vineri, 15 august 2008

Neoimperiul ex-sovietic si clarvazătorul Stalin

Testamentul ţarilor ruşi este pe punctul de a fi înfăptuit la o scară mult mai largă, decât gândurile iniţiale ale acestora. Pe "cenuşa" vechilor imperii feudale, dictatura roşie, la fel de inumană ca şi vechile regimuri politice, a avut o putere de "renovare" mult mai mare decât expectanţele bătrânei Europe apusene, pierdută între limitele democraţiei şi a planurilor Marshall.
Stalin, a trasat cu barda ciuntă graniţele "democraţiei sovietice" imperiul roşu, "democratizat" în gulaguri şi a multimplicat testamentul ţarilor. A creat structuri artificiale mediatizate "democratic", a schimbat configuraţia etnică majoritară, desnaţionalizând şi rusificând teritoriile unor entităţi etnice, care erau considerate de risc maxim. Ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova şi mai nou în Georgia/Gruzia, nu sunt războaie întâmplătoare. Ele, au fost plănuite în creuzetul doctrinei militare ruseşti pentru a determina în fapt pofta acestora. În cazurile din Armenia şi Karabahul de Munte lucrurile trenează de peste 30 de ani, în Moldova nimic nu se mai întâmplă în ultimii 16 ani de la războiul din Transnistria, "autodeterminarea" respectivului teritoriu fiind susţinută tacit şi probabil, finanţată de la Moscova.
Faptul că Rusia este o mare putere economică, mai ales prin rezervele sale de combustibili fosili, a determinat dezvoltarea unui capitalism original, de natură locală şi a reaprins doctrinele politice imperialiste ţaristo-sovietice. Faptul că occidentul a făcut numeroase compromisuri politice Rusiei pseudodemocratice (G8, OMC, etc), le-a creat acestora impresia că pot decide cum vor în spaţiul lor "vital".
Invadarea Georgiei trebuie privită diferit. Rezistenţa constantă a lui Saakaşvili împotriva ruşilor, inclusiv prin distrugerea de către acesta a uzurpatorilor locali care au încercat, cu sprijinul masiv al ruşilor să preia puterea, a determinat actuala criză din Caucaz. Ruşii au ocupat în doar 3 zile Georgia şi după "obiceiul" ritual, uită să mai plece, iar acolo unde se retrag, distrug totul(depozitele militare de la Gori, portul militar Poti, etc). Fiind un război mediatic, există destui analişti care susţin că Georgia a "stimulat" invazia teritoriului său, pentru a grăbi integrarea în NATO. Este un punct de vedere pe care, eu personal, nu-l susţin, ci merg pe ideea că ruşii au planuit şi pregătit îndelung acest război, tocmai pentru a-şi demonstra, mai ales sieşi, că este o forţă în zonă şi că nicio ţară caucaziană nu-i poate sta în cale. Consolidarea flancului estic la Marea Neagră- posibil lac rusesc- este una dintre priorităţile Moscovei împotriva extinderii NATO şi împiedicarea acestei organizaţii, de a dezvolta rapid baze şi trupe militare.
Că Stalin a fost un "vizionar" al imperialismului roşu, nu-i nicio noutate. Moştenirea lui va lăsa urme adânci încă pentru unul sau două secole, indiferent că vorbim de Caucaz, Moldova, ţările baltice, Asia centrală.
Poate, pentru Europa, să fie un punct pozitiv această nouă doctrină militară rusească, deoarece se întrevăd speranţe certe, după aproape două secole, că butoiul de pulbere balcanic tinde spre normalitate, chiar şi în Kosovo sau Bosnia.

Niciun comentariu: