joi, 4 iunie 2009

De ce trebuiesc umiliţi profesorii!

Dintre toate categoriile socio-profesionale bugetare, cel mai mult au avut de păgubit după căderea comunismului profesorii din preuniversitar. Cei din universitar, şi-au creat propria lor ventuză, prin alternativa capitalistă a studiilor cu plată şi multitudinea "particularelor", care le asigură un confort lejer, financiar.
De ce trebuie umiliţi totuşi profesorii-dascălii din preuniversitar?
Pentru că sunt mulţi, într-un domeniu nereformat, pentru că gândesc şi mai ales, pentru că, fiind umiliţi constant prin salarii de mizerie, vor fi preocupaţi zi de zi de pâinea de mâine iar, hoţii din politică, vor putea să-şi vadă liniştiţi de afacerile cu banii publici care revin şcolilor/grădiniţelor/CCD/IŞJ-uri, etc.
Regimul totalitar comunist, investea în educaţie atât cât aceasta să serveasă propagandei partidului unic. Politicienii de atunci, cu studii muncitoreşti, cu două clase mai mult ca trenul, păstrau un echilibru între categoriile de bugetari. De frică că, gânditorii din educaţie se pot ridica împotriva regimului, salariile erau decente perioadei respective...
Actuala (pseudo-)clasă politică, în care se regăsesc mulţi profesori (probabil, mulţi absolvenţi de Ştefan Gheorghiu sau a noilor bouticq-uri universitare de partid!) s-au ridicat cu mânie proletară împotriva colegilor lor. Statul neo-capitalist, a găsit repede alte priorităţi, aparatul coercitiv, care să-i apere împotriva ...profesorilor, grevelor, justiţiei corecte. Astfel, au crescut halucinant salariile în justiţie, servicii secrete (o statistică neoficială, arată că avem în acest domeniu de 5 ori mai mulţia angajaţi ca în anul 1989!, iar listele de informatori plătiţi, se pare că este încă de actualitate...), poliţie, armată.
Trăim, într-un stat securisto-capitalist cu capitalişti de carton, fabricaţi din pleava luptei de clasă, adică din bani publici jecmăniţi majoritar sistemului bugetar...
STUDIU DE CAZ
În anul 1967, profesorul de muzică(debutant) Viorel Bârleanu, putea să-şi cumpere din salariu, 30 de pâini albe de 500 gr., două kg. de Parizer, 5 sticle de bere de 500 ml. şi, îi rămâneau pentru chirie şi cheltuieli curente, echivalentul actual a 30 de euro.
În anul 2007, când tovărăşeii, vopsiţi liberali, din conducerea IŞJ-ului, l-au scos la pensie pe prof. emerit Viorel Bârleanu, a cărui biografie se regăseşte în "Who is Who", ediţia elveţiană, cu pensia pe o lună, acesta, putea să-şi cumpere: 20 de pâini albe de 300 gr., 1 kg. de Parizer (din carne, de la Matache măcelarul) şi... o bere. Bani, pentru restul cheltuielilor, chirie, medicamente, transport în comun, tratament... NU AVEM.
CONCLUZIE
Iată, de ce, trebuiesc umiliţi profesorii cu salarii şi pensii mizerabile, pentru ca alde Vanghelie şi alţi analfabeţi, să le dea sacoşe pentru vot...

Un comentariu:

Anonim spunea...

domnul barleanu a iesi la pensie?????