O ştire banală extrasă dintr-o recentă conferinţă de presă a preşedintelui a atras după sine inflamarea bostănăriei olteneşti, acolo unde, cetăţenii comunităţii l-au votat masiv pe cel mai mare bostănar cu circumscripţie electorală cât un sat mai mare...
Nedreptăţile şi mai ales, clientelismul politic al tovărăşiei penelisto-pesediste, ne-au arătat că limita elemenarului bun simţ în politica dâmboviţeană nu are limite sau, mai scurt, feriţi-vă de ei că mama tâmpiţilor este mereu gravidă!
Altfel spus, acolo unde tov. Mircea Geoană a candidat şi a ieşit senator (în opinia mea mai ceva decât exemplul celebrului film ...cu melcii!) tovărăşul primar s-a simţit jignit că cineva are curajul să amintească întregiii ţării de mega-comunitatea Dăbuleni, a cărui brand agricol este ...lubeniţa (căreia i se mai zice şi ...bostan datorită calităţii lor precare, adică gust, dulceaţă, etc.). Practic satul-oraş din Câmpia Olteniei, este locul unde prostia poate îmbrăca aspecte dintre cele mai hazlii, din categoria râsu-plânsu!
Despre iresponsabilitatea politică a uni individ de teapa lui Geoană nu doresc să comentez, ci doar, câteva aspecte tipic olteneşti despre Dăbuleni, cred că ar trebui amintite.
Zona aceasta din sud-vestul României, cu climat submediteranean, cu dune mobile încă din perioada medievală era un pol al sărăciei perpetuu. Dar, regimul burghezo-moşieresc a început un studiu de salvare a terenurilor din zonă prin plantaţii forestiere încă din anii 1927-1930, când au fost sădite imense suprafeţe acoperite cu salcâmi. Pădurea a crescut, deflaţia a fost oprită (adică furtunile de nisip care reclădeau dunele mobile) şi terenurile au intrat treptat în circuitul agricol. Au venit comuniştii care au săpat canale de irigaţii, au plantat livezi de piersici şi caişi şi, au înfiinţat la Dăbuleni, o staţiune de cercetare pentru culturi pe nisipuri. Şi, legenda locurilor spune că de atâta "competenţă" locală, miliţienii păzeau sistemele de irigaţii de ...unde se fura apă! După îndelungi cercetări şi pânde de noapte, s-a găsit hoţul... rosturile dintre plăcile de beton nu au fost acoperite cu bitum (probabil furat!) şi apa, se infiltra în nisip liberăăăă! Snoava de un tragism sinonim cu prostia nu trebuie să ne mire, urmaşii acelor telectuali din câmpia Olteniei sunt acum politicieni.
În regimul burghezo-moşiliesc, dăbulenii, ca toţi ţăranii "responsabili" din această ţară s-au răzbunat crunt pe regimurile anterioare: defrişând fără milă pădurile, livezile şi viile, distrugând canalele de irigaţii şi au strămutat dalele din beton în propriile ogrăzi, arătând că hoţia din bunul public este noua doctrină care-i reprezintă cel mai bine şi cu care votează ... adică hoţia, ca unică doctrină politică a momentului în România!
Acum, schimbările climatice globale sunt de vină că deşertul înaintează fără milă şi bostănăria oltenească se inflamează din plin. De la voturi vi se trage, hoţie votaţi, hoţie perpetuaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu