Nu vă speriaţi, nu am luat-o razna şi nici nu sufăr de frustrări ca Fenechiu care se visează ministru în fiecare noapte...
Recent, fiind prin Austria, am admirat a nu ştiu câta oară infrastructura din transporturile acestei ţări. De, oameni gospodari, responsabili pentru menirea lor de a face lucruri trainice şi durabile. Am fost întrebat de gazda noastră dintr-o staţiune din Salzamergut ce aş face dacă aş fi ministru al transporturilor! Am rămas pentru 3-4 secunde nedumerit şi, cu o rapiditate şi coerenţă debordantă, am înşirat:
-aş face o analiză responsabilă şi rapidă a cheltuielilor şi aş reduce toate "găurile negre";
-aş concesiona (unor investitori strategici externi) imediat şoselele transalpine (Făgăraş, Parâng, Retezat şi Rodna, peste pasurile Rotunda şi Prislop) care să fie rapid modernizate şi care, ar determina dezvoltarea imediată a turismului montan şi sportiv. Fac precizarea pentru necunoscători, că majoritatea şoselelor alpine din Austria, Elveţia, Liechtenstein, etc., sunt în regim cu plată, fiind concesionate întreprinzătorilor privaţi.
-aş concesiona construirea autostrăzii vest-est unor firme interesate din occident;
-aş moderniza, cu bani publici şi privaţi, 2-3 aeroporturi internaţionale/an, în funcţie de trafic şi importanţă (nu pe criteriile actuale, de şantaj politic sau cumetrii şi interese meschine!)
-aş rentabiliza transportul pe calea ferată cu oferte pentru toate categoriile sociale şi prin cointeresarea controlului public asupra respectării legilor pe calea ferată;
-aş căuta soluţii cu privire la podurile peste Dunăre, şosele rapide interjudeţene, etc... am fost întrerupt.
Interlocutorul meu a rămas puţin contrariat de înşiruirea mea de priorităţi...
I-am replicat că pe mine nu mă cheamă Berceanu ( sau Bercovici, sau Bercovitz) adică etern ministru, indiferent de competenţă, nu sunt membru al camarilelor de spălat bani publici din transporturi, locul unde ingineriile financiare se ţin lanţ, unde un deszăpezit costă triplu ca în Austria, unde chiar ninge vreo 6 luni pe an, etc. Pe mine însă, a început să mă deranjeze amarnic ineficienţa până la dispariţie a puterii statului de drept. Asistăm la o disoluţie -probabil controlată- a acestuia, toate pârghiile de putere sunt în mâinile grupurilor de interese transpartinice, iar corupţia atinge cote de neimaginat în orice domeniu de activitate. Nu mai avem justiţie, poliţie, educaţie, administraţie, societate civilă, toate sunt acaparate de clanurile de interese politice şi detonate din interior, prin numirea în funcţiile decizionale, a structurilor proprii, ierarhizate şi incompetente care generează şi întreţin corupţia. Aceştia nu ştiu să creeze plusvaloare dar, prin incompetenţa lor şi prin promovareaierarhiilor piramidale care să blocheze decizia, distrug totul şi determină falimentul societăţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu