Mare vâlvă în media pe tema celor două "coduri" (mai mult sau mai puţin deontologice!) care ar urma să re-consfinţească ceea ce vedem cu toţii, falimentul rapid al unui sistem educaţional aflat în anticamera "terapiei intensive politice".
Din principiu, nu elimin total o ipoteză neverificată. Dar, codul propus de echipa Doamnei Ministru Andronescu, este însăşi definiţia falimentului sistemului educaţional românesc. După cum constata şi Mircea Cărtărescu, într-un editorial semnat la un cotidian central în ziua de 21 august a.c., consider că acest cod este "făcut pe genunchi", pe holurile parlamentului într-o pauză, prin ansamblarea (în fapt, o struţo-cămilă iliesciană) a legilor comuniste şi a celor, neo-capitaliste eleborate în creuzetul mentalităţilor ştefan-gheorghiene, care domină gîndirea şi acţiunea liderilor lor de imagine. Mă opresc punctual la învăţământul tehnic, atât de important în orice stat responsabil pentru viitorul său. În 2008-2009, ARACIP a muncit responsabil pentru autorizarea a numeroase specializări şi profile tehnice care, acum, nu se mai regăsesc în "codul" pesedist. Eu, m-am săturat de imbecilizarea sistemului educaţional şi subscriu, că "filozofii" şi "tâmpiţii" suntem noi, cei care, nu ne ridicăm împotriva ticăloşiei şi incompetenţei promovată de "academicienii" echipei Andronescu. Şi, nu în ultimul rând, politizarea prin menţinerea centralizării resurselor din educaţie, prin numirea lipitorilor de afişe obedienţi/incompetenţi dar, cu carnete de partid(e) şi a elementelor corupte la cel mai înalt nivel decizional în judeţe, nu vor face decât să prăbuşească sistemul mult mai repede decît o ...guvernare.
În comparaţie, codul propus de Mircea Miclea este unul discutabil şi oricum vizionar, pornit dintr-o diagnoză de sistem care urmăreşte, ca finalitate, descentralizarea. Sunt şi aici discuţii, unele reale, cum sunt completările propuse de fostul ministru Andrei Marga, altele venite din partea băgătorilor de seamă, pe care, partidele le "înaintează" pe sticlă în funcţie de şpaga donată la puşculiţa de partid...
Sunt convins că Miclea a fost cel mai competent ministru pe care România neo-capitalistă la avut. Am aplicat să fac parte din comisia preşedinţială tocmai pentru crezul meu, voluntar, că pot aduce contribuţii la noile legi care să guverneze educaţia ca sistem. Nu am reuşit mare lucru şi datorită faptului că, această comisie, a fost paralizată cu fel de fel de politruci şi băgători de seamă trimişi de partid. Dar, Miclea şi-a impus câteva dintre cele mai importante idei novatoare pentru care îl admir şi îl sprijin.
Cele două coduri nu sunt compatibile, unul (cel al actualului ministru) este de emanaţie comunistă şi hipercentralizat, care urmăreşte doar conservarea avantajelor structurilor lor de partid, iar celălalt, al echipei Miclea este de actualitate, modern, suplu şi perfectibil. Să vedem dacă raţiunea -măcar de această dată!- va triumfa...
***
Pentru cei care au alte păreri vis-a-vis de cele mai sus, vă informez că în anul 2006, am absolvit un master în "Politici şi Management în Educaţie" la Universitatea "Alex. Ioan Cuza" din Iaşi, cu lucrarea de dizertaţie "Descentralizarea sistemului de învăţământ preuniversitar, dimensiune a politicii educaţionale". Aştept cu interes COMENTARII!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu