Nu-i nici un secret că economia Turciei este una dintre cele mai dinamice din lume în ultimii ani. Metamorfozarea peisajului urban este vizibilă pentru orice trecător, la sate mai trăiesc cca 25% din locuitori, iar Turcia a acces în G-20 fiind cam a 17-a țară după PIB…Numai că, diferențele dintre urbanul modern și chiar ultramodern al orașelor de pe litoral contrastează puternic cu ruralitatea pronunțată, cu elemente de feudalism în dotările tehnice din Anatolia și Kurdistan.
Recent am avut o discuție, relaxantă, cu un expert în Ministerul Economiei din Turciei, un diplomat de carieră. Am fost plăcut surprins de pregătirea științifică a specialistului (dr în SUA) și discuția a ajuns la economie, geopolitică și viitorul Turciei în U.E. Evident, discuția a pornit de la percepția vizuală a peisajului economic, mai mult sau mai puțin cosmetizat. Numai că am ajuns și la subiecte mai sensibile care au necesitat armonizarea discursului și am văzut licărirea de frustrare din ochii colegului de dezbateri și confesiuni!
Turcia își dorește f. mult să fie în U.E. dar dacă nu se grăbesc pașii, noi, cu creșterea noastră economică, s-ar putea să nu mai dorim această integrare! Turcia este o putere la Mediterana și nu are nevoie prea mare de U.E. Măi să fie! Retorica asta am auzit-o acum vreun an și din gura premierului turc!
Am adăugat că la nivelul societății discrepanțele dezvoltării Turciei sunt foarte mari. Și, inevitabil, am ajuns la indici și indicatori. I-am amintit colegului turc că un indicator care nu minte este IDU/IDH care postează Turcia pe un neonorant loc 92 și care demonstrează precaritatea sistemului social, educațional și sanitar. Dealtfel, i-am amintit colegului turc că în timp, am vizitat școli din Turcia și că pot concluziona nivelul evoluției educației în acestă țară. Și ca să fiu convingător i-am amintit de cum arată un liceu în Antalya și la Mahmutlar, un orășel de lângă Alanya, unde ne aflam noi. Ca să nu mai vorbim de nivelul școlarității sau de gradul de alfabetizare…. Apoi, am continuat cu nivelul de trai și asistența sanitară. Am reușit astfel să-i arăt preopinentului meu diferențele vizibile din societatea turcă care nu sunt reflectate în societatea …reală!
Numai că puseurile dezvoltării (boom economic sau ”tigru eurasiatic”) determină în rândul populației și analiștilor economici re-trăiri istorice, de mare putere imperială otomană. Turcii uită un lucru elementar, ei, au ars niște etape evolutive sociale, sărind din feudalismul musulman și subdezvoltat în modernitate, la începutul secolului al XX-lea, odată cu reformele radicale ale lui Kemal Atatürk. Și, chiar dacă Turcia este o putere economică recunoscută, cu cca 73 milioane de cetățeni, istoria o judecă iar elementele care țin de bunăstare socială nu pot fi încă mințite…
(foto: parcul portului din Alanya)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu