Părerile unor prezicători care își spun analiști și care prevăd șanse de 50% pentru autodistrugerea capitalismului nu este deloc întâmplătoare! Redescoperirea liniilor de gândire din ”Capitalul” lui Marx este doar un nou subiect de dezbatere, fundamentat pe principiul istorismului și mai puțin pe analiza concretă, reală, a piețelor economice mondiale (capitaliste).
Dl. Roubini, cel care a prezis criza economică mondială începută în anul 2008, enunța mai zilele trecute că sunt șanse reale de faliment pentru capitalism! Până aici nimic nou sub Soare, fiecare doctrină politico-economică are un sfârșit, așa cum, aceasta, la un moment dat poate renaște din propria decădere. Fără să bagatelizez părerile considerate drept un real semnal de alarmă, am urmărit cum la un post tv național, într-o dezbatere pe această temă, un cor de gânditori-gen ”Mama Omida”- avîndu-i printre alții și pe Cristian Tudor Popescu și-au dat cu presupusul despre subiectul în cauză…
Personal, stau foarte liniștit, crizele mondiale trec alene pe și printre noi, pentru simplul fapt că România este departe de ceea ce numit economie de piață reală și funcțională. Îmi aduc aminte de duduiala economică din vremea camarilei lui Tăriceanu și de căderea imediată în derizoriul economic care a urmat acestei perioade. Capitalismul românesc este subdezvoltat ca și economia și populația acestei țări, așa că, invocata reizbucnire a crizei economice poate atinge tangențial fragilul echilibru financiar-bugetar mioritic. Că avem sectoare economice aflate constant în criză de supraproducție pe fondul slabei productivități a muncii asta nu este nicio noutate. Că produsele românești au o căutare slabă pe piețele europene nici asta nu-i o mare noutate, lucru reflectat în aceeași productivitate redusă a muncii și a rentabilității societăților românești. Că guvernul actual chivernisește cât poate banul public și ține sub control aceleași cheltuieli publice nici asta nu-i o noutate. Dar, C.T. Popescu cânta déjà prohodul capitalismului prin marea încrâncenare pe banii publici și imensa îndatorare a statelor bogate. Aici este marea problemă! Dezmățul constant prin cheltuieli nemăsurate și investiții care urmau să determine consumul (”dezmățul consumist”) este adevăratul faliment (de moment) a capitalismului. Și, că sistemul bancar mondial aflat în cea mai mare parte în mâna marilor ”capitaliști” ai lumii este o altă lovitură tocmai împotriva...capitalismului actual.
Pentru România, efectele crizelor economice mondiale se resimt pe termen mediu și lung, creditele cu buletinul nu au urmărit altceva decât îndatorarea excesivă a cetățeanului și decapitalizarea familiei care este o consecință a șmenurilor politice la care s-au dedat actuala uniune politică a ”groparilor României”, adică U.S.L. atunci când au ”condus” România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu