Recunosc că mi-am
arătat destul de des aversiunea constantă față de ”dreapta” arătată de P.D.L.
pe durata guvernării recente. Mi-a fost clar că un partid cu un ”orizont”
haotic, care trece în cca 10 de ani de la stânga (FSN) la dreapta (Popularii)nu
poate fi, realmente, de dreapta. Cunosc, în schimb, destui membri marcanți ai
P.D.L., cu notorietate zonală și locală, care nu au avut șansa cățărării în
funcții decizionale și de imagine care ar fi putut deturna spiritul acestui
partid către o dreapta reală. Mă refer aici la Monica Macovei, Nicușor
Păduraru, Dumitru Oprea și încă câțiva.
Reformele puse în
practică de P.D.L. au fost obligatorii pentru viitorul țării și au fost
monitorizate îndeaproape de finanțatorii care, normal, verifică îndeplinirea
planului de măsuri și reforma statului. Monitorizarea constantă pe justiție își
arată palid efectele și susțin continuarea strictă a măsurii respective pentru
a întârzia, pe cât posibil, restaurația statului mafiot, socialisto-penelist,
care se prefigurează.
În politică
puterea exemplului și votul sunt certitudinile care arată valoarea. La vârful
PDL vectori de imagine sunt indivizi perdanți pe linie, dar care sunt scoși mai
mereu la înaintare, pe principiul ”tare-n clanță!”, cum sunt: Berceanu, Preda
de la Buzău, Udrea și alții. De la celebra sintagmă a lui Blaga către Macovei (parcă!)
”…mai lăsați dracului odată reformele astea că pierdem partidul…” a devenit
limpede cine vrea cu adevărat binele acestei țări și cine sunt restauratorii
statului ticălos, țara șpăgilor, fără demnitate cetățenească și, evident, fără
viitor. Cât despre Boc, el, a redevenit primar la Cluj doar datorită imenselor
resurse bugetare atrase acolo, probabil și în detrimentul altor orașe, ceea ce
i-a erodat și mai mult imaginea.
Iată de ce nu
cred vreodată în Blaga și aghiotanții lui că reprezintă ceva pe partea dreaptă,
ci, mai curând, pe partea socialiștilor, care îl și admiră fățiș. De ce? Trageți
concluzii și singuri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu