A mai cazut o stea... Din pleiada de profesori care au construit pentru semeni şi s-au dedicat şcolii până la identificarea eu-lui interior, cu menirea şi credinţa în binele colectiv, la doar 62 de ani, Şcoala normală vasiliană a mai pierdut un sprijin. La acest sfârşit de septembrie, profesoara de biologie Leana Şerban, cum o "dezmierdam" noi, ne-a părăsit..
A plecat dintre noi, închizând ochii ca o floare regală, în seara zilei de 28 septembrie,2008...
Privirea ei blândă şi suveran înţelegătoare, faţă de toţi aceia cu care intra în contact, ne va urmări încă, mult timp de acum înainte. Iradia, în jurul său era o stare de spirit pozitivă, plină de voluptate, găsea pentru fiecare coleg, la nevoie, cuvinte de duh sau de mângâiere. În preajma ei, regăseam întotdeauna o atmosferă spirituală, pe care o crea cu măiestrie rafinată. Plină de idei pozitive pe care le împîrtăşea cu generozitate colegilor adevăraţi, a fost întotdeauna animată de spiritul normalist ieşean.
Transformase cabinetul de biologie al şcolii într-un lăcaş sacru. Totul era dispus într-o ordine desăvârşită iar florile, adopate parcă, deveneau în fiecare zi mai frumoase...În mintea noastră şi a generaţiilor de absolvenţi, va rămâne şi ca diriginta basarebencelor, ea fiind "specialista" elevelor din Republica Moldova şi, care, s-au mobilizat şi au venit şi astăzi alături de noi, pe ultimul drum al Lenei Şerban. Şi, chiar a fost un drum, cauzat de un mic incident cu maşină firmei de pompe funebre, care a fost parcurs de cei câţiva foşti colegi şi elevi în linişte, pentru a asculta parcă, paşii, ce sunau pe caldarâmul cimitirului Eternitatea şi, de a-i acorda, dragei noastre Elena Şerban, un ultim şi pios omagiu...
Am cunoscut-o ca un caracter puternic, ştiind că este capabilă să înfrunte orice vicisitudine a vieţii cu un stoicism sacreţian, neafişându-şi niciodată neliniştile sufleteşti, totul fiind parcurs cu o discreţie totală. Era plină de viaţă, de o bunătate deplină, contagioasă...
Şi, totul s-a sfârşit prematur şi nemeritat, o boală banală şi un tratament insuficient controlat... Poate, acolo în ceruri, marele Părinte să-i lumineze calea pe un drum cu florile sale adorate şi să o rânduiască între cei drepţi în pace veşnică...
Adio, draga noastră colegă, Leana ŞERBAN.
* * *
În prezenta postare am utilizat în mare parte, ultimul cuvânt (necrologul) rostit în biserică, după slujba religioasă, de către fosta noastră colegă şi şef de catedră, prof. Elena Dăscălescu.
Mulţumirile noastre, se îndreaptă şi către foştii profesori, care au rămas devotaţi spiritului normalist şi au condus-o pe Elena Şerban pe ultimul drum. Recunoştinţă pentru doamnele profesoare: Olga Bojoi, Veronica Păduraru şi Georgeta Petrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu