia în mintea şubredă a tăricenilor, toate datele statistice erau cosmetizate, poporului i se serveau minciuni zilnice despre consum...România era ţara consumului perpetuu. Banii rezultaţi din vânzările unor active mari, bănci (BCR, de-un exemplu) s-au evaporat pe "consum". Au apărut peste 600000 de posturi administrative, bugetare, agenţii şi agenturi care să lucreze doar pentru ei, să cosmetizeze şi să mistifice totul, într-o debandadă totală şi iresponsabilă faţă de cetăţean. Sume imense de bani s-au scurs pe studii de impact şi către firmele căpuşe-politice care au primit proiectarea megaproiectelor susţinute de fel de fel de baroni liberali regionali, unul fiind Fenechiu de la Iaşi, cu celebra-i autostradă Tg. Mureş- Iaşi-Odessa şi multe, foarte multe altele. Educaţia a consumat iresponsabil bani, unităţi şcolare construite tot la cheremul baronilor locali şi care acum se închid din lipsă de elevi, construcţii decontate şi care nu se văd din pământ, campusuri şcolare, dotări ...ce mai, jaf curat!
În domeniul sănătăţii cam aceeaşi situaţie dezastruoasă. Trebuiau sume imense pentru a convinge populaţia "turmentată" de atâta bunăstare liberală şi pesedistă. Pe mine m-a oripilat debandada şi risipa imensă de resurse din campaniile electorale. Toate blocurile din Iaşi erau acoperite de bannere imense care au costuri foarte mari. Probabil toate acestea s-au realizat pe banii contribuabililor. Am văzut campanii electorale în ţările civilizate şi sincer m-am îngrozit de atâta nesimţire şi fanfaronadă ieftină pentru o ţară atât de săracă (la propriu şi probabil şi la figurat!) . Da astfel au manipulat tovărăşeii liberali o populaţie credulă, pentru că realitatea ar fi trebuit să-i scoată de pe terenul politic, măcar pentru 4 ani.
Practic tupeul liberal exprimat prin "guriştii" lor de serviciu mi se pare iresponsabilitate crasă şi lipsă de elementar bun simţ. Dar, în politica mioritică aşa ceva nu este o virtute ci, un defect şi, eşti eliminat de "concurenţă"...
Calculul şubred făcut de liberali cu iniţiativa lor legislativă arată de fapt cât se poate de convingător frica de alegeri anticipate şi posibilitate "copy-paste" pentru actualii guvernanţi care ,vor da şi ei pomeni electorale, ca şi predecesorii lor.

Trezeşte-te România!

"Atunci când cineva nu se mai simte liber, potrivit propriei definiţii a libertăţii, are alternativă: pleacă. Atunci când există nişte constrângeri, poţi să le accepţi sau nu."
ROBERT TURCESCU, ziarist

Am început cu vorbele de duh ale ziaristului demisionar de la mega-trustul media patronat de unul dintre cei mai controversaţi indivizi ai capitalismului de carton sau ...original românesc, respectiv SOV. Întotdeauna l-am admirat pe Robert pentru "cocoaşa" lui dreapta, deontologică, într-un domeniu în care mitocănia, grotescul, minciuna şi ticăloşia politică sunt "adevăruri cosmetizate" cu care românii se hrănesc sistematic.
Dacă cineva mai are vreun dubiu cu privire la forţa de manipulare prin media a populaţiei, atunci un studiu de caz pe postul OTV şi circul "marcă înregistrată" Dan Diaconescu este convingător... Acest şarlatan şantajist se crede buricul universului (probabil cărăcălean!) şi invită fel de fel de cetăţeni de bine care nu-s în stare să îngâime 3 cuvinte coerent pentru a convinge despre demersul lui politic cu Partidul Poporului. Care partid, care popor? Să fim cinstiţi, nici pe vremea "dictaturilor" medievale, pe vremea lui Ţepeş, domnul nu conducea de unul singur, avea adunarea boierilor... Păi dacă acest individ subţire prosteşte cetăţenii fără ca CNA să se autosesizeze mie mi se pare extrem de grav... Politicianul providenţial care se crede acest Diaconescu este sinonim cu prostia acestui popor păcălit sistematic de fel de fel de şarlatani prin intermediul mass media (trustul Felix motanu este identic...) şi care, odată legitimaţi politic prin vot îşi bat joc timp de 4 ani de România. Şi, cum românul este cunoscut cu mintea scurtă acesta se lasă "îmbrobodit" din nou şi iese la vot conferind legitimitate altor hoarde de...neica nimeni pentru a fi din nou, batjocorit!

marți, 3 august 2010

Preţul secretului faţă de contribuabil...

Secretomania care acoperă majoritatea marilor proiecte finanţate din bani publici în România ne arată în fapt că transparenţa cheltuirii fondurilor lipseşte total. Toate marile proiecte costisitoare pentru contribuabilul de rând au fost secretizate tocmai pentru a nu se cunoaşte ceea ce democratic, constituţional, ar trebui cunoscut de românii care muncesc. Astfel, după bruma de "democraţie" originală, avem şi o "economie" originală, în spatele căreia se ascund afaceri imense în care partea semnatară română, cu certitudine câştigă sume imense pe spatele ...contribuabilului şi cu complicitatea firmelor occidentale! Şi astfel, banii destul de necesari altor domenii bugetare, în educaţie, sănătate, cultură, apărare...niciodată nu ajung, pentru că sunt drenaţi clientelar către adevărate filiere de spoliere a banului public din România! Nu am auzit niciodată de răspunderea guvernamentală şi individuală a vreunui politician care să plătească pentru jaful bine regizat asupra banilor publici, fie ei: Mitrea, Necolaiciuc, Tăriceanu, Dan Ioan Popescu ş.f.m.a. foşti dar, şi cei actuali, Videanu, Berceanu, Blaga... În România toţi politicienii sunt peste lege, ei doar fac legile, ei numesc judecătorii şi conducerile instituţiilor de control, aşa că ei trebuiesc apăraţi...
In România preţul unui km de autostradă este dublu faţă de oriunde aiurea pe mapamond şi, unde condiţiile naturale sunt mult mai vitrege (Croaţia, Bulgaria, Turcia, Austria, Italia, etc), deja, celebrul contract Bechtel fiind de răsunet mondial. Apoi, retehnologizarea de la Porţile de Fier I, EADS, Siveco, Electrica Moldova, Electrica Banat, Eon, Rompetrol, SNCFR, Remin- platforma continentală a Mării Negre, Roşia Montană, autostrăzile proiectate şi cu studii de impact care au jecmănit iresponsabil banii publici fără a exista resurse vreodată pentru a fi şi realizate (exemplu: Tg.Mureş-Iaşi-Odessa sau măcar dublarea E 85 pe Valea Siretului...), etc.
La căile ferate este un adevărat dezastru, menţionat şi în documentele oficiale ale UE privind siguranţa transporturilor şi, an de an, se pompează şi se spală miliarde de euro în "infrastructură"... Acelaşi lucru se întâmplă cu şoselele şi autostrăzile...atâtea câte avem! Aşa au apărut "baronii" asfaltului (de proastă calitate!) care sunt parte a sistemelor politice clientelare pentru căpuşarea banului public.
România este ţara unde totul este multiplicat cu cel puţin 50%, adică preţul real plus şpaga de rigoare pentru clientelele politice care semnează contractul cu cine trebuie. În rest, totul este tăcere, traficul de influenţa şi mita capătă definiţii moderne, adică cică este "lobby"...şi, de aici şi secretizarea clauzelor!! Şi când vezi că unii şi alţii toacă alţi bani publici pe un altfel de lobby, turistic, când tu nu ai niciun fel de infrastructură, drept că-ţi vine să emigrezi de atâta incompetenţă sau, poate, de hoţie camuflată!

vineri, 30 iulie 2010

Cetăţeanul Neculau Ctin faţă cu reacţiunea s-au... unde naiba-i rudotelul!

Faptul că anumiţi indivizi pricopsiţi în munca cu ...vorba, dintre cei care vând politicieneşte iluzii populaţiei credule, se consideră buricul universului ...mioritic /bahluvian nu-i o mare noutate! Dar, când emiţi elucubraţii bolnave pe bandă rulantă, jignind un spectru larg de populaţie care a avut curajul de a se prezenta la vot şi de a vota un mai bine sperat doar de ei, este deja o problemă extrem de gravă!
Numitul Neculau Constantin, de profesie consilier local pesedist şi băgător de seamă, adică salariat la S.C. Fotbal S.A. -finanţată majoritar din bani publici -fost viceprimar şi mare aspirant la un nou fotoliu prin şantajul ordinar pesedist local şi-a permis să emită următoarea tâmpenie politică în conferinţa de presă a partidului său "...dacă prind unul care l-a votat pe Băsescu îl bat cu capul de toţi pereţii şi îl pun să-mi dea cei 25% cât mi-a scăzut salariul...!"
Maniera şocantă a acestei manifestări huliganice sau mai bine zis politice, specifică partidului dlui Neculau Ctin, nu trebuie să ne mire, mai ales că dlui are o veche carte de vizită de peremist vadimist unde s-a şcolit bine! Dl Neculau cred că şi-a dat curs frustrărilor vis-a-vis de insuficienţele care îl tot umbresc în ultima vreme. Se vrea din nou la tain ca viceprimar iar boghii nu-s chiar aşa de tonţi precum crede el, şpăgile de odinioară cu banul public nu mai curg, autorizaţiile de construcţii pe care le ordona cândva nu mai sunt ce-au fost, iar viloiul său din fundul Buciumului, undeva pe lângă popimea acaparatoare de terenuri şi averi nemuncite, solicită cheltuieli nemăsurate.
Pericolul Băsescu enervează deja multă lume! Cei care au sperat că vor reajunge la banul public imediat şi la posturile calde aducătoare de mită nu mai au răbdare. Vadimi, Voiculeşti, Patricieni, Vânturi, Stăneşti, moguli şi mogulaşi, cu toţii sunt foarte nervoşi. Dosarele lor penale au început să fie luate la puricat...
Să fim oneşti, Băsescu, şi-a propus renovarea României. Instituţiile statului de drept dau semne de independenţă faţă de oligarhiile şantajului şi mitei organizate de tip pesedisto-penelist. Statul social conceput în manieră cvasi-jefuitoare de Iliescu şi camarilele sale nu mai este de actualitate. Toate instituţiile statului coercitiv corupt prin care pesediştii au distrus în fapt România dau semne de independenţă. Celulele pesediste unde corupţia colcăie încă, în Iaşi, Constanţa, Dolj, Teleorman, Vrancea...încep să le tremure nădragii. Nimic nu mai este cum era!
Oricum, drumul spre o Românie demnă, social, economic şi cultural este foarte lung. Să nu ne amăgim că va fi uşor. Piedicile sunt numeroase iar jefuitorii noştri stau la colţ cu tot arsenalul lor media cu care punctează zilnic, antene, realităţi cosmetizate, etc.
Trebuie răbdare şi solidaritate cu cei care doresc renovarea României.
Eu, sper să nu-mi mai fie ruşine de cetăţenia mea, iar indivizi ca Neculau Ctin să ajungă acolo unde le este locul, în mahalaua politică a nesimţirii şi iresponsabilităţii! Iar dacă, ieşenii concep un asemenea comportament îl vor realege pe tov. Neculau, la o adică cine se aseamănă se adună!
Aaa şi, să nu uit EU AM VOTAT BĂSESCU!

duminică, 25 iulie 2010

SUNNY BEACH, iulie 2010







Prin comparaţie, Sunny Beach este "perla" litoralului sudic bulgăresc al Mării Negre, aşa cum, Zlatnâi Piasaţâi (Nisipurile de Aur) este considerată "perla" litoralului nordic. O mare ensitate de hoteluri, în majoritatea lor, nou construite după anul 1990, în majoritatea lor clasificate peste 3*... Golful liniştit pe care se întinde staţiunea şi plaja largă de la Sunny Beach cu lăţimi cuprinse între 6o-100 metri, separate de un şir de dune înalte (10-12 metri) cu relief tipic interdunar, mici lagune şi limanuri mlăştinoase şi vegetaţie psamofilă tipică. Orizontul golfului dintre Capul Emine şi insula Nessebar (acum, devenită peninsulă prin legarea sa de ţărm cu un dig...) este dominat de siluetele hotelurilor din cele 4 staţiuni heliomarine: Elenite (cea mai nouă!), Sveti Vlas (cea mai cosmopolită), Sunny Beach şi Nesebar-ul Nou, continental. După Nesebar-ul Nou urmează intrarea în Golful Burgas... Golful de la SunnyBeach este spectaculos, cu un relief litoral care scade treaptat în altitudine dinspre Capul Emine, de la faleza înaltă, albă, care străluceşte întreaga zi în soare şi pe care se înşiră în trepte complexe rezidenţiale ultramoderne spre Nessebar. Frumuseţea peisajului este determinată de prezenţa culmilor calcaroase ale Masivului Kamciska Planina, care nu depăşeşte 400-450 metri în zona ţărmului. Pe şoseaua principală care însoţeşte ţărmul Mării Negre, care leagă oraşele Varna şi Burgas, pot fi văzute exemplare de şacali, speriaţi de traficul dens sau, care... apar din curiozitatea lor pentru fotografii misterioase.

DE CE LITORALUL BULGARIEI ESTE MAI BINE PUS ÎN VALOARE PENTRU TURISMUL ESTIVAL HELIOMARIN SPRE DEOSEBIRE DE CEL AL ROMÂNIEI?
  • Infrastructura rutieră este la fel de proastă în ambele state, drumuri slab întreţinute sau chiar pline de gropi, mai ales pe litoralul nordic bulgăresc;
  • Infrastructura aeronautică însă foarte bună la bulgari, prin punerea în valoare a celor două aeroporturi: Varna şi Burgas;
  • În Bulgaria, foarte mulţi turişti străini din ţările vest-europene (Germania, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Belgia, Spania, Finlanda) şi mai ales din est (Rusia, în mod deosebit, dar şi din Ucraina sau Moldova) şi mulţi români!;
  • Comparativ, în 2010 Bulgaria are contractate peste 1,5 milioane locuri, în hotelurile litorale, pe când România are sub 30000 de locuri pentru străini;
  • Bulgaria a câştigat clar piaţa estică, unde extremul orient rus este bine informat asupra oportunităţilor turistice bulgăreşti şi de unde vin peste 50% din turiştii străini;
  • Interesul pentru promovarea turismului sunt extrem de vizibile, nu cunosc dacă există vreun minister de resort, dar există un canal permanent în 3 limbi de circulaţie "Bulgaria info channel", activ, de mare impact în promovarea serviciilor turistice;
  • Serviciile turistice sunt incomparabil calitativ mult peste cele din România, bulgarii au înţeles ce înseamnă să îţi arăţi disponibilitatea şi profesionalismul în turism. Noi, românii, niciodată nu vom fi în stare să facem un turism elevat pentru că, nativ, nu avem capacitatea să învăţăm din experienţa altora;
  • Paleta distractivă este largă şi nu foarte scumpă în Bulgaria, comparativ cu cea din România (sport extrem, mini-golf, aqua-park-uri)...
  • etc.

miercuri, 21 iulie 2010

Pe "Coasta de Argint"...bulgărească!







...veneam pentru a treia oară pe litoralul bulgăresc al Mării Negre şi, ca de fiecare dată, mă încerca câte un sentiment a insuficienţei temporale faţă de necesităţile cunoaşterii!
De această dată, am ajuns la Capul Caliacra şi mi s-au redeschis în memorie "cicatrici "mai vechi, de unde denumirea de "coastă de argint" ? Ştiam că termenul fusese adăstat de Societatea Geografică franceză încă de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru ţărmul atlantic basc...francez, în zona Biarritz.
La Capul Caliacra, mergând la pas prin cetatea veche turcească aflată pe promontoriul peninsular, am căutat în zadar în apele mării care se loveau parcă la comandă de faleza înaltă de cca 130 de metri, vreo focă de ...Caliacra! Monachus albiventer după cum ne-o prezenta prof. univ. Ioan Pişota pe vremea studenţiei la Bucureşti, era unul dintre puţinele mamifere prezente în zonă şi o atracţie pentru turişti...Este citată de George Vâlsan pe la 1924 într-un articol denumit "Coasta de Argint" şi tipărit în Anuarul Societăţii Regale Române de Geografie. Habitatul focilor era ţărmul înalt calcaros cuprins între Şabla şi Caliacra, cu o faleză roşietică (feroasă) care delimitează platoul vechi sarmatic şi care, este străpunsă de un carst de ţărm cu peşteri inundate care, se constituiau într-un adăpost perfect şi un echilibru pentru procurarea hranei...Ţărmurile falezei sunt afectate de procese gravitaţionale, blocurile de stânci prăvălindu-se haotic sub impulsul eroziunii marine şi gravitaţiei terestre.
Dar, nu m-am lămurit deplin asupra denumirii coastei...Geograful Gh. Munteanu-Murgoci aflat în anul 1913 în croazieră pe Marea Neagră denumeşte această zonă "Coasta de Argint". În anul 1928 la Balcic apare ziarul "Coasta de Argint"! Cred că albul calcarelor cretoase pe alocuri, din care sunt construite casele vechi ale pescarilor şi gardurile gospodăriilor să fi fost un motiv...Ba, chiar bucătarul german a Reginei Maria încercase să acrediteze un produs gastronomic înnăbuşit, preparat după o reţetă franţuzească şi adaptat tradiţiilor bucătăriei locale denumit "Coasta de Argint"!
Dar, mai curând tufele dese şi albicioase de peliniţă mătăsoasă (plantă calcificolă) credem să fi stat la baza deciziei denumirii de "Coasta de Argint" pentru Dobrogea de Sus submediterneeană delimitată şi de "brâul smochinilor"...
***
La Balcic, "ruptura" dintre oraşul nou, cel de sus, comunist cu blocuri care au aspect de ...bidonville sud-american (dezastruos!) şi oraşul de jos, cu portul său , adică oraşul vechi...alb, cu ziduri calcaroase...
Castelul Reginei Maria, de fapt un imens şi plăcut ansamblu arhitectonic ,riguros construit într-o abordare multiculturală, inclusiv din punct de vedere arhitectural, ne demonstrează peste timp că bunul gust, asociat cu modestia şi dragostea faţă de frumosul înconjurător pot coabita într-o armonie aproape perfectă...Valoarea peisagistică a întregului ansamblu este imensă. Izvoarele de versant captate, cascadă înaltă de cca 10 metri, lacurile cu nuferi, arborii rari, toate creionează un bun gust rafinat. Probabil am avut şansa să vizităm zona la apogeul exploziei ...vegetaţiei!
Parcul complexului arhitectural a Reginei Maria este minuţios organizat de specialişti peisagişti de mare talent. Pe aleile calcarose amenajate în cea mai mare parte în trepte, paşii întâlnesc asociaţii vegetale şi floristice deosebite. De la arbori rari de Ginko biloba (arborele pagodelor din China), la ficuşi înfloriţi şi înmiresmaţi, magnolii, salcâmi japonezi, nuci negri, imensul Metasequoia (originar din China, fosilă Pliocenă, cca 5 mil. ani în urmă...), tise, zade, plopi albi şi platani seculari, castani meridionali şi orientali, varietăţi de tuia, frasini şi pini mediteraneeni... vegetaţie agăţătoare cu iedere şi vulturică sau viţă sălbatecă, rozariumul cu varietăţi de trandafiri integrat în jurul acvariului treflat plin cu nuferi rozii, sectorul cactuşilor..., capela ortodoxă, vila lui Nicolae, casa de oaspeţi, vila lui Alexander, totul armonios volumetric integrat.
Da, voi reveni cu mare plăcere la Balcic oricând paşii mă vor purta prin zonă!

marți, 20 iulie 2010

Impresii de vacanţă (2010) sau despre plecarea şi revenirea din criză!






Serbia, 5 iunie 2010

Cu un an în urmă, am traversat Serbia de la nord-est spre sud şi am făcut atunci comparaţii pertinente asupra evoluţiilor potrivnice a acestui popor pe fondul imenselor tulburări interetnice care s-au succedat pe toată durata anilor 1990 şi până în 2006...Văzusem Belgardul imediat după bombardarea lui de către americani în 1999 şi am fost chiar atunci plăcut impresionat de reaşezarea comunităţilor şi capacitatea de autoregenerare a acestora în ciuda dictaturilor politice care s-au succedat. Acum un an, am vrut să intru în Kosovo, dar nu a fost posibil din cauze conjuncturale locale...
Ori de câte ori am trecut prin Cazanele Dunării, pe malul românesc, nutream speranţa că voi reuşi să admir peisajul carstic impunător şi de pe malul sârbesc...Aveam mereu impresia că este mai atractiv, mai spectaculos şi chiar mai bine întreţinută reţeaua lor rutieră...
***
Acum, cu prilejul Congresului Societăţii Române (fostă Regală) de Geografie desfăşurat la Drobeta Tr. Severin, am revenit pentru o zi în Serbia pentru a vizita zona de graniţă şi de a intra în contact cu românii din Valea Timokului şi Craina sârbească de sud-est...
GHERDAP, în limba sârbă are sens de "stânci în albie...", adică ape repezi cu stâncării. De aceea cele două hidrocentrale şi lacurile aferente de pe Dunăre au fost "botezate" de sârbi, Gherdap I şi II, sau pe româneşte "Porţile de Fier I şi II".
Da, Cazanele Dunării cu defileul care în zona de maximă îngustare are abia 130 de metri., parcă sunt mult mai spectaculoase de pe malul sârbesc. Chiar şi elementele antropice definitorii ale Cazanelor ...româneşti, Mănăstirea Mraconia şi sculptura în stâncă a lui Decebal (executată la comanda lui Iosif Constantin Drăgan) par mai impunătoare...Doar drumul care străbate defileul românesc între Orşova şi Moldova Nouă este o catastrofă, mereu este închis din cauza slabelor consolidări de versant şi...nu numai!
Defileul se poate admira în toată splendoarea lui de la înălţimea şoselei sârbeşti care străbate numeroase tuneluri printr-o zonă carstică plină de necunoscut.
Mănăstirea Malainiţa este unica în care se încalcă legislaţia sârbă religioasă, deci este ilegală. Ea este a românilor timoceni iar stareţul recunoscut de biserica ortodoxă română (provenit dintr-o familie mixtă, cu tatăl sârb şi mama româncă) este mereu ameninţat de autorităţile sârbeşti! Vizita noastră se pare că a adus un plus de siguranţă printre satele timocene, unele 100% româneşti şi cu locuitori care încă, nu ştiu a grăi sârbeşte! (www.geo-sgr.ro)
Zona are un imens potenţial turistic natural şi antropic. Noi, am vizitat oraşul minier Majdanpek, care, în opinia mea, nu seamănă deloc cu oricare dintre oraşele miniere româneşti, de la dotările edilitare până la aspectul gospodăriri comunitare. Spre exemplu, aici sunt două imense săli de sport (echipa acestui mic orăşel cca 25000 loc., a fost campioana Serbiei la baschet şi a făcut furori în ligile europene!), numeroase terenuri de sport, două terenuri de fotbal cu tribune şi spaţii de recuperare. Dealtfel, toate comunităţile vizitate (Delj Mladenovac, Kladova) ne-au demonstrat ataşament pentru sport şi mişcare în aer liber sau pentru proiecte educative. La Delj Mladenovac, echipele de scout (cercetaşi) participau activ la un proiect de ecologizare dedicat Zilei Mondiale a Mediului, iar şcoala şi gimnaziul local au dotări impresionante pentru activităţile recreative şi sportive (sală modernă, terenuri numeroase dotate cu gazon sintetic, etc). Negotin şi Kladova sunt două orăşele dunărene active pentru transportul fluvial şi care tîrguri comerciale de importanţă regională pentru românii timoceni.
Peştera Racovăţ situată în apropierea oraşului Majdanpek este o bijuterie carstică, relativ bine pusă în valoare şi cu un potenţial de valorificat în viitor... Vizibilitatea acesteia şi prin strategia de marketing turistic ne conduce la ideea unui viitor bun şi de perspectivă a zonei, inclusiv prin integrarea transfrontalieră a zonei, cu România.

Cine-i vinovat de jalea din educatia românească?

Sistemul educaţional românesc care se comportă total anti-sistemic faţă de teoria generală arhicunoscută, cu caracter integrator şi complementar, a devenit dintr-o dată subiectul de bază a analiştilor de politici publice (mulţi autointitulaţi) din această vară, în urma rezultatelor realizate de absolvenţii de liceu la bacaluareatul 2010.
Unii analişti, din domeniul universitarilor mai ales, uită că sunt parte a sistemului şi aruncă bolovanul în cârca cadrelor didactice şi a ministerului care, în opinia lor (politică şi nu ca o analiză de politici educaţionale pertinentă!) este responsabil că finalitatea procesului educaţional preuniversitar lasă total de dorit.
Da, sistemul educaţional este la pământ, atât cel preuniveristar cât şi cel universitar...Unica deosebire este că universităţile s-au transformat repede în boutiq-uri de eliberat diplome, adică s-au pliat pe originala economie românească, pe când, liceele mai au de aşteptat până să devină şi ele...autofinanţate şi cu salarii exorbitante pentru profesori!
Sistemul este în colaps pentru că toţi miniştrii educaţiei, cu excepţia lui Marga şi Miclea, au fost catastrofali, sau înconjurat de nulităţi de partid (e) şi au mimat reforme de "imagine" şi atât...
Guriştii politici ţipă la unison că actualul ministru, Funeriu, a clacat profesional "pentru că nu cunoaşte sistemul!". Da, probabil că acesta nu cunoaşte sistemul bine articulat al şpăgilor, a hoţiei generalizate care domină şcoala românească "unde totul este o marfă, deci e de vânzare...!", acolo unde toate ierarhiile nu sunt întâmplătoare, de la cancelarii la absolvenţi, etc.
Da, şcoala românească este bolnavă din toate punctele de vedere, nu are nicio legătură reală cu piaţa muncii, iar numărul absenţelor motivate pe care elevii reuşesc să le aibă, confirmă cu tărie că avem generaţii de bolnavi în serie... Asta în condiţiile în care sunt trecute în cataloage toate absenţele şi mai ales, sunt verificate scutirile medicale !!
Este clar că, curricula românească, atât de "reformată" este departe de a forma competenţe pentru societatea cunoaşterii. Cei cca 0,15-0,20% olimpici internaţionali sunt acei copii de geniu care ar reuşi şi fără ...profesori, adică autodidacţi. Ce ne facem cu ceilalţi 99,8% dintre absolvenţi care, nu ştiu să scrie româneşte, să redacteze o cerere sau un simplu şi elementar CV? Rezultatele bac-ului 2010 sunt şi aşa mistificate, în continuare se copie, se corectează după cum doresc ...politicienii, altfel spus rezultatele sunt departe de adevăr, în opinia mea cam cu încă 15-20 %!
Ministru Funeriu are o imensă şansă pentru a reuşi. Să dinamiteze total sistemul, tocmai prin necunoaşterea invocată de ...însuşi sistemul mitei, să epureze total ministerul plin de directori incapabili şi cu comportament de vătafi, să distrugă din temelii mafia manualelor printr-o liberalizare totală şi organizarea de concursuri reale în care principalii autori actuali (universitari şi angajaţi ai ministerului să nu aibă drept de participare) să pună accent pe competenţă şi moralitate profesională prin depolitizarea ministerului şi a deconcetratelor. Este unica şi imensa lui şansă de a rămâne în istoria educaţiei româneşti. Din câte îl ştiu este capabil de aşa ceva, singura problemă este a spirjinului politic pentru acest lucru şi, sincer, îl cam compătimesc....

joi, 8 iulie 2010

CATEDRALA NEAMULUI...PROST!

Faptul că ideea acestei mega-construcţii a trecut de la stadiul de germene, încolţit în megalomania cvasi-dominantă a "înaltelor feţe bisericeşti" din Dealu Patriarhiei, la cel de proiect nu mai miră pe nimeni. Numai faptul că, formele de manipulare, justificative, asupra prostimii de rând capătă aspecte groteşti...
Auzim de la cea mai "înaltă faţă...ortodoxă" că doar în vremuri de recesiune şi criză au fost durate cele mai impunătoare edificii. "Clasici" în viaţă din zona politicului susţin şi ei chiar că piramidele din Egipt într-o astfel de perioadă au fost durate...
Nu pot să nu fac corelaţii simple între imensa avere economică a bisericii ortodoxe, traiul de lux în care îşi duce "cotidianul" popimea şi...idealul creştin şi rolul bisericii într-o societate în derivă. şi nu , într-una a cunoaşterii şi democraţiei. Dacă comparăm modul cum biserica ortodoxă şi cea romano-catolică îşi înţeleg menirea, vom vedea lesne că există o mare diferenţă. Rolul omului, sprijinirea aproapelui, practica socială pentru cei neajutoraţi nu prea transpiră la biserica ortodoxă...Ba chiar din contra!
Faptul că se vor cheltui sute de milioane de euro pentru a ridica o catedrală mare cât o sală polivalentă pentru cca 6000-8000 de ...enoriaşi, în aceste vremuri de criză, probabil cu mare ajutor din bani publici guvernamentali, mi se pare sinucidere curată, atât pentru bugetul sărăcăcios cât mai ales pentru români. Am afirmat de nenumărate ori că problema bugetului României nu este lipsa resurselor financiare, ci modul şi mentalitatea jafului în împărţirea acestora este marea problemă.
Rolul pe care biserica ortodoxă o are în societate şi încălcarea flagrantă a constituţiei Romîniei prin nerspectarea caracterului laic al educaţie (de exemplu) ne aduce, din nou, spre stadiul de stat-bananier bisericesc, ceva în genul Greciei. Puterea popimii în general ca agenţi electorali şi , nu numai, crează un pericol imens asupra democraţiei însăşi şi pentru viitorul ţării. Nemaivorbind de corupţia instituţională arhicunoscută în rândul marilor vectori de imagine ai bisericii ortodoxe, de imensul "văl" al tăcerilor asupra colaborării cu securitatea fostă şi, probabil şi cu actualele noi structuri înfiinţate ne arată de fapt că rolul bisericii este mai mult economic decât...social! Jaful la care "feţele bisericeşti" se dedau permanent asupra bunului public, prin deturnări de fonduri în interesul bisericii, prin restituiri samavolnice de păduri şi terenuri ne face să ne întoarcem cu peste 150 de ani în urmă!!
Cred că Alexandru Ioan Cuza, ctitorul real al României moderne (apoi, casa regală a menţinut doar trendul şi prin echidistanţă a definit "opera"!) se întoarce în mormânt la actualele samavolnicii la care populaţia acestei ţări este supusă, inclusiv de biserica care se vrea naţională şi în sprijinul maselor oprimate.
Averea BOR este evaluată de băncile occidentale la 24-30 miliarde de euro. Cred că reforma statului s-ar putea face lesne cu aceşti bani şi ar fi suficiente resurse pentru o catedrală mai mică a neamului românesc ortodox şi nu una, de tip fanariot şi de neam ...prost, cum se întâmplă în realitate.

luni, 5 iulie 2010

ROŞIA MONTANĂ sau despre testul maturităţii societăţii civile româneşti

NOTĂ INTRODUCTIVĂ
Materialul de mai jos mi-a parvenit prin intermediul poştei electronice şi se vrea, alături de alte numeroase iniţiative, într-un semnal al disperării faţă de un ideal naţional şi, faţă de implicare reală a societăţii civile-atât cât ea mai există!- pentru ceea ce considerăm un caz real transfrontalier, ROŞIA MONTANĂ! Recunosc că de-a lungul ultimilor ani am primit numeroase luări de poziţie asupra cazului, am participat la strângeri de semnături, eu însămi am semnat on-line scrisori publice. Dar, mai prin iarnă un astfel de "mesaj" bine aranjat în creuzetul demagogic al partidelor politice ne "informa" despre implicarea masivă în luarea deciziei finale în subiectul de faţă a tandemului Berceanu-Videanu!!
La o primă vedere nu am dat crezare manipulării ordinarem dar se pare că, un sâmbure de adevăr pluteşte pe undeva prin ...Palatul Victoria!
Aştept cu real interes implicarea "slujbaşului de serviciu" -permanent!- al democraţiei mioritice şi în problema respectivă, adică, a preşedintelui Băsescu. Să vedem dacă, ia "taurii" de coarne şi dă de pământ cu ei, cu "puşculiţa de aur a PD-ului", cum respectivul grup se autointitulează?
***

MATERIALUL TREBUIE SĂ CIRCULE. E singura formă de protest deocamdată. Sunt informaţii despre Roşia Montană şi despre valoarea ei fizică, despre valoarea ei spirituală a zonei şi mai ales despre valoarea românului si a României, aici şi în lume. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur uriaş ce nu va putea fi măsurat nicicând în bani! Am găsit ghidul local recomandat (clandestin, în şoaptă, la ureche! - dureros!) care ştie foarte multe (nu din presă!) si care ne-a dus în adâncurile pământului. Şi mai ales ale istoriei... Si când am ieşit la suprafaţă ne-am dat seama în ce hău fără fund de fapt suntem pe cale să fim aruncaţi.

" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din România, fiind atestată de la anul 131 dupa Hristos.

..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu...

..In Rosia, stradutele înguste şi pietruite, casele de patrimoniu, construite în stil baroc de arhitecţi italieni ("Strada siciliană"), în urma cu aproape două sute de ani, te transportă în alt timp...

...Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plăteşte statului român compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri pătraţi," inima de aur a Apusenilor".
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi încă şapte ani de-acum încolo!

..Vedem zilnic cum angajaţii companiei intră în galerii, sub pretextul că iau probe si fac măsurători, până ce vor începe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controlează dacă iau sau nu iau aur de-acolo...

Despre zăcământul de uraniu de aici considerat a fi cel mai pur din Europa nu se suflă o vorbă! Chiar dacă parţial acest zăcământ de uraniu a fost exploatat de ruşi ca pradă de război, rezervele conţinute în masa de steril sunt de mare puritate şi chiar facile pentru o exploatare rapidă. Dezinformarea este principala armă utilizată de către toţi cei implicaţi în mişelia cu mulţi bani de la ROŞIA MONTANĂ...

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Dacă măcar un singur om va rămâne aici şi nu-şi va vinde proprietatea, compania nu va putea să treacă peste el. Cred cu tărie că nu ne luptăm cu morile de vânt şi că lupta noastră nu e iî zadar.Nu se poate sa scoţi o localitate în afara existenţei, pentru că vrea o companie străină să le ia acest drept în numele lăcomiei. Dacă litigiul cu Gold ar mai ţine o sută de ani, rezistenţa Roşiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmăreşte compania. Poate dacă românii şi-ar lua un petic de pământ pe dealurile acestea şi nu l-ar ceda în ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorţi de izbândă, în vecii vecilor! Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastră, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului că nu suntem aşa puţini, că avem şi pe alţii de partea noastră. Să facem şi noi acţiuni de intimidare, aşa cum fac ei, nu doar sa tăcem şi să înghiţim! Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptători împotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici în ruptul capului. Oricâţi bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecăm. Mie să-mi dea America toată să fie a mea şi eu nu plec din Roşia Montană ..."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei anti-goldiste de la Roşia Montana

Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de exploatare si de distrugere totală. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se întâmplă şi simt că dacă eu nu mă ridic, tu nu te ridici, ăla nu se ridică, nu ne ridicăm cu toţii, tragedia se va întâmpla şi nepăsarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt conştienţi de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic in principiu, s-a recunoscut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative, ale exploatarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.

Prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu (plante, animale si oameni) pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se VOR ridica in aer...

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic. S-a vorbit despre faptul ca asta este rezerva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionarea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general.

Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % , iar exploatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

Pasivitatea o sa ne coste scump

Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unul sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

Ce e de făcut ? Cum putem începe sa ajutăm ?

Cred că trebuie, în primul rând, ca toata lumea sa afle despre asta să afle adevarul. Oamenii nu ştiu ce se întâmplă! Apoi, împreună, oamenii trebuie să spună NU !!

Pentru asta trebuie să ne gândim repede, pentru că nu e timp, la ce anume putem să facem, cum putem să contribuim cu resursele pe care le avem şi aici mă gândesc să punem în aplicare totul pentru scopul asta care ne priveşte direct. Să punem în mişcare pe toată lumea pe care o cunoaştem, care, la rândul ei, va angrena mai departe alte "roţi"... şi, tot aşa! SPERANŢA MOARE ULTIMA!