Întotdeauna, concediul trebuie să fie ceva sfânt, care necesită o pregătire prealabilă de cele mai multe ori elaborată, până la cele mai mici detalii. Anul acesta, mi-am mai împlinit un vis, de peste 8 ani, atunci cînd am traversta pentru prima dată Mediterana, spre nordul Africii...
Malta este ceea ce omul a valorificat şi valorizat, în cea mai mare parte, la superlativ. Ca şi alte multe state, mai mici sau mai mari, cu deschidere la Mediterana, Malta este o îmbinare fericită a taxonomiilor diverse de turism, de la cel estival (de cură helio-marină), la cel cultural, ştiinţific sau religios. Într-un concediu, eu plec să scap de haznaua naţională (* adică, Românica) dar, mai ales să cunosc oameni şi locuri. Ce poate fi mai extraordinar decât să fii alături de pescarii din Mersaxlock sau Popeye Vilage (de exemplu!) cînd ei au o manifestare dedicată mării sau al unui patron spiritual local sau, alături de orăşenii din St. Julian de Sf. Petru, patronul spiritual al insulei Malta. Oamenii locului ştiu să se distreze exemplar şi acest lucru l-am remarcat, aproape la toate popoarele cu care am intrat în contact, în ultimii 25 de ani. Şi ce poate fi mai extraordinar decât să fii părtaş la bucuria altora, care nu fac niciun fel de deosebire între oameni şi popoare. Empatia, guvernează relaţiile sociale ale oamenilor care trăiesc din turism. Gastronomia locului este şi ea adaptată la ceea ce natura a dat oamenilor de aici. Nu este admisibil (ca un act de politeţe!) să mergi într-o ţară şi să nu-i cunoşti bucatele. Chiar dacă, pentru moment, acestea nu cadrează cu obişnuinţele tale. Ruptura din cotidian trebuie să fie completă pentru a me pute reîncărca bateriile. Specialităţile malteze, chiar dacă un pic cam sărate, sunt foarte gustoase iar, la Taormina, am mâncat, cea mai bună pizza siciliană din viaţa mea.
În orice concediu, pe măsura bugetului meu (de bugetar!), particip la excursiile care sunt în oferta turistică locală. Astfel, am prilejul să ajung, în locuri în care, cu siguranţă ca turist individual, nu aş fi putut să le vizitez. Faptul că am reuşit să vizitez, printre altele, Sicilia de est, cu extrordinara staţiune Taormina, cu vulcanul Etna (cu o incursiune în craterele secundare stinse, de la 2000 de metri atitudine) şi apoi oraşul Catania, a fost ceva deosebit. Când am ajuns în Catania, ghidul nostru, unul dintre membrii grupului Divertis, ne-a avertizat: "atenţie la acte şi buzunare, aici sunt mulţi români...!". Aproape că uitasem că sunt român şi, deodată, mi s-a năruit jumătate din concediu în cap; compatrioţii noştri (urmaşi ai Romei, după câte se pare), nu se dezmint şi şi-au câştigat "renumele" oriunde aiurea, paşii i-au purtat...
De ce este nevoie să respectăm acest dat al odihnei de peste an? Pentru că, avem nevoie de o ruptură totală de cotidian şi mai ales, să uităm pentru o scurtă perioadă măcar, că suntem români şi că ne ducem viaţa într-o ţară care, pe unii cu siguranţă, nu ne merită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu