sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Cuvinte împotriva politicienilor care bat câmpii...

Astăzi un mesaj "discret" de la Realitatea Tv mă anunţa despre noua postare de pe blogul personal a lui Tudor Chirilă...Am citit repede şi mă simt obligat -moral şi puţin sentimental!- să iau poziţie. Candidatul Antonescu la alegerile prezidenţiale îl atacă pe artist încercând fără pic de abilitate să se folosească de mesajul către liceeni a acestuia, prin care s-a angajat voluntar, să-l ducă ca "ideal educaţional şi umbrelă morală..." (n.a.) pentru generaţiile ce vor veni...
Candidatul Antonescu este imaginea perfectă a ineficienţei unui sistem politic, în opinia mea descalificat, retrograd şi în cea mai mare parte antiromânesc. Asta este clasa politică românească!
Probabil, uimit de trecerea şi mai ales eficienţa mesajului lui Tudor Chirilă, mulţi dintre clientelarii ce-şi spun politicieni se simt umiliţi. Deh, prostia ca virtute pluteşte peste tot la toate nivelele administrative.
"Profesorul" de ştiinţe socio-umane Antonescu, adică "salahor cu ...gura" , a devenit dintr-o dată "gelos" pe toţi acei care au priză la public şi, mai ales care, la un moment dat s-ar putea solidariza şi chiar să devină o forţă...politică! Iată un pericol real pentru găştile care-şi zic pompos partide şi mai ales pentru toată baroniada locală, ineficientă, hulpavă şi troglodită.
Faptul că "un profesor de ...viaţă, autodidact..." , Tudor Chirilă, reuşeşte să transmită un mesaj care prinde la generaţia care va vota pentru prima dată nu poate fi văzut cu ochi buni de niciun individ care se joacă de-a politica. Întrebarea firească este care ar fi legitimitatea candidatului şi politicianului (!) Antonescu de a se simţi lezat!
Nu înţeleg, ceva îmi scapă, dar solidaritatea mea faţă de mesajul către liceeni a lui Tudor Chirilă este nelimitat... Şi, sunt profesor, am habar de politică, cel puţin de cea a bunului simţ pe care nu am reuşit s-o întâlnesc încă în România,...doar eventual pe bennere care frizează ele însele,... bunul simţ revoluţionar! Care bun simţ, monsher, în politica românească nu a existat vreodată aşa ceva...

miercuri, 11 noiembrie 2009

Votez Băsescu fără să fiu din "tiparul" lui Ludovic Orban

Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, ediţia 2009, a ieşit din "tiparele" arhicunoscute pe meleagurile mioritice. Faptul că unii candidaţi şi-au adus "sfătuitori" de taină, adică echipe de specialişti în manipularea maselor tocmai de peste Ocean, nu ştiu cât de benefic este şi, mai ales, va fi...
Un lucru este cert, Băsescu, este inamicul politic no. 1. Probabil că nu aş fi scris nimic despre subiectul de faţă dacă nu mi-ar fi atras atenţia o declaraţie de tip elucubraţii politice rostită de Ludovic Orban. Nici nu vreau să mă iau de imaginea lui de ansamblu ca "animal politic" ci, m-a deranjat, nesimţirea individului peste măsura suportabilului. Mai sunt şi în politica românească câţiva exponenţi care s-au simţit deranjaţi, tot aşa cum, sunt în Parlament şi oameni oneşti dar, fără puterea de a schimba ceva!
Chiar dacă "moguliada" se zbate ca un Pepsi expirat, chiar dacă investiţiile în imaginea proprie prin gâdilarea manipulabililor prin media ale lui Patriciu şi Voiculescu nu dau roade şi, societatea românească se zbate între criza identitară fără să mai ştie care este sistemul real de valori la care să se raporteze... viaţa bate câmpii!
Ludovic Orban a jignit conştient sau nu, pe toţi votanţii lui Băsescu. Să facă parte din recuzita manipulatorilor? Poate!
Eu, voi vota Băsescu chiar dacă un inconştient precum Ludovic Orban mă consideră haimana, beţiv şi fără carte. Probabil, că în cel puţin două tipare de mai sus, poate fi mai curând el încadrat după "cartea-i de vizită destul de pătată". Dar, asta-i o altă poveste...