Maroc 2010 (III). In muntii Atlas si in hamada...

La Casablanca am reusit cu ajutorul unor prieteni locali sa inchiriem o maşină...si am "tocmit" un şofer localnic, pe unul dintre prietenii nostri de acolo. Fac precizarea, că în Maroc regulile de circulaţie sunt facultative, se circulă haotic iar trecerile de pietoni sunt pur decorative, absolut niciun şofer nu acordă prioritate pietonilor! Pornim pe autobandă spre Marrakech. Autostrada este perfectă dar, pe alocuri, gardul a fost "subtilizat" şi apar instantaneu "cete" de câini maidanezi sau capre şi oi...Ca pe la noi!
Apropiindu-ne spre Marrakech, se văd Munţii Atlasul Înalt. Vârfuri semeţe arcuiesc orizontul prin albul imaculat afişat. Un peisaj superb!
Marrakech-oraşul grădinilor, capitala sudului, oraşul de la intersecţia drumurilor comerciale vechi... Intrăm în oraş, admirăm parcul /rezervaţia naţională de palmieri şi noile cartiere rezidenţiale. Practic oraşul este înconjurat de o centură verde de măslini! Chiar dacă gazdele spun că are cca 2 milioane de locuitori, noi, ne-am îndoit amarnic, poate în jur de 1 milion de oameni!
Ne cazăm la un hotel pretenţios la care aveam rezervare şi care ne-a acordat remiză 15 %, deh, extrasezon! Ieşim să vizităm oraşul şi, la insistenţele mele, se acceptă mai întâi zona nouă din vest şi sud. Vizităm Jardin Menara cu bazinul său plin de crapi bine ...crescuţi, apoi caravana de cămile pentru turişti din apropiere, Grădinile Mamounia şi mai ales imensul bulevard-parc Mahomed VI, un exemplu de adaptare a arhitecturii moderne la specificitatea locală. Trecem şi pe la Grădinile Agdal şi grădina botanică Majorelle. Revenim în oraş. Ajungem la Moscheea Koutoubia(moscheea librarilor) care cu minaretul său zvelt, domină oraşul. Prima şi cea mai profundă impresie este cel imprimat de arhitectură, toate clădirile sunt vopsite în culori cărămizii şi au numeroase decoraţiuni exterioare din fier forjat, o adevărată artă! În moscheea Kashbah se găsesc mormintel dinastiei Saadite, fondatoare a oraşului. Trecem spre suk (bazar) şi Medina. Oprim în piaţa Jemaa el Fna, imensă şi neaşteptat de plină de viaţă la ceas de seară: spectacole felurite, talente nedescoperite din lumea muzicii, artelor, pantomimei, clovni, instrumentişti etc..., alături de îmblânzitori de cobre, hoţi din buzunare... Un spectacol incredibil! Alături, imensul comerţ de întâmpinare, numeroase terase cu produse tradiţionale marocane, printre care celebra supă harira...Vizităm suk-ul şi rămânem impresionaţi de aparenta curăţenie şi gospodărire interioară, spre deosebire de altele vizitate: Rabat, Sale, Fez, Casablanca, Meknes...Intrăm într-un birou local de turism şi aflăm despre oferta oraşului pentru cazare, cca 100 de hoteluri omologate cu peste 40000 de locuri! Impresionant. Dar, nimic nu este la voia întâmplării, noul aeroport situat în sud-vestul oraşului a fost complet modernizat şi extins. Este aproape cât Otopeniul! De aici, pleacă curse regulate spre Europa, Africa, America de Sud şi marile oraşe marocane.
Plecăm spre Atlasul Mare (Înalt)...La început urcăm uşor printr-un piemont larg, evazat, apoi din ce în ce mai puternic înclinat. Satele se cuibăresc pe văile şi terasele râurilor. Vârfurile de peste 3000-4000 de metri sunt din ce în ce mai aproape. Peste tot, de-a lungul şoselei care traversează Atlasul Înalt sunt "expoziţii itinerante" de geme şi fosile. Au zice că marocanii sunt un popor de ...geologi! Amoniţi imenşi-probabil contrafăcuţi-, geode portocalii, vopsite pentru a ...atrage!, fel de fel de gipsuri, şisturi, rubine şi safire...Ce mai, un adevărat muzeu ambulant! Urcăm şi oprim în Pasul Tizi a Tichka la peste 2260 metri altitudine. Rece, vânt tăios! Admirăm în zare o imensă cascadă, a cărei înălţime este de cca 100 de metri. Peisaj superb!Spre est se desprind culmile Atlasului Mijlociu cu vârfuri de peste 3000 de metri... Coborâm spre sud, către Ouarzazate, cel mai important oraş din deşert. Oraşul cinematografiei marocane, aici fiind studiouri specializate, la care oprim pentru o scurtă vizită.
Suntem în hamada calcaroasă Dra'a, un podiş slab ondulat şi arid. În zare culmile Atlasului domină peisajul spre nord şi vest. Valea Dra'a, cu izvoarele bine alimentate în Atlasul Înalt delimitează oraşul spre vest şi contrastează prin peisajul agricol, verde, cu ternul prăfos al hamadei. Vizităm cetatea berberă, un atelier de covoare şi un muzeu improvizat unde se vindeau de toate pentru toţi!Oraşul este în cea mai mare parte nou. Uimitoare este intrarea modernizată în oraş, cu un bulevard larg, în lungime de peste 3-4 km dinspre vest...
Am revenit la Marrakech şi apoi la Casablanca...

Maroc 2010 (II). La mormântul lui IBN BATTUTAH

Tanger, port mediteraneean, vis-a-vis de Gibraltar, în zona strâmtorii... Inundaţiile catastrofale, cele mai mari din ultimii cca 60 de ani au închis calea ferată litorală atlantică. Compania feroviară marocană, transformată în societate anonimă la debutul acestui an, şi-a pus în mişcare divizia auto aflată în subordine şi a transportat călătorii cu autocarele. Plecaţi din Casablanca la miezul nopţii, am fost preluaţi de autocare în gara Kenitra. Dimineaţă ajungem la Tanger. Este vânt puternic şi plouă în rafale. Dorim să încercăm traversarea strâmtorii Gibraltar cu ferry-boat-ul...Nu sunt curse decât duminica! Revenim din portul turistic în oraş. De frica terorismului la gară nu sunt bagaje de mână!! Reuşim să ne lăsăm bagajele în autogară. Oraşul pare aerisit. Suntem pe conul de dejecţie a unui ued, unde se construieşte oraşul nou, ultramodern, cu spaţii comerciale, birouri, locuinţe, mall-uri şi hoteluri... Pe faleza înaltă se vede vechiul oraş, cu Medina... Acolo este adevărata istorie a oraşului, odinioară "recunoscut" ca "portul plăcerilor: prostituţie, droguri, contrabandă...". Aceste amintiri triste, vechi de peste 60 de ani, au dispărut odată cu generaţiile de întreţinători ai "plăcerilor"...Urcăm spre Medina. Admirăm construcţiile din proximitatea portului, în majoritatea lor ridicate de coloniştii spanioli şi francezi. Străzile au denumiri occidentale. Ajungem la Marea Moschee, nouă, alături de care admirăm şi silueta zveltă a unei biserici catolice, deasemenea nouă. Căutăm bisericile vechi, monumente arhitectonice, cea italiană şi cea anglicană. Noroc de vânt, care din când în când, umfla drapelul englezesc de pe turla bisericii anglicane. Ajungem în Piaţa Grand Socco, la principala poartă de acces în Medina...Urcăm pe Strada Italiei, pe lângă Jardin de la Mendoubia, în încercarea noastră de a descoperi mormântul marelui geograf arab, Ibn Battutah... Ajungem la cafeneaua Excelsior dar aici totul se complică, pierdem orice element de orientare. Urcăm spre Kasbah (cetatea), admirăm zidurile construite de sultani, grădinile Dar el Makhzem şi cerem ajutorul unui localnic. Un pensionar amabil care se întorcea dintr-o vizită. Ştie aproximativ unde se află monumentul. Între timp ajungem la un punct de belvedere de pe zidurile Medinei(Bab El Marsa), de unde admirăm tot golful Tanger. Superb!Trecem pe lângă Marea Moschee, iar apoi, prin culoare aproape imposibile circulaţiei omului, străduţe înguste, pavate, specifice Medinei de sus. După câteva urcări şi coborîri succesive ajungem! Iată mausoleul. Uşile erau zăvorâte. Mulţumim ghidului nostru şi încercăm să sensibilizăm vreun trecător să aflăm cine deţine cheile de acces. Reuşim. Un fost marinar ne-a auzit vorbind...italieneşte şi a plecat să cheme întreţinătorul mausoleului. După un timp, apare un adolescent cu cheile. Descuiem greu uşa monumentului. Intrăm. Ura, victorie! Ne închinăm respectuos în micul monument islamic. Cred, că a fost suprema satisfacţie a unei zile extrem de obositoare şi a reprezentat pentru noi (eu şi prof. univ. Liviu Apostol), încununarea tenacităţii, curajului şi încrederii că vom găsi şi poate...regăsi! După amiază, din nou în autocare, spre Fez, via Kenitra. Aveam să vedem tragediile lăsate de inundaţii, dar şi rezultatele remarcabile ale marocanilor din domeniile, agricol şi al infrastructurii.

Jurnal de călătorie MAROC 2010. (I) Simple comparaţii

Este greu să cuantifici impresiile unei călătorii, chiar şi cu specificitatea şi experienţa evaluatorului imparţial!
Marocul, acest tărâm udat pe 2 laturi de ocean şi mare, vecin cu imensitatea pietrelor şi nisipurilor sahariene, cu oameni harnici pe ogoare şi nu numai, cu lichele şi cerşetori la tot pasul...
MAROC o ţară cu o infrastructură admirabilă pentru un stat african, fie el, chiar maghrebian! Peste 1000 de km de autostrăzi care leagă marile oraşe, aeroporturi noi ultramoderne (Rabat, Fez, Marrakesh, Casablanca, Agadîr sau Ouarzazatte), căi ferate modernizate şi noi gări cu un design arhitectonic uimitor şi o curăţenie exemplară. Toate astea, într-o ţară cu un rege probabil semi-democrat, dar care gestionează eficient bogăţia şi mai ales investiţiile de capital care să-i facă ţara mai atractivă pentru turism, una dintre principalele priorităţi.
Nu vreau să compar cu România, această ruină totală a U.E. în care nu avem aproape nimic din dotările marocane!
Îmi amintesc că în anul 2000, după ce am vizitat Tunisia, am spus tuturor celor interesaţi că nu ne putem compara sub nicio formă cu statele care doresc să dezvolte turismul, fie ele africane. Tot atunci mi-am reformulat părerile şi mai ales, constatările despre formele de turism practicate, în urma vizitei în Atlasul Mic şi ăn coloniile de corali din golful Bizerte. Am văzut şi am circulat pe autostrada dintre Tunis şi Hammamet care era în totalitate iluminată noaptea! Da, în Africa de nord, în Maghreb, acolo unde oficialităţile au înfiinţat academii de turism ca o prioritate naţională.
Pentru mine este clar, orice guvernant din România de după 1990 nu are decât o singură prioritate, căpătuirea lui şi a găştii din care face parte. Faptul că decidenţii economici şi administrativi sunt nepricepuţi şi rău intenţionaţi ne arată limita absurdului politic şi hăul imens în care ţara a fost aruncată...Atât!